Deși poate părea greu de crezut, de cele mai multe ori fiecare dintre noi își impune limite în atingerea obiectivelor, viselor, dorințelor și aspirațiilor. Cu alte cuvinte, ne autosabotăm. Da, pare de-a dreptul de necrezut, pare chiar o exagerare, însă atunci când conștientizăm seria uriașă de automatisme (mentale, de atitudini, de gândire, de vorbire, de acțiuni etc.), doar atunci realizăm că de fapt ani de zile ne-am pus singuri piedici în a reuși să avem viața împlinită pe care ne-o dorim fiecare. Și cele mai multe dintre aceste piedici pornesc de la mentalul nostru, de la modul în care gândim.

Astfel putem privi mintea asemenea unui spațiu…un spațiu care are anumite limite, limite pe care de cele mai multe ori le-am împrumutat din exterior sau care ne-au fost impuse într-un fel sau altul. Acest spațiu, dimensiunea sa, este dată de condiționările pe care fiecare dintre noi le avem și pe care fiecare dintre noi le-am definit pe baza mediului în care am evoluat și ne-am dezvoltat (familie, școală, grupuri sociale, grupuri religioase, echipe la locul de muncă etc.). Uneori acestea sunt adevărate „lanțuri” care ne țin captivi în aceleași tipare mentale, în aceleași credințe limitative pentru ani de zile…poate pentru toată viața. Cumva trăim într-un fel de „închisoare” (la nivel mental, la nivel de gândire), o „închisoare” care nu ne permite să vedem ce este dincolo de un zid de care ne tot lovim când am dori să avansăm în alte direcții în diferitele aspecte ale vieții noastre.

„Scapă de pânzele de păianjen. Ia-o pe calea mai puțin umblată. Cei mai mulți oameni trăiesc în limitele zonei lor de confort.” – Robin Sharma

„Lanțuri” în care alegem să rămânem de bunăvoie

Atunci când aceste condiționări și credințe limitative pe care foarte mulți dintre noi le avem se schimbă sau sunt „dărâmate”, avem dintr-o dată o perspectivă complet nouă asupra vieții. Este ca și cum am fi scoși din aceste „lanțuri” mentale de tip convingeri și am fi puși într-o lumină complet nouă. Deși am avut și până atunci înaintea ochilor poate aceleași „peisaje” de viață, până atunci nu am fost capabili să le vedem. Iar asta doar datorită (sau din cauza) convingerilor și credințelor limitative pe care le aveam, doar datorită tiparelor mentale. Altfel spus ne autosabotăm. În momentul în care spațiul mental, dimensiunea care este între credințele și convingerile pe care le avem se mărește prin „dărâmarea” vechilor astfel de credințe și convingeri, lucrurile sunt dintr-o dată observate dintr-o perspectivă complet nouă.

De foarte multe ori aceste credințe limitative sunt acelea care ni le spunem zilnic și care de fapt ne țin în „închisoarea” gândirii în care suntem și de unde avem impresia că nu putem evada. Suntem asemenea unui animal care a fost ținut într-o cușcă pentru foarte mult timp și chiar dacă am scăpa din cușca fizică, ne-am mișca în același spațiu și atunci când am fi din nou în libertate sau într-un spațiu mult mai larg.

 

Evadează din „lanțurile” care îți limitează evoluția personală

Provocarea este să reușim să „evadăm” din această închisoare, din aceste gânduri, credințe și convingeri limitative. Iar de cele mai multe ori este destul de dificil să reușim fără a beneficia de sprijinul unui mesaj venit din exterior, dar a unui mesaj pe care îl acceptăm și pe care îl asimilăm la nivel mental și la nivel de convingeri. Un astfel de mesaj poate veni dintr-o carte pe care o citim, dintr-un webinar pe care îl urmărim, de la un speaker motivațional pe care îl ascultăm sau de la diferite persoane din jurul nostru care fără să vrea pot să „apese” pe un buton care să ne trezească prin ceea ce ne spun.

Ei bine, chiar și în acest context, acesta este doar începutul călătoriei. Pentru că dacă doar ai „evadat” dincolo de zidurile alcătuite din convingeri și credințe limitative, din temeri și frici, din gânduri negative și dintr-un limbaj negativ pe care îl folosești adesea zi de zi, abia de acum începe greul pentru a reuși să nu te reîntorci în locul din care tocmai ai „evadat” prin faptul că ai „dărâmat” fricile, temerile, gândurile negative, limbajul negativ, convingerile limitative și credințele care te țineau în această „închisoare” la nivel de gândire. Le-ai „dărâmat” pentru a le schimba cu unele noi, cu atitudine pozitive, cu gândire pozitivă, curaj și cu multă acțiune intenționată.

Lupta cu propriile percepții, convingeri și credințe este foarte obositoare, poate fi chiar epuizantă. De aceea multă lume nu reușește să își construiască viața dorită, pentru că opune rezistență la viața pe care o au, iar visele și aspirațiile pe care și le doresc nu se potrivesc cu limitările lingvistice (de limbaj), limitările de tip credințe etc. Problema nu este să rezolvăm aceste convingeri, gândiri negative, credințe, ci este să le integrăm ca fiind parte din latura noastră umană și parte din procesul nostru de creștere personală, de transformare de-a lungul vieții. Iar partea de integrare a acestor aspecte absolut umane începe prin acceptare, acesta fiind primul pas în iubirea de sine, care la rândul său este primul pas în a te îndrepta spre culmile vieții tale. Odată ce ai integrat aceste aspecte, aceste răni ale subconștientului, de acolo începe vindecarea și eliberarea din „închisoarea” convingerilor limitative.

 

Viața – cel mai bun profesor

Deși nu prea suntem încântați de acele situații în care lucrurile stau cu totul altfel de cum ne așteptăm, planificăm sau dorim, Viața ne aduce întotdeauna înaintea noastră acei oameni și acele situații care să evidențieze „lanțurile” de care nu ne-am eliberat (încă) și care ne țin captivi în „închisoarea” mentală, de gândire și de convingeri. Cu alte cuvinte, fiecare persoană și fiecare situație pe care o considerăm ca fiind în defavoarea noastră este de fapt o evidențiere a „lanțurilor” care nu ne dau voie să alergăm, să zburăm spre visele noastre, spre aspirațiile noastre. De cealaltă parte, trebuie spus că Viața înseamnă evoluție spirituală și nicidecum resemnare sau o complacere în ideea de confort. Evoluția spirituală înseamnă trezirea cu privire la obiectivul nostru în această viață. Suntem prea preocupați de un viitor pe care nu îl avem, pe care nu îl trăim, în loc să ne bucurăm de un moment ACUM, moment care de fapt este singurul pe care îl putem simți, trăi, experimenta.

Pentru a rezuma, „lanțurile” care de cele mai multe ori nu ne permit să înaintăm în direcția visului nostru sunt doar imaginare. Fie că vorbim despre frici și temeri, fie că vorbim despre convingeri și credințe limitative, fie că avem în discuție gândirea negativă sau limbajul negativ, toate acestea pot fi schimbate sau pot fi eliminate astfel încât să redevii liber(ă) din aceste „lanțuri” imaginare. Este exact ca și atunci când te uiți la o prăpastie adâncă și te apucă frica, teama. Dar dacă te întorci cu spatele la prăpastie, lucrurile se schimbă radical și dintr-o dată frica nu mai există pentru că ai realizat că poți să mergi înainte. La fel este cazul multor temeri și frici pe care le avem. Privim doar spre prăpastie, chiar dacă la doar câțiva metri avem drumul pe care putem înainta…sau cel puțin ne putem întoarce.

Este foarte important ca atunci când avem alături sau suntem alături de persoane care se află la marginea unei „prăpăstii” (fie că vorbim despre boală, singurătate, accident, faliment etc.) să evităm să intrăm în energia negativă pe care această persoană o are. Pentru că altfel nu ești de niciun ajutor să te afli acolo, dacă tu la rândul tău te „prăbușești” împreună cu persoana respectivă. Deși este uman să ajungi la îngrijorare (și am simțit acest lucru), este complet neproductiv. Indiferent de cât de speriat(ă) ai putea fi, este important să ajungi la conștientizarea faptului că momentul este exact cum este și că singura opțiune o reprezintă acceptarea prezentului și acțiunea în direcția dorită (fără a avea așteptări că vei ajunge exact unde îți dorești).

„Nu poți afla dacă limitele în care trăiești sunt reale decât punându-le la încercare.” – Alan Cohen

Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că pe măsură ce îmbătrânim ajungem să fim mai rigizi atât fizic, cât și mental, emoțional sau psihologic. Tocmai de aceea, cu cât mai mult timp am/ai trăit în aceste „lanțuri”, cu atât mai greu este să te eliberezi de ele. Iar la nivel mental asta înseamnă că ne protejăm propriile limitări, propriile frici, chiar dacă asta înseamnă că de fapt ne protejăm propria noastră inadecvare și exact acele elemente care ne țin pe loc sau ne opresc din a crește în plan personal. Este vorba despre ego care caută să aibă mai degrabă dreptate, decât să accepte că există și altceva mai bun.

 

Este simplu…dar nu este ușor…să te eliberezi de credințele limitative

Toate aceste idei cu privire la eliberarea din „lanțurile” care ne limitează sunt foarte simple…Însă nu sunt deloc ușoare. Nu sunt deloc ușoare de pus în practică dintr-o dată. Este nevoie de timp, de multă răbdare, de acțiune constantă și de multă, dar foarte multă perseverență…

Te întrebi poate cum poți schimba totul în viața ta?! Din nou subliniez, este foarte simplu. În primul rând ia decizia de a schimba diferitele aspecte ale vieții tale. Mai apoi începe să citești, să asculți, să petreci timp, să stai în compania unor oameni care să te ridice sau să te sprijine sau începe să colaborezi cu persoane care îți pot schimba toate „programările”…lingvistice, mentale, de atitudine, de comportament, de automatisme, dar mai ales care îți pot schimba convingerile și credințele.

„Nu renunța pentru nimic în lume la ceea ce îți dorești cu adevărat și fă tot ceea ce poți mai bine pentru asta. Pe măsură ce înaintezi, îți creezi și calea. Nu-ți impune limite, ci urmează-ți visul. Pentru că ești, deja, pe drum…” – Andy Hertz

Dacă ceea ce ești acum este rezultatul mediului în care ai crescut și în care ai petrecut ultimii N ani, și acest rezultat te nemulțumește, atunci tot ceea ce trebuie să faci este să alegi un mediu orientat spre creștere și care să schimbe aceste condiționări și aceste programări astfel încât să schimbi într-un final rezultatele. Este ca și cum ai plantat niște semințe într-un sol arid și ai tot udat semințele respective, dar nu au dat rod. Ei bine, pentru a rodi nu este suficient să le tot uzi în continuare, ci să schimbi solul pentru aceste semințe și apoi să le uzi constant. Și vei vedea cum acestea vor încolți, iar de acolo vei știi care sunt acele surse sau resurse de care ai nevoie pentru a susține în continuare creșterea și atingerea rezultatelor pe care le dorești.

Acest proces este o călătorie…uneori foarte lungă și foarte anevoioasă. Însă cum ai putea să schimbi toate credințele limitative și toate „programările” pe care le-ai adunat în ani sau zeci de ani doar la o simplă comandă de genul „gata, de acum sunt altfel”?! Da, putem facem astfel de afirmații, însă vom observa de câte ori vom reveni la vechile obiceiuri, atitudini, reacții, tipare mentale, tipare verbale etc. Tocmai aici poate interveni sprijinul din exterior, sprijinul unei cărți al cărui autor a „evadat” din anumite astfel de „lanțuri”, sprijinul unui psihoterapeut, sprijinul unui coach sau al unei comunități de transformare personală.

Indiferent dacă alegi să pornești de unul singur în această călătorie de eliberare de credințele limitative sau dacă vei apela la ajutor venit din exterior, tot ceea ce îți doresc este să reușești să ajungi pe acele culmi pe care astăzi le vezi ca fiind foarte, foarte îndepărtate…poate chiar abia vizibile. Însă trebuie să știi că POȚI urca pe acele culmi, chiar dacă ai auzit de atâtea ori că nu se poate. Doar încearcă să pornești în direcția acelor culmi și pas cu pas te vei apropia, pentru ca la un moment dat, poate fără să realizezi măcar, deja ești pe culme și poți vedea de unde ai pornit și cât ai urcat. Și renunță la acele persoane sau relații care îți tot repetă că nu poți și care în loc să te sprijine te trag în jos. Exact cum spune și Robin Sharma, „refuzați să ascultați sau să asimilați afirmațiile celor care vă indică limitările”.

–––––––––––

Foto coperta by Victor Freitas from Pexels