Cei mai mulți dintre cei care vizitează Mestia și ajung să petreacă câteva zile în „capitala” Regiunii Svaneti din Georgia își doresc să ajungă și la Usghuli, localitatea aflată la peste 2100 de metri altitudine între crestele Munților Caucaz. Din Mestia există diferite opțiuni pentru a ajunge la Usghuli, iar în continuare voi descrie modul în care am ajuns să vizităm Usghuli.
Cuprins
Cum am aflat de Usghuli?
Văzusem peisajele de la Usghuli în show-ul Asia Express din ediția 2021 și încă de atunci am zis că atunci când voi ajunge în Georgia, această destinație se va afla pe lista obiectivelor de văzut. Pentru că eram la Mestia, la doar cca. 45 de kilometri de Usghuli, am decis să mergem să vizităm și unul dintre satele locuite permanent aflate la cea mai mare altitudine din Europa (aici este discutabil, pentru că și alte sate se promovează în acest mod).
Variante de a ajunge la Ushguli din Mestia
Există un traseu de trekking din Mestia până în Usghuli care trece prin mai multe sate izolate din Caucaz și parcurge văile până în sat. Însă este un traseu de minim 4 zile și cu înnoptat la diferite guesthouse-uri. Având în vedere că nu aveam atâta timp să stăm doar în regiunea Svaneti, am ales să mergem la Usghuli cu un tur din Mestia. De fapt nu este un tur organizat, ci este un transfer privat.
În centrul Mestiei există foarte mulți șoferi care conduc faimoasele Mitsubishi Delica, foarte numeroase în regiunile montane din Georgia. La punctele de vânzare a biletelor pentru transport în Tbilisi, Kutaisi, Zugidi sau Batumi există și bilete pentru Usghuli. Am cumpărat un bilet pentru 50 GEL (aproximativ 20 USD) pentru un drum dus-întors și pentru 4 ore petrecute în Ushguli.
Drumul din Mestia la Usghuli
Astfel, dimineața la ora 9:30 eram în stația de autobuz din Mestia și am urcat în Delica. Ulterior au mai venit 3 persoane, iar când mașina era plină, am pornit spre Mestia. Prima parte a drumului este relativ bună, cu un drum asfaltat care se prezenta în condiții bune. Treceam deseori peste râul învolburat, străbăteam sate cu case răsfirate și care aveau diferite turnuri Svan, iar peisajele crestelor împădurite erau absolut spectaculoase.
După primii aproximativ 35 de kilometri, drumul asfaltat se termina și începea cea mai periculoasă parte a drumului. Aici nu doar faptul că drumul era neasfaltat era o provocare, ci și faptul că drumul mergea atât deasupra văii foarte abrupte, cât și la baza unor versanți foarte abrupți, versanți din care se desprindeau bucăți mare de pietre.
Roca este foarte friabilă și astfel există oricând riscul de a cădea pietre. Mai mult, drumul este foarte îngust, astfel că nu se poate merge pe ambele sensuri. Iar atunci când vin autoturisme din ambele direcții, senzațiile sunt și mai tari.
Din fericire această porțiune de drum periculoasă are doar cca. 1-2 kilometri. La acest drum se lucrează și cel mai probabil în câțiva ani drumul va fi mult mai sigur decât acum. După ce se trece de această porțiune urmează ultimii kilometri pe un drum de pământ, care atunci când plouă este foarte moale. La finalul a aproximativ 1 oră și 30 de minute eram în satul Usghuli și eram impresionați de absolut întreg peisajul.
Este important de subliniat cu privire la drum faptul că acesta poate fi parcurs inclusiv cu mașini cu garda joasă la sol. Erau mașini mici și microbuze care urcau la Usghuli. Însă trebuie mare atenție, iar atunci când drumul este foarte umed sau moale pe ultima porțiune, există riscul de a rămâne blocat cu mașinile care nu sunt 4×4 sau care nu au garda înaltă.
Usghuli – satul la peste 2100 de metri în Munții Caucaz
Șoferul care ne-a dus ne-a lăsat în centrul satului, în curtea unui restaurant local și a unui guest house. Aici urma să fie punctul de întâlnire la ora 15:00. Practic aveam 4 ore și 15 minute să ne plimbăm prin sat și prin împrejurimi. Primul lucru a fost să mergem înspre capătul satului în partea de sus, acolo unde era o priveliște spre crestele Munților Caucaz și încercam să zărim Vârful Shkhara, cel mai înalt din Georgia la altitudinea de 5203 metri.
Deși părea că norii se vor ridica de pe creste, din păcate nu am reușit să surprindem acest vârf, norii coborând tot mai mult pe vale. Însă chiar și așa, peisajul era unul fabulos! Crestele de un verde crud în jurul localității și crestele abrupte și înzăpezite în depărtare făceau ca peisajul să fie unul fantastic. După aproximativ 1 oră am coborât înspre sat pentru a ne plimba pe „străzile” satului și pentru a admira turnurile Svan din Ushguli.
Turnurile erau similare cu cele de la Mestia, dar erau mai puțin înalte. Acoperișurile erau cu lespezi de pietre. Și aici se puteau vizita 1-2 turnuri, dar pentru că avusesem deja această experiență, am decis să nu mai urcăm în turn pentru că trebuia să suni pe cineva să vină să deschidă. Și am preferat să profităm de cele 4 ore pentru a ne plimba cât mai mult prin sat.
Am ajuns în partea centrală a satului și am admirat turnul reginei (regelui) Tamara. Apoi am coborât în partea mai veche a localității, acolo unde erau cele mai multe turnuri și case ridicate doar din lespezi de piatră. Se putea observa cum structura caselor era afectată de trecerea timpului și cum anumite porțiuni din pereții caselor erau deplasați. Existau și sculpturi din lemn la balcoanele anumitor case. Întreaga atmosferă din această parte a satului te transpunea undeva în perioada medievală.
După ce ne-am plimbat prin sat aproximativ 3 ore, a început ploaia și atunci am decis să mergem la o casă unde am văzut că vindeau plăcinte tradiționale, și anume khacaphuri. Am luat o plăcintă foarte mare și am stat aici pentru cca 30 de minute. Ulterior ploaia s-a oprit și am apucat să mai dăm o tură prin sat până la ora 15:00, când am revenit la mașina care urma să ne ducă înapoi la Mestia. Drumul înapoi la Mestia a durat aproximativ 1:15 minute, iar la ora 16:15 era din nou în centrul localității.
Cum am perceput atmosfera din Ushguli
Atmosfera din Usghuli este încă una destul de autentică, dar în același timp se poate simți deja un amestec de atmosferă locală cu tentația de a dezvolta turismul tot mai intens. Numeroase guest house-uri și mici hoteluri sunt deja ridicate aici sau amenajate la localnici acasă. Se contruiesc deja alte spații de cazare și există câteva restaurante care cu siguranță nu se încadrează în peisajul în care multe clădiri sunt într-o stare avansată de degradare.
Este firească direcția de a dezvolta turismul pentru o comunitate care mai mult de 6 luni pe an se află „ruptă” de orice altă localitate datorită zăpezilor care nu permit parcurgerea drumului, drum care este periculos și în lunile de vară.
Pe de altă parte, există riscul ca în câțiva ani atmosfera din Usghuli să se piardă și în loc să îți imaginezi cum trăiau oamenii aici acum câțiva zeci de ani, să te afli într-o stațiune foarte modernă la altitudine. Este adevărat, peisajele vor rămâne și turnurile Svan vor fi în continuare o atracție. Însă dacă se va moderniza foarte mult întreaga localitate, fără a păstra elementele de autenticitate, există riscul ca sentimentul să fie unul ca în alte locuri montane din Europa sau din lume.
Din Ushguli se pot face câteva trasee, printre care și unul spre un alt ghețar montan. Aici am observat că ar exista și o „autogară”, deși când am întrebat în Mestia dacă există vreo marshrutka care face drumul la Usghuli răspunsul a fost negativ. Oricum, ne-am bucurat că am mers cu Delica pentru că având în vedere condițiile drumului și starea celor mai multe dintre microbuzele care asigură transportul în Georgia, ne-am simțit ceva mai în siguranță cu Delica.
Din perspectiva opțiunilor de cazare și a restaurantelor, există suficient de multe variante. De la guest house-uri cu condiții minime, la cazări în condiții foarte confortabile. Există și câteva mici magazine, dar cu siguranță prețurile sunt mult mai mari decât în Mestia sau decât în orașe.
Oricum, dacă în viitorul apropiat vom ajunge din nou în regiunea Svaneti, cel mai probabil vom petrece câteva zile la Usghuli pentru a străbate la pas câteva dintre potecile din apropierea acestui sat aflat la peste 2100 de metri în Munții Caucaz.
Întreaga experiență la Ushguli poate fi vizionată în vlogul de mai jos:
Cuvinte de încheiere
Dacă ajungi în Georgia și mai ales în Mestia, atunci drumul până la Usghuli merită să fie făcut. Este un drum riscant pe o anumită porțiune, dar dacă optezi să mergi cu unul dintre șoferii din regiune, cel mai probabil nu vor exista probleme. Pe de altă parte, dacă vrei să petreci mai multe zile, poți alege traseul de trekking de la Mestia la Ushguli sau poți să dormi câteva nopți în Ushguli.
Personal pot spune că a meritat experiența la Usghuli, în Munții Caucaz. Chiar dacă am petrecut aici doar aproximativ 4 ore, peisajele au fost minunate, atmosfera a fost una pe care nu am mai regăsit-o în alte locuri unde am ajuns și senzația de a te întoarce în timp, acum câțiva zeci de ani sau chiar sute de ani, a făcut ca experiența să fie una deosebită.
Lasă un răspuns