Imagine

Şederea la Zagreb a continuat cu alte 2 săptămâni cu mai mult studiu :), deci mai puține obiective vizitate. Cu toate acestea, profitând de vremea bună am mai ajuns pe Muntele Sljeme din apropierea Zagrebului, am mai umblat prin parcurile din oraș, care au prins viață o dată cu încălzirea vremii. Mai jos sunt câteva poze :).

Imagine

Parcul Tuscanac

 

Imagine

Vedere panoramica spre Cetatea Medvedgrad

 

 

Imagine

Vestitorii primaverii

 

Imagine

O mica biserica in padure

 

Imagine

Alti ghiocei prin padure

 

Imagine

Loc de popas pe Muntele Sljeme

In fiecare iesire in zonele din vecinatatea Zagrebului am ramas foarte placut impresionat de numeroasele locuri de popas amenajate foarte simplu, dar foarte placut pentru a te odihni si a lua o mica gustare dupa cativa kilometri de plimbare prin paduri sau pe munte. Cred ca de astfel de locuri de popas ar fi nevoie si in Romania in acele zone unde turismul in aer liber este incurajat.

Imagine

Poteca prin padure printre ghiocei

Imagine

Pe Muntele Sljeme

Imagine

Lac in Parcul Bundek

 

Imagine

Raul Sava prin capitala Croatiei

Imagine

Fantana arteziana

 

Imagine

Prin parc la inceput de aprilie

Imagine

Locatia geografica exacta a Zagrebului

Ca si geograf am gasit foarte buna ideea prin care cei din Zagreb au ales sa marcheze punctul zero al orasului prin indicarea coordonatelor geografice exacte ale orasului. Orice astfel de punct poate deveni o atractie pentru cei care viziteaza orasul.

Imagine

Muzeul de Arta Contemporana din Zagreb

Imagine

Statuia Regelui Tomislav

 

Imagine

Gara din Zagreb vazuta din exterior

Imagine

Interiorul garii din Zagreb

Capitala Croatiei, Zagreb, este cu siguranta un oras foarte frumos, atat in partea centrala si veche a orasului, cat si in imprejurimi ca urmare a numeroaselor zone unde iti poti petrece timpul liber in natura si facand miscare. Mai mult decat atat, Zagreb este un oras al parcurilor, fiecare cartier si zona a capitalei Croatiei avand cel putin un parc de mari dimensiuni, iar toate aceste parcuri sunt foarte frumos amenajate si intretinute.

Zagrenul este un oras care chiar merita vizitat, iar 1-2 zile pentru a vizita orasul cu siguranta nu sunt suficiente. De aceea, daca iti propui o vizita in Zagreb, incearca sa aloci cel putin 3 zile.

Laurentiu ARTUGYAN

Imagine

Profitând de o bursă de 2 luni la Zagreb în perioada martie-aprilie 2014, am decis să nu profit doar din punct de vedere profesional și științific, ci și din punct de vedere al cunoașterii cât mai multor locuri. Locuind în Zagreb, evident că în primele 2 săptămâni am ales să vizitez mai mult prin oraș și împrejurimi.

Astfel am vizitat centrul, partea veche a orașului, câteva din parcurile din oraș, printre care și Parcul Maksimir și Parcul Jarun. De asemenea, am profitat de ocazie pentru a merge și la un meci de fotbal al echipei locale, Dinamo Zagreb, campioana țării. Într-un weekend am vizitat cetatea Medvedgrad și am făcut câteva trasee în Parcul Natural Medvenica. Mai erau destul de multe de văzut, dar mai lăsăm și pentru săptămânile ce urmează :).

 

Imagine

Muzeul Mimara

 

Imagine

Sediul central al Universitatii din Zagreb

 

Imagine

Muzeul de Arta

 

Imagine

Biserica Sf. Markus

 

Imagine

Centrul vechi pietonal

 

Imagine

Trenulet turistic prin centrul Zagrebului

 

Imagine

Fantana arteziana noaptea

 

Imagine

Lacul Jarun

 

Imagine

Surfing pe Lacul Jarun

 

Imagine

Prin Parcul Maksimir

 

Imagine

Parcul Maksimir

Imagine

Cetatea Medvedgrad

 

Imagine

In interiorul cetatii

 

Imagine

Detaliu al ferestrelor

 

Imagine

Vedere spre oras

 

Imagine

Buchet de ghiocei

 

Imagine

Intrarea intr-o fosta mina

 

Imagine

Flori de primavara

 

Imagine

Loc de popas

 

Imagine

Panou turistic informativ

Fiind pasionat de fotbal, nu am putut sa nu merg la cateva meciuri ale echipei locale, Dinamo Zagreb, care printre altele era campioana tarii si una dintre participantele constante in competitiile europene la nivel de fotbal de club.

Imagine

Stadionul Maksimir

Imagine

Aspecte din timpul jocului

Cu acest meci s-au incheiat primele 2 saptamani petrecute la Zagreb si prin imprejurimi. Au fost 2 saptamani in care am descoperit ceea ce are de oferit capitala Croatiei, am observat modul de viata al croatilor si am incercat sa ma adaptez unui oras precum Zagrebul, mult mai mare, mai plin de viata si mai antrenant decat Timisoara. In primele doua saptamani nu am reusit sa vad tot ceea ce era de vazut in Zagreb si in imprejurimi, prin urmare, in urmatoarele saptamani imi propun sa vizitez si celelalte atractii.

Laurentiu ARTUGYAN

 

 

Profitând de vremea bună și de puțin timp liber am decis să mă alătur colegilor de la Liga Studenților care mergeau în Munții Şureanu și la Mănăstirea Oașa. Plecarea a fost vineri dupa-amiază, iar sâmbătă era programată o ieșire pe munte. Majoritatea au ales să schieze, dar eu am ales să urc pe cel mai înalt vârf din zonă, Vârful lui Petru (2130 m).

Imagine

Manastirea Oasa

 

Imagine

Lacul Oasa la orele diminetii

 

Am plecat cu autocarul pe la ora 9:00 spre pârtie, iar pe la 10:00 colegii s-au oprit pentru a închiria schiuri. Atunci o parte din noi am luat-o la pas pentru că vremea era prea frumoasă pentru a sta în autocar și a aștepta. Şi am mers aproximativ 1 oră până ne-a prins din urmă autocarul și ne-a luat pentru ultimii 2-3 km, până a ajunge la pârtie.

 

 

Imagine

La pas…

 

Imagine

In drum spre partie

 

Imagine

Vedere spre culme

 

Imagine

Peisaj de poveste

 

Imagine

Retine importanta padurii!

 

Acolo majoritatea s-a echipat de schi, în timp ce împreună cu alți 3 colegi am pornit spre platou urcând pe una dintre pârtii pentru că am vrut să facem puțină mișcare și astfel am preferat să nu folosim telescaunul. Pe la ora 12:30 eram pe platou, unde ne-am întâlnit cu alți colegi, iar dintre aceștia au ales să mai urce pe vârf încă doi. Astfel, pe la ora 12:45 am pornit spre vârf. Vremea era splendidă, senin perfect, iar în zare se vedea toate masivele montane din apropiere și nu numai.

Imagine

Vedere panoramica spre Muntii Retezat

 

Imagine

Urme spre varf

 

Imagine

Priveliste spre Muntii Parang

 

Imagine

Varful lui Petru, 2130 de metri altitudine

 

Pe la ora 14:00 eram sus pe vârf, unde vântul bătea cu putere. Am făcut poze, am mâncat și apoi am pornit la pas spre telescaun, pentru că la ora 16:00 autocarul trebuia să coboare spre mănăstire. Pe la ora 18:00 eram la mănăstire. Aici programul a continuat la alegere, unii la slujbă, alții se odihneau sau stăteau la povești.

Imagine

La coborarea de pe varf

 

Imagine

O zi superba pe un alb imaculat si un cer perfect senin

Duminică era ziua de întoarcere. După ce am mers puțin la slujbă o parte dintre noi am mers puțin pe malul lacului, pentru a mai profita de câteva clipe de liniște și aer curat. Apoi s-a mâncat, iar pe la ora 16:00 am pornit înapoi spre Timișoara.

Imagine

Lacul Oasa

Imagine

Dupa nori…iese intotdeauna Soarele

 

A fost o ieșire foarte frumoasă, într-o zonă liniștită, cu oameni foarte primitori. Iar tura pe munte a fost foarte plăcută și ceva de ce aveam nevoie…

Să sperăm că anul acesta vor fi cât mai multe astfel de ture montane :).

Laurențiu ARTUGYAN

 

panorama_to_marghitas.jpg

1. Prima ieșire în teren a însemnat de fapt o încercare de cunoaștere a terenului și în lunile de iarnă, astfel că prima ieșire a avut loc în luna februarie. Dar nu a fost pentru măsurători, ci mai degrabă pentru a lărgi aria cunoscută și înspre zona Brădet. Astfel am străbătut puțin zona Colonovăț și de asemenea drumul din Steierdorf până aproape de Brădet, pe la Tâlva Zânei. Dar fiind avertizați de localnici de prezența unor haite de lupi am evitat să ne aventurăm foarte mult. Lupi nu am întâlnit, dar în zonele mărginașe ale orașului am remarcat prezența a numeroși câini ce umblau liberi pe drum și oricând puteau deveni periculoși, fiind foarte mulți la număr.

Deși nu am reușit să cunosc areale foarte largi, am reușit să îmi fac o imagine mai completă a limitelor arealului ce urma să îl abordez în anii ce vor urma. Şi de asemenea am putut observa prezența zăpezii cu precădere pe fundul dolinelor.

2. A doua ieșire a avut loc în ultima decadă a lunii aprilie. Profitând de faptul că vremea se încălzise destul de bine, am încercat prima ieșire cu cortul pentru anul 2013. În această tură am efectuat primele măsurători de potențial spontan în doline din zona Grotei Buhui și în zona Platoului Colonovăț. Au fost efectuate un număr de 6 profile în doline aflate în zone de pădure. Faptul că vegetația încă nu apucase să crească a favorizat efectuarea măsurătorilor, dar fiind vorba de un areal forestier, mulțimea trunchiurilor de copaci căzuți a făcut ca în anumite porțiuni măsurătorile să fie puțin mai dificile.

3. În ultima săptămână a lunii aprilie, la doar o săptămână distanță de prima ieșire, am efectuat o nouă ieșire. A fost tot o ieșire de weekend, de vineri până duminică, tură în care am au fost realizate un număr de 8 profile în 4 doline, o dolină din apropiere de zona Maial, iar alte 3 doline puțin mai sus de Cantonul Cârneală. Vremea a fost din nou excelentă, așa că am reușit să facem ceea ce ne-am propus în privința măsurătorilor. Şi, pe lângă aceste măsurători de potențial spontan am făcut și o plimbare până la primele două intrări ale peșterii Buhui.

4. Peste o altă săptămână, de fapt nici atât :), a avut loc o altă ieșire care s-a nimerit a fi chiar de 1 Mai și a ținut până în ajunul Sărbătorilor Pascale. De această dată am ales ca destinație Platoul Mărghitaș și Platoul Ravniștea Mare. Aici am realizat câteva profile și primele două măsurători de tip rețea. Deși era doar începutul lunii mai era o vreme extrem de călduroasă, cu temperaturi de peste 30°C. Pe lângă măsurătorile efectuate am extins și zona pe care o cunoșteam și de asemenea ne-am putut bucura de natura care tocmai reinviase :).

5. După o pauză de 2 săptămâni, la mijlocul lunii mai a urmat o nouă tură. Camparea a avut loc la Cabana Buhui. De această dată vremea a fost puțin mai capricioasă, în sensul că a plouat în prima noapte și în prima dimineață, dar apoi s-a redresat și am putut să ne facem treaba. S-au realizat un număr de 6 profile (4 în două doline în zona Maial și alte 2 într-o dolină din apropierea Cantonului Cârneală), dar de asemenea s-a vizitat Peștera Cuptoare în prima zi și Izbucul Carașului în cea de-a doua zi. A fost o tură reușită, cu toate că vremea a fost puțin mai capricioasă.

6. Următoarea ieșire a avut loc abia peste o lună, la mijlocul lunii iunie. În această tură am realizat alte măsurători de potențial spontan, în prima zi în două doline din zona Maial, iar în cea de-a doua zi doar 1 dolină în drumul spre Cereșnaia, pentru că restul zilei l-am dedicat explorării zonei dinspre Cereșnaia. Dar era tot mai greu de efectuat măsurători datorită vegetației tot mai abundente, mai ales în pădure.

În a treia zi a acestei ieșiri am efectuat alte măsurători în două doline de pe platoul Colonovăț, una în imediata apropiere a lacului, iar cealaltă în apropierea popasului aflat pe marginea drumului ce duce la Lacul Buhui. Ziua de luni ne-am întors spre casă, după o tură reușită, cu vreme frumoasă și unde am îmbinat relaxarea cu munca.

7. Peridoada lunii iulie a fost cam ocupată cu alte activități, așa că abia la sfârșitul lunii iulie am mai ieșit pentru 2 zile, pentru măsurători în zona Mărghitaș. Am măsurat 2 doline în prima zi, iar în ziua de întoarcere am explorat puțin valea Buhuiului în aval de Grota Buhui și am vizitat Peștera Mărghitaș. Pentru o tură de 2 zile a fost destul de mult, mai ales că vremea era caniculară și era destul de mare efortul de a umbla prin soare, dar mai ales de a sta la soare.

8. Următoarea ieșire a avut loc în a doua săptămână a lunii septembrie. Vremea era tot caniculară, așa că rucsacii grei se simt mai ales când umblam prin căldura de la amiază. În prima zi am realizat 4 profile de potențial spontan în 2 doline din zona Maial. Ziua următoare a însemnat realizarea unei măsurători de tip rețea într-o dolină din imediata apropiere a Lacului Buhui. Iar în partea a doua a zilei am mers într-o altă tură de poze la Peștera Cuptoare. Duminică a fost o zi de relaxare, cu plimbare până la Grota Buhui și apoi în căutarea unor doline pe drumul ce duce spre Poiana La Locul Oprit. Iar ziua de luni a însemnat drumul de întoarcere spre casă. A fost o tură reușită, în care am ales să ne și odihnim ceva mai mult.

9. După alte 2 săptămâni a fost tura următoare. Deși era spre sfârșitul lui septembrie, vremea era încă foarte bună și destul de călduroasă. A fost o ieșire de 4 zile, în care am făcut măsurători de potențial spontan în 3 doline (adică 6 profile). În prima zi o dolină de lângă Cartierul Orașul Nou din Anina, iar duminică două doline din zona Colonovăț, pe marginea drumului ce duce la Lacul Buhui. Ziua de sâmbătă a fost de explorare, parcurgând atunci drumul de la Lacul Buhui – Cantonul Cârneală – Izvorul Cârneală – Şaua Cuptoare – Peștera Buhui (Intr.Certej) – Lacul Buhui. Din păcate pe drum a început ploaia, așa că restul zilei a trebuit să rămânem la cort, dar am profitat și ne-am odihnit, pentru că este foarte odihnitor să dormi în cort în timp ce plouă ușor :). Luni am pornit înapoi spre casă.

10. Următoarea vizită în teren a însemnat și practica cu studenții. Mai multe detalii privind această ieșire au fost prezentate într-o postare anterioară (https://laurentiuartugyan.wordpress.com/2013/10/21/practica-de-specialitate-anina-cabana-buhui/), deci nu voi insista foarte mult asupra acestor zile. Voi mai adăuga niște poze :).

11. Tura următoare a fost la sfârșitul lunii octombrie. Deși era deja mijlocul toamnei, vremea era superbă. Așa că în două zile am realizat un număr de 12 profile (în 6 doline) din zona Platoului Mărghitaș. Şi această tură a fost prezentată într-o postare anterioară (https://laurentiuartugyan.wordpress.com/2013/11/04/iesire-in-zona-platoului-marghitas-muntii-aninei-26-27-octombrie-2013/) , așa că nu voi mai ocupa spațiu inutil.

12. La doar o săptămână distanță de la ultima tură am mai organizat o ieșire de 2 zile, de această dată în zona Maial și zona Cuptoare. Vremea a fost tot bună, chiar dacă puțin mai închisă. La fel ca și ultimele 2 ieșire, și aceasta a fost prezentată mai în detaliu într-o postare anterioare: https://laurentiuartugyan.wordpress.com/2013/11/09/iesire-in-zona-centrala-a-muntilor-aninei-maial-saua-cuptoare-2-3-noiembrie-2013/.

13. Pentru că vremea încă permitea și era chiar foarte bună, am mai efectuat o ieșire de o zi pentru măsurători în zona Platoului Mărghitaș. La mijlocul lunii noiembrie, o tură reușită. A fost realizată o rețea de potențial spontan într-o dolină din imediata apropiere a Motelului Mărghitaș, suficient pentru o tură de o zi la mijlocul lunii noiembrie, când Soarele apune foarte devreme și a trebuit să parcurg și drumul de întoarcere.

14. Ultima tură pentru anul 2013 a însemnat o combinare de mai multe obiective. Măsurători de potențial spontan în 3 doline din zona Culmea Neagră, localizarea Avenului de sub Culmea Neagră și în plus extinderea ariei de cunoaștere cu privire la arealul de studiu. De asemenea această ieșire a avut loc și cu ocazia Întâlnirii Speologilor din Banat, întâlnire la care am reușit să mai stabilim câteva legături, poate viitoare colaborări. Pentru că această ieșire a fost deja prezentată, mai multe informații se pot găsi aici: https://laurentiuartugyan.wordpress.com/2013/11/28/tura-in-zona-culmea-neagra-muntii-aninei-si-intalnirea-speologilor-din-banat-23-24-noiembrie-2013/.

Anul 2013 a însemnat un număr de 14 ieșiri în zona carstică Anina, totalizând un număr de 47 de doline unde s-au efectuat măsurători de potențial spontan. De asemenea aceste ieșiri au totalizat un număr de peste 40 de zile de aplicații de teren. Ne propunem ca în anul 2014 numărul ieșirilor să fie cel puțin la fel de mare, iar cantitatea de date strânse din teren să fie cel puțin la fel de mare, dacă nu și mai semnificativă, dar mai ales și mai diversificată, prin folosirea și altor metode.

În plus, am avut șansa de a vedea natura în toate anotimpurile, de a vedea natura din luna februarie până în luna noiembrie. Iar acest lucru a fost cu adevărat ceva special pentru că în orașe e mai greu să sesizăm diferența de la o săptămână la alta, diferențe care acolo în mijlocul naturii sunt foarte vizibile. În doar o săptămână nuanțele se schimbă și fiecare loc, fiecare copac arată altfel…:)

Profitând de Întâlnirea Speologilor din Banat, împreună cu colegii de la Speotimiș, am decis să facem și o ieșire în zona Culmea Neagră. Colegii de la club pentru a intra în Avenul de sub Culmea Neagră, o parte dintre ei, iar alții pentru o ieșire de weekend, iar eu pentru a mai face niște măsurători de potențial spontan și a-mi lărgi aria de cunoaștere a zonei de studiu.

Imagine

In drum spre Anina

Astfel, sâmbătă la ora 7:00 ne-am întâlnit la Facultatea de Construcții a Universitatii Politehnica din Timisoara (unii au venit mai târziu), și am pornit spre Anina. Pe la ora 10:00 eram la Anina, iar de acolo ne-am urcat cu toții în mașina lui Mișa pentru a merge până la gura avenului.

Drumul a fost destul de lung, iar prima oprire nu a fost chiar lângă aven, așa că până pe la ora 12:00 s-a căutat avenul. Abia pe la 12:30 lumea a început să se echipeze, iar eu am plecat pentru a face niște măsurători în dolinele din apropiere. Am măsurat o dolină, iar pentru că deja era ora 15:00 m-am oprit doar la una.

Imagine

Intrarea in Avenul de sub Culmea Neagra

 

Imagine

Lapiezuri in padure

 

Imagine

Dolina masurata sambata

Am strâns apoi lucrurile, le-am încărcat în duba lui Mișa, și am pornit spre Anina. Aici ne-am urcat fiecare în mașinile cu care am venit până la Anina și apoi am pornit spre Oravița pentru a ajunge la Întâlnirea Speologilor din Banat. Pe la ora 19:00 am ajuns la Teatrul Vechi din Oravița, am întârziat puțin, dar am prins prezentările, gustarea 🙂 și discuțiile asociațiilor speologice din Banat. Pe la ora 21:00 au început discuțiile serioase privind legi și proiecte ce implică speologia bănățeană și cea românească. Pe la ora 24:00 discuțiile au luat sfârșit (cele oficiale), iar cele neoficiale s-au prelungit până în jurul orei 1:00. Atunci majoritatea dintre noi s-au pus la somn. “Dormitorul” era o sală din clădirea ce adăpostește Teatrul Vechi din Oravița.

Imagine

Aspecte din expozitia foto de la Intalnirea Speologilor din Banat de la Oravita

 

Imagine

Teatrul Vechi din Oravita

A doua zi speologii orăvițeni ne-au propus o ieșire la Peștera Ponor, dar colegii de la Speotimiș au optat tot pentru a intra în aven. Așa că, profitând de șansa de a face alte măsurători, m-am alăturat colegilor. La 7:00 ar fi trebuit să fie trezirea, dar majoritatea s-a trezit abia la ora 8:00. Astfel,  plecarea s-a decalat cu 1 h. Pe la ora 9:30 am plecat spre Ciudanovița, la intrarea în localitate lăsând mașinile și am luat-o la pas spre calea ferată Anina – Oravița, iar apoi până la primul tunel pe calea ferată în direcția spre Anina. O parte dintre colegi au mers cu Mișa cu mașina pana la gura avenului.

Imagine

Intrarea in localitatea Ciudanovita

 

Imagine

Echipa de ‘pedestri’ 🙂

 

Imagine

La pas pe Calea ferata Oravita – Anina

Înainte de a intra în primul tunel am făcut la dreapta pe o vale destul de abruptă la început, dar care ulterior este foarte lină. Se ține tot direcția înainte până se ajunge la aven.

Imagine

Intrarea pe valea spre Avenul de sub Culmea Neagra

O parte din colegi, cei care au venit cu Mișa cu duba, erau deja acolo. Apoi lumea s-a echipat, iar eu am pornit pentru a mai face alte măsurători. Am reușit două doline, la cea de-a doua primind ajutor din partea unei colege, iar la ora 16:00 eram la gura avenului și luam și o masă mai sănătoasă.

Imagine

A doua dolina masurata duminica

 

Pentru că lumea încă mai era în aven, iar colegii cu care trebuia să mă întorc la Timișoara erau deja la mașină, am decis ca o parte din noi să coboare pe lumină, urmând ca ceilalți colegi să vină cu Mișa cu mașina. Astfel, în jur de ora 16:45 am luat-o la pas spre vale, iar la ora 17:30 eram la mașină și am pornit spre Timișoara. La Timișoara am ajuns în jur de ora 20:00.

Imagine

Apus pe Calea ferata Anina – Oravita

 

Imagine

Culori la apus

A fost o tură foarte interesantă, cu explorarea unei noi zone de studiu, cu realizarea unor măsurători de potențial spontan, dar și cu posibile viitoare colaborări în urma unor discuții avute cu colegii de la alte cluburi de speologie din Banat. Această ieșire a însemnat lărgirea orizontului de măsurători pentru viitoare ieșire, dar și clarificarea cu privire la unele limite ale zonei studiate.

Laurentiu ARTUGYAN

După o ieșire foarte plăcută și reușită în weekend-ul anterior, în primul weekend al lunii noiembrie am ales să mai fac o ieșire cu cortul, profitând din nou de o vreme excelentă pentru această perioadă a anului. De această dată locul de campare urma să fie la Lacul Buhui. Iar pentru că ziua era mai scurtă decât în ieșirea precedentă, am ales să plec noaptea din Timișoara pentru ca dimineață să fiu la Anina. Scopul acestei ieșiri era același ca și la tura anterioară, și anume măsurători de potențial spontan, dar și relaxarea într-un peisaj superb de toamnă.

Pentru că am pornit devreme din Timișoara, pe la ora 8:30 eram la Maial unde am făcut un scurt popas. Apoi am pornit pe drumul ce duce spre Şaua Cuptoare, iar pe la ora 9:30 m-am apucat de măsurat o dolină găsită în practica cu studenții. Pe la ora 11:30 am terminat și am plecat spre 2 doline pe care le știam de la măsurători anterioare, de lângă drumul forestier cu barieră.

Imagine

La rasarit in zona Maial

Pe la ora 12:00 am început treaba la cele 2 doline, iar în jurul orei 16:00 am terminat treaba și am pornit spre Lacul Buhui. Pe drum am luat o pauză de masă la locul de popas amenajat, iar la ora 17:00 eram la lac.

Imagine

Prima dolina masurata sambata

Imagine

Cea de-a doua dolina unde am efectuat masuratori sambata

Imagine

In drum spre Lacul Buhui

 

Am mers la izvor, m-am spălat, am luat apă, apoi am montat cortul. Şi deja se înnoptase. Am strâns apoi câteva lemne și între timp a venit dl.Nicu să mă salute. Am discutat puțin, apoi m-am pus să mănânc și pentru că deja se făcuse mai răcoare, în jur de ora 19:30 am aprins focul și am stat lângă foc până la ora 23:30. La foc am mâncat și am reușir chiar să dau câteva telefoane. Pe la ora 24:00 eram în sacul de dormit și mă pergăteam de somn după o zi foarte lungă.

Imagine

Seara la foc

A doua zi a început din nou destul de devreme, în jurul orei 7:00 fiind trezirea. Puțin după ora 8:45 am pornit spre Orașul Nou. Prima dolină am început să o măsor undeva pe la 9:30, iar la ora 10:30 deja eram în drum spre o alta. Ajuns în Şaua Cuptoare, am cotit la stânga. După cca. 10 min. am ajuns la o dolină observată de asemenea în practica cu studenții, aceasta fiind cu multe gunoaie pe marginea dinspre drum. Pentru că frunzele arborilor căzuseră între timp, am observat intrarea în Peștera Cuptoare de pe drumul forestier de vis-a-vis, drumul care vine de la Lacul Buhui până în Şaua Cuptoare.

Imagine

In drum spre Saua Cuptoare

Imagine

Deseuri pe marginea dolinei

Pe la ora 12:15 porneam spre Şaua Cuptoare, unde mai era o dolină pe care intenționam să o măsor. Aceasta se afla în imediata apropiere a intersecției celor 3 drumuri forestiere (care duc la Buhui, Maial, Cereșnaia). Am terminat toată treaba pe la ora 13:15. Am luat un prânz pe fugă, m-am schimbat de hainele în care ma lucrat și apoi am pornit spre cartierul Celnic. La ora 14:15 eram deja jos în Celnic, și m-am “postat” la ocazie. Am stat foarte puțin din fericire, iar la ora 15:15 eram deja în gară la Reșița, mai devreme cu aproape 2h de plecare trenului. Iar la Timișoara ma ajuns în jurul orei 19:00.

Imagine

In Orasul Nou

A fost o tură reușită, cu o vreme superbă pentru începutul de noiembrie, în care am reușit să fac o treabă bună, dar și să mă bucur de peisajul oferit de pădure în luna noiembrie.

Laurențiu ARTUGYAN

Imagine

Profitând de vremea superbă de sfârșit de octombrie am zis că merită să mai ies o tură pe teren pentru niște măsurători. Şi pentru că în zona Mărghitaș aveam mai puține date strânse din teren am optat pentru zona Platoului Mărghitaș. Am pornit la 4:30 diminteață din Buziaș, iar la ora 7:30 eram la Reșița. Neavând transport spre Anina, am stat la “ia-mă nene” și pe la ora 9:00 m-a luat un domn care m-a lăsat în cartierul Celnic, iar de acolo am pornit spre Mărghitaș. La ora 10:30 eram la dolinele pe care vream să le măsor, iar la 11:00 am început treaba.

Imagine

Dimineata in Cartierul Celnic

Până la 14:30 am “rezolvat” 2 doline, iar apoi am strâns și am pornit mai departe pentru a căuta alte doline. Peisajul era superb, culorile toamnei dând platoului carstic un aspect minunat. Deși trebuia să îmi continui treaba, am luat o pauză scurtă pentru a admira peisajul și a face poze.

Imagine

Una dintre dolinele masurate

Imagine

Peisaj de toamna pe Platoul Marghitas

Imagine

Lapiez

Apoi, am găsit o dolină extrem de frumoasă și interesantă, în care am decis să fac măsurtori. Pe la 15:30 am început treaba, iar în jurul orei 18:00 am terminat. Exact la timp pentru că începea să apună Soarele și trebuia să îmi montez cortul. Așa că am coborât de pe platou la pârâul Buhui.

Imagine

Platoul Marghitas la apus

Am luat apă de la Pensiunea de lângă Lacul Mărghitaș, apoi am montat cortul și am strâns lemne de foc. Seara urma să fie lungă, pentru că la ora 19:30 era deja întuneric. Am mâncat, am aranjat lucrurile în cort, iar apoi am pornit focul. Am stat la foc până în jur de ora 12:00, iar apoi am intrat în cort și m-am pus la somn.

Imagine

Focul de seara 🙂

A doua zi m-am trezit devreme, la 6:30, pentru că se schimba-se ora în noapte precedentă și la ora 7:00 era lumină. Am mâncat, m-am echipat de drum, am strâns cortul și pe la 8:30 am pornit spre Anina.

Imagine

Locul de campare dimineata devreme

În drumul de întoarcere am intrat în pădure pentru a mai măsura alte 3 doline. Pe la ora 14:30 am terminat și am pornit spre Anina pentru a ajunge la timp la gară și a luat trenul până la Oravița de unde urma să merg la Timișoara. Iar la ora 22:20 eram în gară la Timișoara.

Imagine

Peisaj de dimineata

Imagine

Una dintre dolinele masurate in padure

Imagine

Cu trenul de la Anina la Oravita

A fost o tură mai sportivă, cu un ritm ceva mai alert, dar am profitat de vremea frumoasă pentru a face treabă. Şi m-am bucurat de peisajele superbe pe care le-am găsit pe platourile carstice din zona Mărghitaș și pe cele de pădure într-un sfârșit de octombrie cu o vreme excelentă, chiar și pentru dormitul la cort :).

Să sperăm că o să mai avem așa vreme pentru a ieși cu cortul și în luna noiembrie. Mai jos am mai postat câteva fotografii din tură.

 Laurențiu ARTUGYAN

Aflat la a XXIX-a ediție, concertul din Peștera Românești a strâns din nou câteva mii de oameni. Profitând de o zi superbă de toamnă, o mulțime de iubitori de natură, iubitori ai muzicii clasice sau de pasionați de speologie au urcat la Peștera Românești.

Ca în fiecare an, oficialitățile locale s-au străduit să “ajusteze” drumul, iar la poienița de lângă peșteră localnicii au încercat să fie ospitalieri cu nelipsitele grătare și mititei. 🙂

Imagine

In drum spre pestera

Imagine

In poienita de langa pestera

Dar, trecând de acest aspect, concertul a fost din nou o reușită, amenajarea peșterii pentru concert fiind făcută de membrii clubului de speologie SPEOTIMIŞ, ca în fiecare an. Pe lângă cei care au umplut prima sală a peșterii până la refuz, la gura peșterii au mai rămas multă lume care nu a mai avut loc. Dar, probabil că nu au regretat ieșirea de duminică într-o zi foarte frumoasă de toamnă.

În ceea ce urmează aveți câteva fotografii de la concert și câteva fragmente din concert. Poate că anul viitor, la a XXX-a ediție, veți fi acolo.

Imagine

In asteptarea concertului

Imagine

In timpul concertului

Imagine

Final de concert

Concertul din Pestera de la Romanesti ofera o experienta minunata si cadrul deosebit pentru concerte ale Filarmonicii de la Timisoara.

Departamentul de Geografie – Univ. de Vest din Timișoara

Perioada 14 – 18 octombrie 2013

Imagine

Harta cu zona unde s-a desfasurat practica

 

În toamna anului universitar 2013-2014 am reușit organizarea unei practici de specialitate în zona carstică Anina împreună cu dl. prof. Petru URDEA. Tematica principală a acestor zile de aplicații de teren a fost geomorfologia carstică. Dar, într-un areal carstic așa cum este cel din zona centrală a Munților Aninei, studiul carstului presupunea integrarea în analiză și a elementelor de vegetație, pedologice, hidrologice și chiar antropice. Cazarea a fost la Cabana Buhui, pe malul Lacului Buhui.

Imagine

Cabana Buhui

Vremea a fost destul de instabilă, dar în primele două zile a fost cald și vreme foarte bună pentru ceea ce ne-am propus. În celelalte trei zile a fost o vreme foarte închisă și a plouat mult, dar cu toate astea am reușit ca și în zilele de miercuri și joi să facem puțină treabă.

 

Luni, după ce am ajuns la cabană, ne-am cazat și am mâncat. Iar apoi am hotărât să mergem la Izbucul Carașului. Vremea era frumoasă, dar după ce am trecut de Cantonul Cârneală a început să plouă puțin. Din fericire ploaia nu a durat mult și am reușit să ajungem la izbuc. Acolo am făcut poze și câteva măsurători de caracteristici ale apei, după care ne-am întors la cabană.

Imagine

Cateva cuvinte de inceput…

 

Imagine

Peisaj de toamna

Imagine

Izbucul Carasului

Imagine

Poze de grup la Izbucul Carasului

Imagine

Poza de grup in Pestera de la Izbucul Carasului

Ziua următoare, deși a început cu o ploaie zdravănă, a fost una foarte frumoasă, cu mult soare și călduroasă. Obiectivele zilei au fost cele 3 intrări ale Peșterii Buhui, măsurători de potențial spontan în zona Orașului Nou și de conductivitate la Grota Buhui și Izbucul Certej.

Imagine

Poza de grup la Intrarea Certej a Pesterii Buhui

Miercuri vremea era foarte închisă de dimineață, dar totuși am pornit spre Maial pentru măsurători de potențial spontan și proprietăți ale solului. Imediat cum am terminat măsurătorile a și început o ploaie ușoară. Dar cu toate astea împreună cu câțiva colegi am pornit în explorare pe drumul ce face legătura între Maial și Şaua Cuptoare. După ce ne-am întors la cabană am decis împreună cu cei care doresc să viziteze Peștera Cuptoare să mergem chiar dacă între timp a început să plouă foarte tare. Până la peșteră ne-a udat bine de tot, dar pentru cei care au intrat pentru prima dată în peșteră a meritat. La întoarcerea la cabană eram uzi complet, dar un duș cald și un ceai ne-au încălzit. Şi chiar dacă pentru majoritatea vremea aceea era de stat la cabană, pentru cei care au intrat în peșteră a meritat efortul.

Imagine

Efort spre frumusetiile pesterii

Imagine

Liliac

Imagine

Poza de grup in Pestera Cuptoare

Imagine

La iesire…

Ultima zi de teren era joi. O nouă zi cu vreme mohorâtă, cu ceață. Şi am pornit spre Peștera Cârneală. Drumul până la peșteră a decurs fără probleme și am ajuns cu bine la peșteră ghidați de dl. Nicu, cabanierul de la Cabana Buhui. Acolo am făcut câteva măsurători de conductivitate de apă, iar apoi am pornit spre Cantonul Cârneală. Lângă canton, conduși de dl. Nicu am pornit spre o dolină interesantă în care apa se pierde într-un sorb, la baza unui abrupt care formează o vale în fund de sac. Acolo am făcut măsurători de conductivitate, iar apoi am pornit pe drumul de întoarcere.

Imagine

La drum…

Imagine

Apa la lucru…

Imagine

Peisaj in ceata

La cabană am mai făcut ceva măsurători de conductivitate și proprietăți ale apei din pâraiele din jurul lacului, apoi am dat un tur de lac. Acestea au fost aplicațiile de teren din cadrul practicii, completate cu informații privind biogeografia locului și importanța acesteia în dezvoltarea carstului din zona Anina.

Imagine

Cabana Buhui in ceata…

Ziua de vineri a fost destinată întoarcerii către casă. După ce am făcut curățenia în cabană, am strâns bagajele, iar în jurul orei 10:00 am pornit spre Timișoara.

Pentru mulți dintre studenții care s-au aflat pentru prima dată în zonă a fost o experiență plăcută, descoperind că o zonă puțin cunoscută și recomandată poate oferi o mulțime de frumuseți, atât din punct de vedere turistic, cât mai ales din punct de vedere științific.

În speranța că pentru toți cei ce au luat parte la această practică de specialitate, vom încerca repetarea acestei practici și anul următor. 🙂

Mulțumiri d-lui profesor Petru Urdea pentru sprijin în organizarea practicii și de asemenea studenților care au ajutat la efectuarea măsurătorilor și la buna desfășurare a practicii.

Laurențiu ARTUGYAN

Povestea mea cu frumusetile oferite de relieful carstic a inceput acum ceva vreme… prin clasa a IV-a. Atunci am vizitat Pestera Ursilor si am ramas uimit de ce frumuseti se ascund si in subteran. Apoi, la terminarea liceului, a trebuit sa realizam o lucrare de atestat in domeniul turismului si atunci, cand toti colegii se gandeau la destinatii turistice exotice cum ar fi Maroc, Egipt eu am zis ca ar fi interesant de studiat potentialul speoturistic al Romaniei. Si tot citind, cautand sa ma documentez am dat de asociatiile speologice din Timisoara, la care am inceput sa activez inca din primul an de facultate.

 

pestera comarnic- interior

Pestera Comarnic

 

Astfel, in anii de licenta am continuat cu studiul carstului, aici practic incepand cunoasterea din punct de vedere stiintific a carstului, sub indrumuarea lui Mircea Ardelean.In anii de masterat am continuat ceea ce am inceput la nivelul de licenta tot sub indrumarea lui Mircea Ardelean, iar acum incerc un studiu detaliat al carstului in cadrul unui doctorat sub indrumarea dl. Petru Urdea.

Povestea cu zona carstica Anina a inceput in anul I, la prima iesire cu cei de la Speotimis. Participand la cursul de initiere in speologie, am intrat in Pestera Buhui. O pestera superba, dar dificila pentru o prima tura de speologie. Probabil ca dificultatea si frumusetea acestei pesteri m-a facut sa continui si sa imi pun intrebari la care sa caut raspuns. Astfel am inceput studiul reliefului carstic din Muntii Aninei in cei 5 ani de facultate, iar in prezent atentia este orientata spre carstul din zona miniera Anina.

Pornind de aici, de la aceasta mica zona carstica a Romaniei, am ales ca destinatii pentru relaxare de obicei zone carstice, fiind tot timpul fascinat de rezultatul dintre apa si calcar, atat la suprafata, cat si in subteran. Astfel am vizitat zone precum Cheile Carasului, Cheile Nerei, Lacurile Plitvice, Krka (Croatia), Pestera Comarnic, Moneasa s.a.

Imagine