Din spectator jucator. Din tribuna in arena


Atunci când Viața nu arată exact așa cum ne-am dori, înseamnă că a venit momentul să acționăm în direcția viselor noastre, în direcția în care simțim chemarea…De prea multe ori suntem doar spectatori la Viața care ni se desfășoară înainte. În loc să fim „jucătorii” care contribuie la spectacolul Vieții, suntem asemenea unor spectatori care se uită de undeva dintr-o tribună și aplaudă, se bucură, se enervează, înjură sau sunt doar apatici.

Dacă ne regăsim în postura unui spectator, atunci nu ar trebui să ne mire faptul că Viața se derulează înaintea ochilor noștri ca un spectacol asupra căruia noi nu putem interveni. Dacă la un moment dat te trezești într-o situație, într-un loc sau alături de anumite persoane, toate acestea nefiind în concordanță cu ceea ce îți dorești la nivelul tău cel mai profund, atunci înseamnă că ai așteptat în tribună ca alți „jucători” să joace acest joc numit Viață și să te „tragă” și pe tine într-o anumită direcție. Însă atunci nu te poți lamenta că Viața arată altfel față de cum ți-ai fi dorit.

„Toate punctele din viaţa noastră sunt conectate între ele şi tot ce se întâmplă, se întâmplă cu un motiv anume. Viaţa chiar este o şcoală în care creştem – trebuie doar să avem luciditatea de a găsi şi apoi de a trăi conform lecţiei care ni se predă.” – Robin Sharma

Dacă vrei să joci și tu acest joc numit Viață, atunci trebuie să cobori din tribună direct în arenă și să îți asumi acest joc. Se prea poate să nu știi exact cum să te comporți în arenă în postura de jucător…și asta pentru că deși ai deja mulți ani de experiență, această experiență înseamnă postura de spectator într-o tribună de unde nu ai luat parte la Viață…da, exact. La Viața ta! Se prea poate să fie dificil să înveți cum să acționezi în arenă și se prea poate ca până să începi să simți bucurie în postura de jucător să ai parte de multe eșecuri. Însă doar așa vei putea să schimbi ceva în Viața ta…coborând din tribună în arenă și devenind din spectator un jucător implicat..și foarte transpirat de la efortul depus. Vei avea de schimbat atitudinea dintr-una pasivă într-una activă, vei avea de schimbat echipamentul de spectator aranjat și îngrijit într-un jucător care uneori va trebui să se murdărească și să transpire din greu pentru a avansa și pentru a reuși să evolueze.

„Unii oameni așteaptă la nesfârșit să fie perfecți sau invulnerabili, și abia apoi intră în arenă. Însă aceștia sacrifică relații și oportunități care nu li se vor oferi a doua oară, pierd timp prețios și nu-și dezvoltă propriile talente – acele daruri pe care doar ei pot să le ofere celorlalți.” – Brene Brown

Puțini sunt aceia care recunosc că de fapt ei sunt spectatori în propria viață. Puțini suntem aceia…pentru că și eu am fost în postura de spectator pentru mulți ani de zile. Și cunosc acele sentimente de bucurie atunci când într-un fel lucrurile mergeau în direcția dorită, la fel cum cunosc și acele sentimente și emoții de furie sau de nemulțumire trăite atunci când viața arăta complet pe dos de cum mi-aș fi dorit. Doar că pe atunci cel mai mult timp îl petreceam în postura de spectator al propriei mele vieți. Odată coborât în arenă am remarcat faptul că perspectiva este complet alta…dacă din tribună aveam o perspectivă de ansamblu și știam ce ar putea să îmbunătățească alții la Viață pentru ca Viața mea să fie exact așa cum îmi doream, din terenul de joc am realizat că perspectiva este mult mai îngustă și doar alegerile, acțiunile și implicarea de care eu dau dovadă mă pot duce către Viața aceea.

Odată ce am coborât din tribună în terenul de joc am început să conștientizez faptul că pentru asta am primit acest cadou numit Viață…pentru a simți cum este să trăiești, să faci alegeri, să depui efort, să obosești, să eșuezi, să te odihnești când simți că nu mai ai resurse, să te bucuri atunci când reușești, să eșuezi din nou pentru a învăța alte lecții…într-un cuvânt să fii jucător în propria ta Viață.

pexels-photo-159524.png

Fotografie de Bahram Jamalov pe Pexels.com

Desigur, acest joc îl vei juca întotdeauna alături de alte persoane, persoane care de-a lungul vieții nu vor rămâne întotdeauna aceleași. Însă este absolut normal să joci acest joc numit Viață alături de alte persoane…așa arată scena pe care ai ajuns și fiecare dintre noi suntem meniți să aducem ceva în viața persoanelor pe care le întâlnim de-a lungul vieții…la fel cum toți, dar absolut toți oamenii din jurul nostru, au menirea de a aduce ceva în viața noastră, de a ne oferi o lecție sau de a ne oferi o oglindă în care se ne privim atunci când uităm cum am putea să facem astfel încât să „arătăm” așa cum spunem că ne-am dori.

„Învaţă din fiecare experienţă de viaţă. Învaţă de la oricine. Să ştii că toţi au ceva să te înveţe.” – Luminiţa D. Saviuc

Atenție însă…când spun că e momentul să intri în arenă și să devii un jucător nu înseamnă să îți dorești să iei locul altcuiva…să urci în clasamente, să ajungi primul/prima! În Viața ta ești singurul care poate să ocupe locul 1…atunci când ești jucător. Poți chiar să ocupi și locul 2, atunci când alegi să rămâi spectator…însă Viața nu este o competiție, este mai degrabă un loc al cooperării unde până și oamenii sau situațiile care par a fi dușmani se dovedesc a fi adevărate binecuvântări, adevărați îngeri.

Cu toate că de multe ori suntem învățați că Viața este o datorie, ceva care trebuie să urmeze un anumit drum sau o anumită direcție stabilită de societate, de majoritate, cred că Viața este mai degrabă un cadou pe care merită să îl primim cu bucurie și cu deschiderea de a ne „juca” mai mult. Copiii învață întotdeauna și încep a învăța prin joc. Oare nu am putea și noi să învățăm cum să jucăm în arena Vieții jucându-ne mai degrabă? Și să înlocuim toate „datoriile”, „obligațiile”, toți acei „trebuie” și toate „așteptările” cu o bucurie copilărească în a experimenta Viața în fiecare zi?

„Cum ar arăta viața ta dacă te-ai juca mai mult? Cum ai percepe tu munca ta dacă te-ai distra mai mult în timp ce te achiți de îndatoririle de la locul de muncă, indiferent care ar fi acesta? Cum ar arăta relațiile tale dacă ar exista o doză mai mare de spontaneitate, râsete, voioșie, și degajare tinerească – ba nu, chiar nebunească? Ca adulți, încetăm să ne mai jucăm după ce luăm asupra noastră responsabilitățile vieții. Adulții sunt doar niște copii deterioriați.” – Robin Sharma

Viața este un joc mult mai simplu decât ni se spune și decât ni se arată prin multe dintre sarcinile, obligațiile, îndatoririle și cerințele societății…nu trebuie decât să ne oprim puțin din alergarea continuă după nimic și care de cele mai multe ori nu ne duce nicăieri pentru a descoperi cât de simplu este să joci în fiecare zi în arena propriei tale Vieți. Atunci când simți că nu știi cum se face acest lucru, tot ceea ce îți rămâne de făcut este să privești cu atenție, cu deschidere și fără vreo interpretare mentală la natură…la plante, la insecte, la animale, la apă din natură sau la nori. Și vei înțelege!

pexels-photo-4101555.jpeg

Fotografie de Evgeny Tchebotarev pe Pexels.com

Indiferent de vârsta pe care o ai, indiferent de postura în care te regăsești și indiferent de cât de imposibil ar părea la prima vedere, a coborî din tribună în arenă și a deveni din spectator jucător este cea mai sigură opțiune pentru a construi Viața pe care ți-o dorești… dacă nu cumva este singura opțiune. În acest fel vei fi direct responsabil(ă) de cum va arăta Viața ta și nu vei mai putea arunca vina în stânga și în dreapta…nu vei mai putea să spui că ceilalți jucători din Viața ta sunt responsabili pentru nefericirea ta, pentru nemulțumirile și neîmplinirile tale. Însă doar în acest mod vei putea să simți că ai puterea în ceea ce privește alegerile pe care le faci în fiecare zi și vei învăța să nu mai cedezi puterea asupra vieții tale altora din jurul tău.

„Când veţi accepta responsabilitatea de 100% pentru ceea ce vi se întâmplă în viaţă, veţi dobândi 100% putere de a crea acele experienţe pe care le doriţi.” – Alan Cohen

Îndrăznește și pășește în arena Vieții tale pentru a simți că dedici timp, efort și energie în a construi Viața ta. În loc de încheiere, îți las un fragment al lui Robin Sharma, un fragment care poate să te încurajeze să pășești în arenă începând de … ACUM!

„Nu-ţi trăi viaţa ca un suflet timid, prietene. Pășește în arenă, uită de toate criticile și profită la maximum de toate darurile pe care ţi le oferă viaţa. Viaţa e scurtă, iar anii trec foarte repede asemeni firelor de nisip care ţi se scurg printre degete într-o zi toridă petrecută pe plajă. Ai fost menit să strălucești și să-ţi lași talentele să vadă lumina zilei. În viaţă există un singur eșec, iar acela este să nu încerci. Cel mai mare eșec în viaţă este să refuzi să-ţi reclami potenţialul maxim și să mergi în locurile care te înspăimântă.” – Robin Sharma

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: