Lacul Bucura este accesibil din mai multe puncte de intrare în Parcul Național Retezat, iar cei mai mulți optează pentru Poiana Pelegii pentru a ajunge la Lacul Bucura atunci când drumul de acces de la Barajul Gura Apelor până în Poiana Pelegii este deschis. Deși am fost de mai multe ori în Munții Retezat și la Lacul Bucura, până anul acesta nu am fost în Poiana Pelegii din varii motive. În turele prin Munții Retezat în luna august 2020 am decis traversarea Retezatului de la nord la sud, din Depresiunea Hațegului până în Valea Jiului de Vest.

Astfel, după tura până la Lacul Zănoaga cu plecare de la Lacul Bucura, tură în care ploaia a început chiar atunci când eram în Șaua Judele, atunci când am ajuns la cortul montat pe malul Lacului Bucura am observat că apa băltea sub cort. Încă de dimineață, atunci când am pornit spre Lacul Zănoaga, aveam în minte ideea de a coborî către Cabana Buta pentru că ziua următoare erau anunțate ploi abundente și oricum a doua zi ar fi fost programată coborârea. Prin urmare am decis că merită să pornim în aceeași zi cu tura la Zănoaga pentru a ajunge până în Poiana Pelegii sau chiar la Cabana Buta, deși nu știam exact cum să estimez traseul, fiind pentru prima dată când urma să parcurg acea porțiune de traseu.

Întoarcerea din tura la Lacul Zănoaga a fost în jurul orei 15:00, însă chiar atunci când am ajuns la cort a început din nou ploaia, ploaie ce a ținut până în jurul orei 16:30. Odată ce ploaia s-a oprit am strâns cortul și am pornit în jurul orei 17:30 spre Poiana Pelegii urmând marcajul bandă albastră. A fost o coborâre destul de anevoioasă prin faptul că multe porțiuni de potecă erau cu mult noroi, altele erau străbătute de pârâiele umflate de ruperea de noi de la ora prânzului, iar pietrele erau umede și se putea aluneca ușor. Coborârea de la Lacul Bucura până în Poiana Pelegii este destul de susținută. La început printre jneapăn, pe o potecă cu multe pietre, apoi începe coborârea prin pădure și se tot coboară până ce se ajunge în larga deschidere formată de Poiana Pelegii. Aici erau foarte multe corturi. Traseul coboară până ce se trece un podeț chiar înainte de a ajunge în parcarea din Poiana Pelegii, parcare care era destul de aglomerată.

Traseul continuă făcând puțin stânga și urmând indicatoarele care arată direcțiile pe care le poți urma din Poiana Pelegii. După o coborâre foarte susținută de aproximativ 1h 30 min am făcut o pauză de 10 minute, fiind o pauză necesară în special pentru genunchii care deja aveau o diferență de nivel semnificativă pentru ziua respectivă. Apoi am început urcușul spre Șaua Plaiul Mic. Pe indicator era trecut un timp de 1h până în Șaua Plaiul Mic, iar până la Cabana Buta 2h.

Urcarea din Poiana Pelegii spre Șaua Plaiul Mic este una destul de lejeră în primii zeci de metri, dar apoi devine tot mai susținută. Și rămâne o urcare susținută până ce se ajunge în zona cu Tăul Păpușa, după aproximativ 35 de minute de la intrarea în traseu. Prima porțiune este o urcare prin pădure, apoi printre brazi, iar chiar înainte de a ajunge în apropiere de Tăul Păpușii se deschide o poiană superbă. Aici se poate observa cum relieful se schimbă și cum prezența calcarului schimbă aspectul formelor de relief.

Înainte stă Retezatul Mic cu Vf. Piule și Vf. Piatra Iorgovanului, iar dacă aruncăm o privire înapoi aveam imaginea superbă a Retezatului la apus cu căldarea glaciară a Lacului Bucura și cu crestele montane. În poiana aceasta am făcut o pauză de cca. 5 minute pentru că picioarele aveau nevoie de o pauză. Am admirat niște cai superbi care păreau surprinși să vadă oameni pe acest traseu, iar apoi am continuat pe traseul marcat cu bandă albastră. La câțiva zeci de metri de Tăul Păpușii (aflat la altitudinea de 1979 de metri) se ajunge la o bifurcație care indică continuarea traseului spre Cabana Buta pe marcaj bandă albastră și cruce roșie, dar și traseul de creastă ce unește Retezatul Mic cu Munții Retezat, traseu marcat bandă roșie. Traseul bandă roșie duce spre Vf. Custura, dar și spre Vf. Piatra Iorgovanului. Acest indicator este amplasat chiar în Șaua Plaiul Mic, un nume cum nu se poate mai potrivit pentru această șa având în vedere mica poiană pe care tocmai o lăsasem în urmă.

Când am ajuns chiar în Șaua Plaiul Mic (1870 de metri altitudine) era ora 20:00. Deci nici măcar o oră de la începutul urcării din Poiana Pelegii, ceea ce era foarte bine. Urmează coborârea extrem de abruptă, la început printre jneapăn, dar apoi poteca devine foarte largă. De parcă nu coborâsem suficient pentru ziua respectiva! Însă mai aveam puțin și ajungeam la cabană. După primii metri de coborâre deja se zărește o stână și zona unde este amplasat refugiul Salvamont de la Buta, dar și o parte a Cabanei Buta. În momentul în care panta devine mai lină se intră în pădure și aici întâlnim un indicator care indică alte 20 de minute până la cabană. Traseul bandă albastră la un moment dat indică refugiul Salvamont, dar pentru a ajunge la Cabana Buta se poate merge pe marcajul cruce roșie (traseu comun cu bandă albastră pe cea mai mare parte a acestui traseu) pentru a nu mai urca la refugiul Salvamont și apoi a coborî din nou.

La ora 20:45 eram la Cabana Buta și din fericire am găsit și loc la cazare astfel încât să nu mai fie nevoie de montarea cortului, cort care oricum era ud. Astfel am avut un somn foarte relaxant într-un pat curat și uscat, dar nu înainte de o cină foarte delicioasă la cabană. Faptul că am întâlnit și prieteni pe care nu credeam că îi vom întâlni a fost un alt plus pentru ziua respectivă. Cu alte cuvinte a meritat efortul de ajunge la cabană în aceeași zi în care făcusem și traseul la Lacul Zănoaga. Ziua următoare era în plan să urcăm pe Vf. Piule, cel mai înalt din Retezatul Mic, dar din nefericire prognoza meteo s-a confirmat și a plouat neîncetat toată ziua. Nu ploaia ar fi fost neapărat un impediment, dar bocancii erau încă uzi bine și parcă nu îți venea să faci încă un traseu de cca. 5 ore dus-întors cu bocancii uzi după ce ziua anterioară deja aveai un traseu solicitant cu bocancii uzi. Prin urmare am petrecut timpul la cabană și în jurul cabanei căutând afine sau zmeură.

Ziua următoare dimineață am continuat traseul spre Cheile Buții pornind de la Cabana Buta. Vremea ploioasă continua și a doua zi, astfel că în jurul orei 9 am pornit pe o ploaie măruntă pe drumul forestier din spatele cabanei. Traseul urmează drumul forestier care dă în DN66A și pe prima porțiune se merge printr-o pădure frumoasă de conifere, iar cum tot cobori peisajul se schimbă și este înlocuit cu pădurea de foioase. Auzisem despre acest drum că este unul plictisitor și mai ales atunci când îl cobori știind că zilele pe munte sunt gata până la viitoare tură.

Dacă prima porțiune este una mai atractivă, odată ce se coboară în altitudine drumul într-adevăr devine mai puțin atractiv prin prisma peisajului. Din fericire zmeura de pe marginea drumului a făcut și porțiunea respectivă mai interesantă. După aproximativ 2h 30 min se ajunge la o bifurcație care indică marcajul cruce roșie care continuă spre Complexul Cheile Buții, complex turistic afectat de un incendiu în luna iunie a acestui an. De aici se traversează inițial două poieni și apoi se intră în pădure pentru o coborâre foarte susținută de aproximativ 20 de minute până se ajunge la o băncuță și un indicator de Cabana Buta pentru cei care aleg să intre în traseu pe aici. Practic se iese din traseu în spatele Complexului Cheile Buții.

Acest traseu am vrut să îl parcurg de mai multe ori, dar în sens de urcare pentru a ajunge în Munții Retezat. Dar la recomandarea altor prieteni care au fost pe acest traseu am optat pentru a urca din Cârnic. Acum că l-am parcurs pot spune că dacă nu ai în plan ture de munte și în Retezatul Mic, dar și în zona Lacului Bucura, poți opta pentru urcarea din Cârnic. Iar pentru Lacul Bucura poți alege Poiana Pelegii (dacă drumul de acces este deschis și în condiții acceptabile). Personal o să revin pe acest traseu și la Cabana Buta (unde am găsit o atmosferă foarte plăcută și condiții foarte bune) pentru câteva ture de munte în Retezatul Mic și eventual traversarea Vf. Custura, Vf. Păpușa și Vf. Peleaga pentru a ajunge la Lacul Bucura.

Per ansamblu traseul de la Lacul Bucura la Cheile Buții este un traseu de dificultate medie prin prisma diferenței de nivel și ca urmare a faptului că de cele mai multe ori îl faci cu rucsacul în spate, rucsac pentru mai multe zile la cort. Cei care organizează ture de o zi în Retezat pentru a ajunge la Lacul Bucura sau pe Vf. Peleaga pornesc de obicei din Poiana Pelegii. Însă consider că este un traseu care îl poți face dacă vrei să descoperi o parte din frumusețile Retezatului Mic, dar și ale Munților Retezat. Fie că alegi să urci dintr-o bucată de la Cheile Buții până la Lacul Bucura, fie că alegi să împarți în două zile acest traseu cu o noapte la Cabana Buta sau în Poiana Pelegii, poți oricând să petreci multe zile în Retezatul Mic și în Munții Retezat urcând pe aici pentru a te bucura de foarte multe trasee spre unele dintre cele mai atractive obiective din acest masiv montan. Orice drumeție și orice tură de munte în Munții Retezat merită!