Georgia este o destinație preferată de către cei care iubesc munții, drumețiile și natura sălbatică. Munții Caucaz sunt principala alegere atunci când vine vorba despre zone montane în Georgia, iar una dintre destinațiile preferate de către cei care doresc să descopere peisajele minunate ale acestui lanț montan este Mestia. La finalul celor 3 săptămâni petrecute în Kutaisi am pornit înspre Mestia, „capitala” regiunii Svaneti.
Cuprins
Punctul de plecare spre Mestia și biletele pentru marshrutka
Drumul până la Mestia este unul suficient de aventuros, mai ales atunci când este făcut cu marshrutka, microbuzele care asigură transportul în cea mai mare parte din Georgia. Pentru a ajunge la Mestia cu microbuzul am mers în autogara din zona McDonalds de lângă gara Kutaisi II (link aici către Google Maps) și în spatele McDonalds-ului este locul de unde pleacă microbuzul spre Mestia. Dacă nu găsești, poți întreba șoferii și vei fi direcționat(ă) într-acolo.
Este un singur microbuz pe zi care pleacă la ora 10:00 sau dacă microbuzul este plin mai devreme, atunci pleacă de îndată ce este plin. Prin urmare, dacă vrei să ai loc în microbuz este recomandat să mergi cu cel puțin 1 oră mai devreme, chiar cu 1 oră și jumătate în perioadele de vârf de sezon. Pentru a avea certitudinea că mai sunt locuri în ziua când urma să pornim spre Mestia, am luat biletul înainte cu 2 zile de la caseria din autogară. Atenție, se plătește doar cash și un bilet costă 40 de GEL.
În dimineața când era plecarea am ajuns la autogară la ora 8:30, așa cum ne-a spus doamna de la casieria autogării, am pus bagajele în spatele microbuzului și am luat locurile. Chiar dacă șoferul spunea că vom pleca în jur de ora 9:00, datorită (sau din cauza) faptului că nu era plin microbuzul, am plecat doar la ora 10:00.
De la Kutaisi la Mestia cu marshrutka
Drumul a fost lejer în prima parte, însă după ce am trecut de orașul Zugidi, ultimul oraș important în drumul spre Mestia, drumul devenea tot mai accidentat, cu mai multe curbe și cu peisaje care indicau faptul că urcam spre munți. După 3 ore de mers am făcut o pauză la un mic restaurant-guesthouse pe marginea drumului. Aici era și o toaletă și de asemenea se puteau mânca diferite preparate georgiene. Pauza a durat aproximativ 30 de minute și apoi am pornit din nou spre Mestia.
Odată ce am plecat de aici, peisajele deveneau din ce în ce mai atractive, dar și drumul din ce în ce mai „interesant”. Observam văi foarte adânci și pereți foarte abrupți, iar șoferul mergea de multe ori cu viteză foarte mare, nu neapărat adecvată pentru un astfel de drum.
Carosabilul era în condiții decente, erau porțiuni unde erau gropi sau denivelări, dar în același timp pot spune că având altitudinea și condițiile din zonă, drumul arăta bine. Înainte de a ajunge în Mestia șoferul ne-a permis o nouă oprire pentru a admira peisajele.
După aproximativ 7 ore cu microbuzul, 7 ore în care am stat cu picioarele nu foarte confortabil și fără aer condiționat, deși temperaturile erau de peste 30 de grade (din fericire când am ajuns la altitudine temperatura era plăcută), am ajuns în Mestia, în centrul localității. Cazarea era la 5 minute de centrul localității, la o pensiune (guest house).
De menționat că se poate ajunge la Mestia inclusiv cu avionul. Există o companie care asigură zboruri la Mestia cu avioane de mici dimensiuni din Tbilisi, Batumi și Kutaisi în perioada de vară. Deși am căutat bilete pentru ruta Kutaisi-Mestia, locurile erau deja ocupate și am înțeles că este nevoie de o rezervare din timp pentru a găsi loc.
Atmosfera din Mestia, regiunea Svaneti
Mestia era cândva un sat în zona Munților Caucaz unde principalele activități erau creșterea animalelor și prelucrarea produselor de la animale. Există și terenuri unde oamenii cultivă diferite legume, dar datorită altitudinii cele mai multe dintre produsele de bază sunt transportate din regiunile mai joase ale Georgiei.
Astăzi Mestia este un centru turistic în plină dezvoltare (nu este nici sat, nici oraș). Atunci când organizam călătoria la Mestia ne gândeam că vom găsi aici mai degrabă un sat unde atmosfera va fi una foarte rurală. Însă a fost o adevărată surpriză să găsim aici un mic orășel foarte animat, cu numeroase locuri unde poți mânca atât la mici restaurante cu specific local, cât și la restaurante foarte elegante.
Există numeroase bancomate și chiar sedii de bănci, puncte de schimb valutare și numeroase magazine de tip supermarket unde prețurile sunt foarte similare cu cele din orașele din zonele joase ale țării. Desigur, nu lipsesc magazinele de suveniruri, dar nici persoanele care organizează diferite excursii în regiunea Svaneti. Există chiar și un mic cinematograf în Mestia, lucru ce denotă faptul că dezvoltarea localității, dar și un festival de film organizat aici.
Atmosfera este una mai degrabă turistică și foarte puțin se mai simte specificul local. Dincolo de faptul că există mai tot timpul turiști și pe stradă observi de multe ori mai degrabă turiști care vin să viziteze zona, inclusiv aspectul caselor și al clădirilor este unul care te duce cu gândul la un turism tot mai intens practicat aici.
Din fericire s-au păstrat turnurile specifice regiunii Svaneti. Aceste turnuri sunt simbolul regiunii și astăzi unele dintre ele sunt renovate, în timp ce altele sunt într-o stare de degradare avansată. Turnurile Svaneti au avut un rol important în trecut, atunci când erau folosite cu rol de apărare, de locuință, ca adăpost pentru animale și pentru depozitarea grânelor sau a diferitelor produse care erau cultivate.
Principalele atracții turistice din Mestia
Mestia atrage în principal datorită turnurilor Svan, turnuri care în trecut erau principalul loc de adăpost pentru populația acestor locuri. Este important de subliniat faptul că aici limba vorbită este svanetiană și este o limbă diferită de georgiană. Din acest motiv de multe ori nici georgienii nu înțeleg ce vorbesc cei care locuiesc în regiunea Svaneti.
Revenind la turnurile din Mestia, o parte dintre acestea sunt astăzi deschise pentru vizitare. Am vizitat un astfel de turn Svan, însă trebuie spus că urcarea și coborârea din turn este o provocare. Scările pe care se face accesul sunt într-o poziție cu un unghi destul de îngust, sunt din lemn, iar atunci când ajungi în partea de sus este nevoie să te cațeri puțin folosindu-te de mâini. Mai mult, cu cât urci mai sus, cu atât scările par mai aproape de unghiul de 90 de grade.
În turnul pe care l-am vizitat era lumină artificială, fapt ce a făcut să nu fie nevoie de lanternă. Odată ce ajungi la ultimul etaj, mai există o scară care îți permite să ieși prin acoperiș și să ai o priveliște panoramică asupra întregii localități.
În Mestia există și trei muzee pe care le poți vizita, și anume Muzeul de Etnografie și Istorie, Muzeul familiei Margiani și Muzeul Mikheil Khergiani. Însă dincolo de aceste turnuri și muzee care te pot duce în atmosfera perioadei medievale din Mestia, cele mai atractive și interesante sunt peisajele montane din jur. Există o serie de trasee care pornesc din Mestia și care pot fi parcurse pentru a ajunge la peste 2500 de metri.
Printre cele mai populare trasee sunt traseul spre Crucea Mestiei, traseul la Lacurile Koruldi, traseul spre Trecătoarea Guli și traseul spre Ghețarul Chalaadi. Dacă nu am vizitat muzeele anterior amintite, ci doar un turn Svan, aceste trasee de drumeție din Mestia le-am străbătut la pas în timpul petrecut la Mestia. Dar despre drumețiile și traseele parcurse cu plecare din Mestia, în articolele următoare.
Remarci finale
Timpul petrecut la Mestia, regiunea Svaneti, a fost unul foarte frumos atât prin prisma peisajelor, cât și prin prisma oportunităților de a te bucura de natură. De asemenea, oamenii locului sunt în mare parte foarte primitori, chiar dacă au o atitudine care la prima vedere pare a fi mai rece.
Însă este o atitudine specifică oamenilor din zona Caucazului și odată ce intri cu ei în vorbă, îți dai seama că de fapt oamenii sunt foarte primitori. Acest lucru l-am observat inclusiv la mica piață din Mestia, acolo unde oamenii caută să îți explice care sunt produsele specifice locului, chiar dacă nu știu engleză.
Atmosfera este una tot mai turistică și există numeroase clădiri care se renovează. Cu siguranță că în 2-3 ani Mestia va fi un centru turistic foarte dezvoltat, unde poate și prețurile să fie foarte mari. În același timp atmosfera specifică pare a se pierde tot mai mult prin construcția de clădiri moderne.
Am avut șansa de a fi în Mestia în timpul unui festival care are loc periodic, festival în care diferite ansambluri de dansuri folclorice și de dansuri tradiționale sunt prezente pe scena din centrul localității. Era o atmosferă foarte frumoasă și dincolo de părinții copiilor care urcau pe scenă, erau foarte mulți turiști veniți să surprindă un astfel de moment.
Mestia este cu siguranță un loc unde merită să ajungi dacă vizitezi Georgia, chiar dacă drumul până aici nu este cel mai ușor și nici cel mai confortabil, mai ales dacă parcurgi drumul cu transportul în comun. Însă peisajele merită și dacă te întrebi câte zile să petreci în Mestia, personal pot spune că doar 2-3 zile nu sunt suficiente pentru a te bucura într-adevăr de priveliștea Munților Caucaz.
Lasă un răspuns