Un pas înapoi: despre productivitate, pauze și ritmul vieții

Suntem înconjurați de ideea că trebuie să livrăm rezultate. Indiferent de mediul în care trăim sau activăm, cifrele sunt cele care ne spun mereu că trebuie să tragem tare pentru următorul obiectiv. Ani la rând m-am regăsit în această cursă pentru atingerea diverselor obiective. Asta chiar dacă nu am fost și nici astăzi nu sunt printre cei care concurează pentru ceva sau cu cineva. Foarte rar suntem învățați că este bine să facem uneori un pas înapoi.

Însă din dorința de a avea „reușite” conform cu ideea societății, am considerat oportun să-mi stabilesc propriile obiective și să alerg spre ele. În ultimii ani, învățat că este foarte important să știu când să încetinesc, când să mă retrag și când să renunț. Am deprins modul în care să fac acest lucru fără vreun sentiment de vinovăție. Și în ultimele aproximativ 18 luni am ales să fac un pas înapoi. Și asta chiar de la lucruri care mă pasionează, cum sunt cititul și scrisul..

Cum am ajuns să citesc mult mai puțin?

Dacă ești de mai mult timp aici pe blog sau dacă știi ceva despre mine, cu siguranță știi cititul se numără printre pasiunile mele. Dacă doar ce ai ajuns pe blog, vei putea găsi numeroase cărți de citit pe care le recomand. Vei putea găsi chiar recenzii de cărți, cu precădere titluri de dezvoltare personală.

Odată cu plecarea în Asia de Sud-Est, la început de 2024, am început să citesc mai puțin. Pentru a nu îngreuna bagajul am avut cu mine doar 2 cărți pe care le-am citit pe numeroasele zboruri. Însă după primele 3-4 săptămâni în Asia, mediul de acolo era foarte interesant și mereu era ceva care putea fi descoperit. Practic stilul de viață în care acasă aveam multe momente în care să citesc, acolo s-au comprimat foarte mult.

Deși mi-am descărcat cărți online, treptat nu mai simțeam să citesc. Inițial am pus acest lucru pe seama programului încărcat cu vizitarea locurilor și cu organizarea călătoriei. Alteori am considerat că proiectele de content writing îmi ocupă suficient timp împreună cu organizarea călătoriei. Pe măsură ce călătoria a continuat, timpul disponibil pentru citit a început să apară. Cu toate acestea, când începeam să citesc, simțeam că nu sunt 100% concentrat acolo.

Această situație s-a repetat de câteva ori, până am înțeles că nu simt să fac asta. Nu eram prezent total în paginile cărților pe care le deschideam. Astfel, am decis să iau o pauză, până voi simți că este momentul să citesc din nou. Perioada aceasta s-a prelungit inclusiv după ce am revenit din Asia de Sud-Est, în prima parte a anului 2025. De atunci și până astăzi, când scriu acest articol, am citit cel mult 5-6 cărți în ultimul an și jumătate. Cărți pe care altă dată le citeam în 2 săptămâni!

De ce am pus pauză la scris?

Aproape în același timp cu momentul în care am simțit că este oportun să fac un pas înapoi de la citit a venit și pauza de la scris. Când mă aflam în Asia, am primit răspunsul pozitiv de la Editura Creator, pentru acceptarea manuscrisului cărții GEOGRAFiind. Acest lucru se întâmpla undeva în toamna lui 2024. Atunci am finalizat ultimele capitole și am continuat să scriu articole legate de călătoria din Asia. Aceste articole erau ușor de scris, având în vedere experiența călătoriei. Însă nu mai simțeam să scriu despre mine, despre călătoria interioară.

Odată revenit în România, am mai publicat câteva articole legate de călătoria în Asia și acolo am luat pauză. Deși intenționam să continui cu astfel de articole de travel, ceva parcă nu mă mai lăsa să fac acest lucru. Și atunci am decis că este momentul să iau o pauză. Inițial pauza trebuia să dureze 2-3 luni, până când voi simți cum este să fiu din nou în țară.

Adevărul este că nu mi-am găsit ritmul și nu am simțit să scriu…nimic. Nici despre călătoriile exterioare, nici despre cea interioară. Chiar dacă le-am parcurs pe ambele. Călătoria interioară a devenit tot mai interesantă odată revenit în țară după călătoria în Asia de Sud-Est. 

Însă simțeam că vreau doar să (mă) observ și să nu exprim nimic în scris în acele momente. Nici pe blog, nici pe Facebook sau alte pagini de social media. Astfel au trecut mai bine de 12 luni de când am reluat activitatea pe blog. Și doar atunci când am simțit să sunt din nou pregătit să scriu. Chiar dacă inițial a face un pas înapoi îmi aducea aminte că nu sunt productiv, cu timpul m-am familiarizat cu această trăire.

Cum mă poziționez în raport cu social media?

În perioada în care am lipsit de pe blog, nici nu am publicat pe conturile de social media. Între timp s-au schimbat multe lucruri, iar influența Inteligenței Artificiale (IA) este tot mai vizibilă. Odată cu integrarea IA în postările din online și în crearea conținutului, s-au schimbat și algoritmii care aduc în față (sau nu) anumite materiale. Dacă la început am considerat că IA-ul nu mă influențează, treptat am remarcat cum articolele de blog erau accesate tot mai puțin.

În trecut articolele despre trasee de drumeții erau căutate în lunile de vară. În 2025 au scăzut mult vizitele pe site. Un audit m-a ajutat să înțeleg că articolele nu corespund în totalitate cerințelor pentru motoarele de căutare adaptate pentru IA. Ups! Iată că, deși nu doream să consider IA-ul drept un element care să schimbe în vreun mod direcția blogului, se pare că nu aveam de ales.

În continuare consider că IA-ul nu poate să transmită emoții și trăiri. Asta chiar dacă începe să fie tot mai ușor să creeze texte și multe bloguri au conținut preponderent redactat cu IA. Nu știu dacă cineva sesizează sau nu acest lucru, și cât de mult contează pentru cititor. Personal, poziția mea rămâne aceeași – aici mă voi regăsi 100% în fiecare cuvânt. Indiferent de direcția în care va merge conținutul online.

IA-ul poate fi un instrument util pentru sintetizarea informației, pentru a reduce timpul alocat unor procese repetitive. Dar atunci când site-uri și bloguri din aceeași zonă de activitate sunt „populate” cu texte similare, creativitatea și inspirația lipsesc. În acest context, ceea ce știu este că aleg să rămân același om care se focusează atât în viață pe emoții, sentimente, trăiri, cât și în cuvintele exprimate pe blog, pe social media sau în cărțile scrise.

Acceptarea faptului că nu trebuie să fiu permanent productiv

Teoria spune că pentru un blog să nu postezi nimic luni de zile este ca și cum ai muncit în van toți anii anteriori pentru traficul pe website. Și practica a confirmat acest lucru 🙂. M-a afectat acest lucru? Nicidecum. Nu am simțit că îmi scade respectul de sine sau că valorez mai puțin pentru algoritmul „mă penalizează”. Nici pentru că cineva m-ar considera inconsecvent.

Pot spune cu toată sinceritatea că această pauză mi-a oferit o șansă pentru a observa cum mă plasez în contextul unei competiții acerbe pentru cifre și clasamente. A fost, de fapt, un pas înapoi de la această nevoie permanentă de a produce. Un pas înapoi de a obține rezultate și de a demonstra că fac ceva.

Exact la fel a fost și în privința cititului și a scrisului. Nu simt că sunt mai puțin curios sau mai puțin informat că a trecut timp fără să citesc. Nu simt că nu mai am inspirație și creativitate în textele scrise. Acceptarea cu seninătate și fără cel mai mic sentiment de vinovăție că nu am fost productiv în timpul în care am făcut un pas în spate este o confirmare că sunt exact pe drumul pe care sunt menit să fiu, cel de a curge conform cu diferitele anotimpuri ale vieții.

Dacă mâine mi-ar arăta cineva un clasament și mi-ar spune că sunt pe ultimul loc la capitolul „producție” (de orice fel) aș zâmbi satisfăcut în totalitate. Asta pentru că înseamnă că am înțeles esența vieții, aceea de a o trăi exact așa cum simt. Fără teama că atunci când nu livrez rezultate nu pot să trăiesc confortabil.

Freelancer vs job full-time

Frumusețea poziției de freelancer este inclusiv aceasta – șansa de a urma fluxul vieții în măsura în care ai nevoie de un anumit proiect. Un job full-time implică venituri lunare indiferent dacă ai nevoie sau nu de suma respectivă. Un job full-time aduce posibilitatea de a aduna sume de bani pe care ulterior să-i folosești eficient. Pentru alte persoane aduce banii necesari doar pentru a-ți răsplăti frustrările unui program care îți consumă întreaga energie și vitalitate.

De cealaltă parte, ca și freelancer sunt perioade în care oricât efort faci, oricâte emailuri trimiți, colaborările stagnează. Este momentul oportun să exersezi credința că poate ai nevoie de o pauză și să aloci acel timp pentru a te detașa de nevoia de a fi productiv. 

A fost dificil la început, mai ales cu multe voci din jur care considerau că este un timp irosit. A fost dificil să accept că eu am trimis intenția și am făcut ce ține de mine. Dacă răspunsul afirmativ nu vine, înseamnă cu nu este pentru mine. Sau că nu este momentul potrivit.

Cu ce m-am ocupat în perioada în care am făcut un pas înapoi

Perioada de pauză de la scris și de la citit a fost alocată preponderent călătoriilor. După ce am revenit în România în primăvara anului 2025, am petrecut câteva săptămâni cu familia și cu prieteni. Ulterior am stabilit „tabăra de bază” la Anina.

Dacă în anii petrecuți la Timișoara și la Reșița, Anina și împrejurimile erau printre alegerile preferate pentru a îmi încărca bateriile, după anii în care am călătorit în diverse colțuri ale lumii, a fost un sentiment complet diferit. Un sentiment de melancolie, amestecat cu dezamăgire că lucrurile au evoluat prea lent în zonă și cu sentimente de întoarcere într-un loc unde doream să mă reîntâlnesc cu un eu care nu mai există.

După vara petrecută la Anina, am mers în Retezat și m-am bucurat să mă regăsesc același eu și același munte. Indiferent dacă am văzut diverse locuri și țări care mi-au plăcut foarte mult, revenirea în Retezat s-a simțit ca și când nu am plecat niciodată. Era ca și cum aș fi revenit acasă.

Ulterior am pornit prin Balcani și am petrecut 6 luni în această parte a Europei. Am revenit în România pentru alte câteva luni, timp în care am bifat numeroase sarcini administrative și organizatorice. Este un consum foarte mare de energie să faci acest lucru în România. Și după aceste sarcini îndeplinite, am simțit că la finalul verii este momentul să trec din nou granițele prin Balcani.

În tot acest timp, m-am concentrat pe proiectele de content writing și copywriting, GIS și cartografie, dar și pe organizarea călătoriilor. În același timp, mi-am luat mai multe momente în care nu am făcut ceva anume. Doar m-am bucurat de perioadele în care aveam mai mult timp liber, mai multe oportunități în care să respir.

Ce am descoperit despre mine când am făcut un pas înapoi

Faptul că am simțit că a venit o perioadă în care cititul și scrisul nu mai erau activități atât de prezente în viața de zi cu zi, m-a ajutat să descopăr că am învățat acceptarea. Am conștientizat că este doar o perioadă, un anotimp în care am nevoie de un respiro și de un pas înapoi. În urmă cu ceva ani m-aș fi simțit ca și cum ceva nu este în regulă. Nu se poate ca ceea ce mă relaxa total, mă ajuta să depășesc perioade dificile sau îmi oferea inspirație să nu mai fie parte din cotidian. Cel mai probabil m-aș fi întrebat ce este în neregulă cu mine!?

Însă de această dată chiar nu am simțit că trebuie să schimb ceva. Am conștientizat că este doar o perioadă, un anotimp în care am nevoie de un respiro. Este un moment în care toate experiențele și mesajele acumulate în ultimii aproape 15 ani s-au sedimentat și au rodit. Tocmai faptul că nu am privit această schimbare ca pe o problemă a fost dovada că ceea ce am citit și am asimilat nu a rămas doar la nivel de informație. 

Dacă în primă fază m-am întrebat care este cauza, cu timpul am înțeles că poate am nevoie de un pas înapoi. Iar acest moment de respiro să fie trecerea spre un nivel de profunzime superior. Acest pas în spate m-a ajutat să descopăr că am „îmbrățișat” complet diversele „anotimpuri” ale vieții. Am renunțat la ceea ce mi-a fost „predat” de mediile preponderent competitive, unde am petrecut mulți ani, fie că este mediul universitar, fie că este mediul privat.

Cât este de important ritmul?

De multe ori un pas înapoi este doar etapa premergătoare pentru o trecere înspre un nivel superior. Dacă în trecut astfel de treceri erau marcate prin schimbări semnificative în viața mea, am remarcat că în ultimii ani astfel de treceri sunt mai degrabă momente de respiro. Și acest lucru mă bucură foarte mult. Pentru că este un semn că am deprins cum să nu mai opun rezistență vieții. Să las viața să curgă și să trăiesc fiecare anotimp. 

Atât sezoanele cu activitate intensă și multe responsabilități, cât și perioadele în care ritmul este mult mai lent. Eu sunt convins că odată ce am renunțat să opun rezistență vieții, anotimpurile care urmează în călătoria numită Viață vor fi cu adevărat înfloritoare.

Întrebări frecvente despre productivitate, pauze și a face un pas înapoi

Ce înseamnă, de fapt, să faci un pas înapoi?
A face un pas înapoi nu înseamnă neapărat să renunți sau să te oprești definitiv. Poate însemna să iei distanță de ceea ce faci pentru a privi lucrurile mai limpede, să-ți reevaluezi prioritățile și să decizi în ce direcție merită să mergi mai departe.

Care este diferența dintre o pauză și renunțare?
O pauză presupune să te oprești pentru o perioadă pentru a-ți recăpăta energia, claritatea sau perspectiva. Renunțarea înseamnă să abandonezi un obiectiv. O pauză poate fi chiar ceea ce te ajută să revii cu mai multă claritate la ceea ce contează.

De ce avem impresia că trebuie să fim mereu productivi?
Pentru că trăim într-un ritm în care timpul este asociat frecvent cu performanța și rezultatele. Când fiecare moment liber pare că trebuie „valorificat”, odihna poate ajunge să fie privită ca timp pierdut. În realitate, productivitatea nu poate fi susținută la nesfârșit fără pauze și perioade de recuperare.

Poate o perioadă mai lentă să fie benefică pentru creativitate?
Da. Distanța față de activitatea intensă poate lăsa loc pentru idei noi și pentru conexiuni pe care, în timpul unui ritm foarte alert, nu le observăm. Uneori, cele mai bune idei apar tocmai atunci când nu încercăm să producem ceva cu orice preț.

Cum poate fi transformat un pas înapoi într-un nou început?
Prin folosirea perioadei de retragere pentru reflecție, nu doar pentru odihnă. Întrebări simple precum „Ce îmi doresc?”, „Ce nu mai funcționează?” sau „Unde vreau să ajung?” pot ajuta la redefinirea direcției. După un astfel de moment, întoarcerea nu trebuie să fie la fel ca înainte.