Limba… a creat cuvântul „singurătate” pentru a exprima durerea de a fi singur. Dar a creat și cuvântul „solitudine” pentru a defini fericirea de a fi singur. – Paul Tillich

Într-o societate în care mai tot timpul suntem ocupați și rareori suntem doar cu propria persoană (nu atât fizic, cât la nivel mental și emoțional), ideea de singurătate este văzută adesea ca ceva foarte înfricoșător. Mai ales în perioadele în care lumea este „pregătită” să sărbătorească așa cum sunt Sărbătorile de iarnă sau Sărbătorile Pascale, ideea de singurătate parcă devine o adevărată angoasă. Cumva acest lucru arată cât de ușor oamenii pot fi influențați de fluxul de informații și de tendințele de a pune mai mare valoare pe anumite perioade ale anului, pe anumite zile și pe anumite evenimente, uitând că de fapt fiecare zi ar trebui să fie cea mai valoroasă zi din viața fiecăruia dintre noi.

Lăsând la o parte influența societății și influența mentalului colectiv asupra mentalului și atitudinii individuale, trebuie subliniat faptul că singurătatea ar trebui privită ca un fapt firesc, natural și uneori chiar benefic. Desigur, omul este o ființă socială și are nevoie de legături, relații și comunicare. Însă acest lucru nu înseamnă că a fi singur este ceva care trebuie să te sperie. Dimpotrivă aș spune, a nu putea să fii niciodată singur(ă) cred că este ceva care ar trebuie să te pună pe gânduri, indiferent dacă această imposibilitate de a nu fi singur(ă) vine din teama ta de a fi doar cu tine sau din faptul că ești mai mereu înconjurat de alte persoane.

Foarte adesea se vorbește despre singurătate ca fiind o povară grea, mai ales pentru persoanele vârstnice sau pentru cele izolate în anumite locuri. Și sunt perfect de acord cu acest lucru, că singurătatea poate deveni o povară la un anumit moment dat. Dar singurătatea nu înseamnă neapărat izolarea de alte persoane din jurul tău. Singurătatea, acea stare de izolare care devine dureroasă și produce teamă, poate să fie prezentă chiar și atunci când te afli înconjurat de oameni, dar oameni cu care nu rezonezi deloc, oameni care te fac să te simți respins sau care te acceptă doar cu condiția de a te schimba complet.

„Solitarul fericit este o specie care se protejează de nenumăratele poluări relaționale care i-ar putea strica bucuria de a fi un bun tovarăș pentru el însuși. Singurătatea populată de prezența obiectelor dragi, a amintirilor golite de regrete și de nostalgii, cu vise și proiecte de viitor. Singurătatea hrănită astfel dă o poftă extraordinară de viață.” – Jacques Salome

Pe de altă parte, prea puțini oameni au învățat ce înseamnă solitudinea, și anume acea stare de a fi doar tu cu tine și de a te bucura de starea respectivă. Este tot un fel de singurătate, însă una de care te bucuri și pe care chiar ți-o dorești uneori. Într-o astfel de stare, chiar și atunci când ești înconjurat de oameni care te resping, te vei putea simți împăcat și liniștit, chiar iubit. Mai mult, vei știi că este momentul să pleci din acel loc, chiar dacă asta înseamnă să nu ai pe nimeni alături sau în jurul tău, într-o călătorie care să îți scoată înainte acele persoane care să devină „tribul” tău. Prea adesea suntem învățați că trebuie să rămânem alături de cineva doar prin prisma diferitelor relații sociale, obligații sau datorii. Putem oricând să ne luăm curajul de a alege un drum al solitudinii până când vom găsi acele persoane și relații care să ne ridice în loc să ne doboare, care să ne sprijine în urmarea visului nostru.

„Singurătatea acceptată presupune o autonomie emoțională și relațională, care se poate baza doar pe experiența unei securități intime, suficient de puternică pentru a servi drept sprijin. În acest sens, este ca o oglindă care reflectă ceea ce este mai prețios și mai bun în noi. Indiferent că desfășoară o activitate sau că este pur și simplu într-o stare de reverie, singuraticul este o persoană care își acceptă resursele și limitele. Se află într-o armonie cu el însuși, fără a avea nevoie de confirmarea sau de încurajarea altora. Se acceptă, îndrăznește să se îndrepte spre o latură mult mai plăcută a vieții. Iese în întâmpinarea părții celei mai bune din el însuși, ajunge la o singurătate deplină și vie, într-o autonomie afectivă, deschizându-se astfel către toate posibilitățile.” – Jacques Salome

Dacă nativi suntem pregătiți pentru a ne simți bine inclusiv atunci când suntem doar cu noi înșine, dacă am fost înzestrați de natură să ne simțim bine atunci când suntem în propriul nostru univers, în momentul în care petrecem prea mult timp cu privirea ațintită înspre lumea exterioară și ne focusăm întreaga atenție și concentrare spre lucrurile și legăturile exterioare, atunci cumva ne rupem de legătura profundă cu propriul nostru sine. Iar când vine momentul în care rămânem din nou doar cu propria persoană ne apucă teama. Descoperim singurătatea, acel sentiment de disconfort care apare atunci când simți că trebuie să porți un dialog cu sinele autentic. Astăzi este simplu să fugim de singurătate. De cele mai multe ori atunci când te simți singur și nu îți dorești acest lucru cauți un refugiu. Fie că vorbim despre compania cuiva, fie că alegi televizorul, fie că optezi pentru un film sau o carte, fie că apelezi la rețelele de socializare, aceste refugii nu fac altceva decât să amâne descoperirea importanței solitudinii.

„A ne aparține nouă înșine înseamnă a avea curajul de a fi singuri – de a înfrunta sumedenia de incertitudini, vulnerabilități și critici.” – Brené Brown

Da, știu cum este să cauți refugii în stânga și în dreapta, sperând să alungi sentimentul de singurătate. Și ai iluzia că ai găsit sprijinul de care aveai atâta nevoie, dar de fapt este doar o iluzie. Sentimentul de singurătate revine din nou atunci când rămâi cu propria persoană. Însă dacă alegi să nu mai fugi de acest sentiment și să depășești disconfortul creat de o astfel de stare, atunci ajungi la solitudine. Este acea stare minunată în care te simți atât de confortabil cu propria persoană încât te simți acasă. Solitudinea nu înseamnă să stai singur cu tine în timp ce lucrezi sau ești conectat la social media sau citești o carte. Solitudinea înseamnă să stai singur cu tine în timp ce ai un dialog sincer cu privire la autenticitatea ta și la visul tău. Poate pur și simplu să stai sau poate să te plimbi singur printr-o pădure.

Dacă singurătatea este o stare de neliniște, angoasă, teamă sau tristețe, solitudinea este o stare de calm, pace și bucurie. Dacă singurătatea este o stare care deseori te face să te refugiezi în iluzii, solitudinea este o stare care te transformă într-o persoană creativă și creatoare a propriei realități și a unei vieți autentice.

„În momentele în care ești singur, creativitatea înflorește pur și simplu.” – John Maxwell

Mulți dintre noi fugim de ideea de a fi singur atunci când nu ne acceptăm pe noi așa cum suntem sau nu ne acceptăm viața cum arată ea…ne este teamă să ne privim viața cu realism. Însă pentru a ne regăsi drumul către noi înșine, drumul către adevărata fericire și împlinire, este nevoie să regăsim acea stare de confort atunci când suntem doar cu propria persoană, doar cu propriile adevăruri. Descoperă acea singurătate în care te bucuri de timpul avut doar cu tine. Învață să iubești solitudinea și vei descoperi că niciodată nu vei mai suferi de singurătate, că oricând poți avea în propria persoană cel mai bun prieten, cea mai bună companie și cei mai buni sfătuitori în varianta intuiției și a instinctului.

„Cea mai rea singurătate nu este când ești singur, ci când ești un prost tovarăș…pentru tine însuți.” – Jacques Salome

Atunci când poți fi singur cu tine ai curajul de a renunța la orice mască socială pe care ai ales să o porți (sau uneori poate chiar ești forțat să o faci de anumite împrejurări). Atunci descoperi autenticitatea ta profundă și poți ajunge să apreciezi momentul prezent, poate chiar să simți cum este de fapt să trăiești în momentul prezent. Prea mult am fost învățați să ne comparăm și să ne definim în raport cu ceilalți. Prea des suntem doar un angajat, un partener, un rol social.

„Refuză să te gândești la tine ca la un nume, ca la titularul unui loc de muncă, ca la o persoană care locuiește într-un anumit oraș, într-o anumită țară, la o anumită dată, ca la o persoană cu o anumită istorie. Asta păreai a fi. În singurătatea unei camere liniștite, într-o vale umbroasă, pe un deal, pe o pajiște sau pe o colină cu vedere la ocean, întoarce-ți gândurile către adevăratul tu. Încetinește-ți respirația, până când te vei simți liniștit și relaxat. Retrage-te în adâncul ființei tale, până când fiecare gând al tău va deveni un lucru ce poate fi observat. Întreabă-te: cine e cel care observă? Adevăratul tu este un adevăr divin, răsunet al cele mai mărețe ere a omului.” – Uell S. Andersen

Aproape niciodată nu ni se spune să fim PROPRIA PERSOANĂ – acea persoană care să se exprime așa cum simte, să trăiască așa cum crede de cuviință și acea persoană care să greșească ori de câte ori dorește în drumul ei spre PROPRIUL VIS. Solitudinea contribuie semnificativ la regăsirea încrederii de sine și la descoperirea unei stări de pace autentică. Fără a te bucura de acestea două, orice stare de liniște și de pace este doar de suprafață și ori de câte ori ceva care ajunge să pătrundă în interiorul tău, acel ceva va putea destabiliza încrederea de sine și pacea interioară.

„A-ți aparține deplin, astfel încât să fii dispus să fii singur, este o sălbăticie – un loc neîmblânzit, imprevizibil, al solitudinii și căutării. Este un loc pe cât de periculos, pe-atât de fermecător, un loc pe cât de căutat, pe-atât de temut…. Acolo se găsește apartenența adevărată și este cel mai curajos și sacru loc în care vă veți afla vreodată.” – Brené Brown

Solitudinea contribuie la fortificarea interioară, a conștiinței de sine și a capacității de a ne observa propria persoană, propriile alegeri și propriile resorturi care stau la baza alegerilor noastre. În momentul în care vei adopta solitudinea vei învăța cum lucrurile sunt mai clare, cum atenția este mai mare și vei descoperi o libertate de care nici nu știai că există – libertatea de a fi așa cum ești și de a face alegeri în acord cu această autenticitate. Astfel conflictele cu propria persoană vor dispărea, iar conflictele cu persoanele din jur vor ajunge să fie de domeniul trecutului.

Dacă atunci când singurătatea apărea în viața ta îți doreai mereu un partener care să te „scoată” din abisul singurătății și al izolării, atunci când descoperi solitudinea vei avea un partener de încredere în orice moment – propria persoană. Și astfel vei putea oricând să apelezi la acest partener de nădejde, partener care te cunoște cu adevărat, te acceptă și te îndrumă în alegerile care te împlinesc cu adevărat.

Îndrăznește să pornești în călătoria înspre solitudine dacă până acum nu ai făcut această călătorie. Chiar dacă uneori este o călătorie anevoioasă, cu siguranță că merită să faci fiecare pas al acestei călătorii!

––––––

Sursă foto copertă Jeswin Thomas from Pexels