Cel mai înalt vârf din Masivul Durmitor, Vf. Bobotov, măsoară 2523 de metri altitudine. Prin urmare nu este mai înalt decât cel mai înalt vârf din România, dar orice montaniard care ajunge în Durmitor își dorește să ajungă pe Bobotov Kuk, așa cum este numit el în limba sârbă.

Pentru că în a doua zi petrecută la început de septembrie în Parcul Național Durmitor vremea se anunța perfectă pentru o tura de munte, la ora 6 dimineața eram deja în fața bungalow-ului din Camping Razvrsje și am pornit spre trecătoarea Sedlo, cel mai des folosit punct de plecare înspre Bobotov Kuk.

Urcarea spre Bobotov Kuk de la Sedlo

Datorită faptului că la ora aceea atât de matinală taxiurile nu prea circulau sau cereau foarte mult pentru a ne duce până acolo, Mišo ne-a dus chiar el cu mașina proprie până acolo, iar acest lucru a fost un alt plus primit de gazda noastră din Durmitor.

În jurul orei 7 am început să urcăm de la 1907 metri, altitudinea la care se află trecătoarea Sedlo, către cel mai înalt vârf din Durmitor. Prima parte a urcușului este destul de abruptă și destul de solicitantă, dar apoi traseul devine mai lejer până în zona Lacului Zeleni Vir. Odată ajuns la acest lac glaciar, care era secat la acest început de septembrie, mai sunt aproximativ 90 de minute până pe vârf.

Iar din zona lacului începe un urcuș tot mai accentuat până într-o șa, iar de aici traseul devine și mai interesant prin faptul că se ajunge în porțiunea cea mai tehnică, iar imediat încep ultimele lanțuri înainte de vârf. Aici, în porțiunea cu lanțuri, este nevoie de foarte mare atenție și personal nu recomand această porțiune de traseu în condiții de umiditate sau de ploaie, iar dacă totuși te încumeți, atunci ai nevoie de atenție maximă.

La ora 11:15, după puțin mai mult de 4 ore de la plecarea în traseu din Sedlo, eram pe Vf. Bobotov. Aici a urmat o pauză pentru poze (multe poze), dar și o pauză de odihnă, ultima parte fiind destul de solicitantă. Deși nu era un stâlp, așa cum sunt în munții României pe cele mai înalte vârfuri, faptul că ai ajuns pe vârf îți este semnalizat de inscriția cu vopsea a vârfului și altitudinii. Tot pe vârf era un caiet și am semnat prezența acolo pentru data de 10 august 2019, menționând faptul că a fost o zi de nota 10, iar apoi am început coborârea, acordând foarte mare grijă pentru porțiunea cu lanțuri.

Coborârea spre Crno Jezero pe la Ledena Pecina (Peștera cu Gheață)

Odată ce ai trecut de porțiunea cu lanțuri, mai sunt câteva zeci de metri unde trebuie atenție sporită, fiind posibil să aluneci, iar apoi urmează poteca pe curbă de nivel până în șa. De aici am coborât până în următoarea șa, iar de aici drumul de întoarcere a fost pe un alt traseu ce ducea direct la Crno Jezero și apoi în Zabljak. Prima parte a coborârii din șa este foarte abruptă, iar apoi urmează o porțiune lungă printre pietre foarte mari. Mai departe alternează urcușul și coborâșul printre pietre și jnepeni, până ce se ajunge la o bifurcație. Aici există varianta mai lungă și mai dificilă de a merge la Zabljak, pe traseul ce te duce direct la Ledena Pecina sau Peștera cu Gheață.

Pentru că era timp suficient și pentru că vremea era perfectă, iar resurse fizice încă mai aveam, am optat pentru traseul care duce la peșteră. Asta a însemnat alte cca. 30 de minute de urcat. Peștera cu Gheață nu este chiar pe traseu, dar poteca ce duce spre peșteră este foarte vizibilă, iar intrarea în peșteră este de asemenea foarte largă. Coborârea în peșteră necesită mare atenție. Odată ajuns în interior pot fi admirate formațiuni spectaculoase de gheață, iar faptul că astfel de formațiuni pot fi găsite în peșteră la această altitudine și în această perioadă a anului este cu siguranță un aspect foarte interesant.

Ulterior, de la peșteră am continuat coborârea spre Zabljak, inițial fiind o coborâre foarte abruptă și solicitantă, mai ales pentru genunchi. În jurul orei 17:30 am ajuns la bifurcația cu celalalt traseu care cobora de pe Bobotov Kuk, traseu pe care nu l-am urmat atunci când am optat să mergem spre peșteră. De la această joncțiune a traseelor până la Crno Jezero am mai făcut aproximativ 45 de minute, iar la ora 19:15 eram la ușa bungalow-ului.

Concluziile unei zile de nota 10 pe Bobotov Kuk (2523 m)

A fost o zi superbă, cu un cer aproape perfect senin, doar după-amiază venind ceva nori care au fost bineveniți pentru a evita căldura foarte mare chiar și la acest început de septembrie în Parcul National Durmitor. Peisajele sunt magnifice și chiar merită efortul unei astfel de ture de munte de aproape 13 ore. Iar fotografiile din această tura de munte pe traseul Sedlo – Bobotov Kuk – Ledena Pecina – Crno Jezero vorbesc de la sine despre ce are de oferit Masivul Durmitor celor care aleg să străbată la pas potecile sale.