Kuala Lumpur este un important hub pentru zborurile din regiunea Asiei și din acest motiv este accesibil din aproape orice colț al lumii. În momentul în care viza pentru Sri Lanka urma să expire, trebuia să găsim o nouă țară unde să mergem. Obiectivul era să ajungem în Cambodgia, însă pentru că zborurile din Sri Lanka până acolo erau mai scumpe, am găsit zboruri foarte ieftine din Colombo în Sri Lanka cu AirAsia.
Astfel, după 3 luni în Sri Lanka, ne-am îndreptat înspre capitala statului Malaezia, și anume Kuala Lumpur. Este o metropolă în plină dezvoltare și un oraș multicultural datorită multitudinii de naționalități care pot fi regăsite aici. După ultima oprire în Sri Lanka – capitala Colombo, urma să ajungem într-o țară nouă și într-un oraș imens ca suprafață și populație.
Cuprins
Primele impresii din Kuala Lumpur
După experiența din Sri Lanka, acolo unde oamenii erau foarte prietenoși și comunicativi, urma să ajungem într-o țară considerată foarte dezvoltată și unde digitalizarea era prezentă aproape oriunde. Însă primul impact cu această țară a fost chiar în aeroport, acolo unde am petrecut mai bine de 1 oră încercând să înțelegem care autobuze locale merg înspre oraș și încercând să rezolvăm să ne conectăm la Wi-Fi.
Dacă în Sri Lanka în 2-3 minute erau câteva persoane care ar fi venit să te ajute cu informații, aici întrebam în stânga și în dreapta, iar oamenii păreau complet dezinteresați să îți dea o mână de ajutor. În cele din urmă am reușit să fac un cont pentru a mă loga la Wi-Fi-ul aeroportului și să comandăm un Grab pentru a ajunge la cazare.
Cazarea era într-un complex rezidențial la circa 30 de kilometri de centrul capitalei Kuala Lumpur pentru primele 2 nopți, urmând ca mai apoi să avem o cazare pentru 1 lună undeva mai aproape de capitală. Zona în care locuiam avea numeroase magazine, astfel că am ieșit pentru a cumpăra mâncare. Prețurile erau foarte bune, iar faptul că oferta de produse era mult mai diversificată comparativ cu supermarket-urile din Sri Lanka arăta faptul că am ajuns într-o țară cu un nivel de trai mai ridicat.
Primul contact cu oamenii nu era cel mai îmbucurător, și spun asta pentru că după experiența din aeroport, nici în magazine când intram nu salutau oamenii. Ceea ce era foarte ciudat după 3 luni în care oamenii te salutau de fiecare dată, zâmbeau și te făceau să te simți binevenit. Același lucru era valabil și pentru transportul în comun. În încercarea de a rezolva cum să ajungem la noua cazare, nimeni nu știa cum se poate rezolva să cumpărăm un card pentru transport, fără de care nu puteam să urcăm în autobuzele locale. Astfel, am optat din nou pentru Grab pentru a ajunge la noua locație.
Acest prim contact cu Kuala Lumpur și Malaezia a fost cumva un șoc din perspectiva atitudinii oamenilor și a modului în care interacționam. Sau mai degrabă nu reușeam să interacționăm. Era o distanțare foarte mare și cu greu oamenii răspundeau la orice întrebare și chiar la salut.
Condițiile de cazare din zona metropolitană Kuala Lumpur
Prima cazare a fost foarte bună, însă am stat doar 2 nopți pentru că nu avea bucătărie și era foarte departe de centrul orașului. Cea de-a doua cazare era la aproximativ 15 km de centrul orașului, dar ne bazam pe transportul în comun, aflat la 2 minute de complexul rezidențial. Cazarea a doua a fost de asemenea confortabilă și în linii mari mulțumitoare.
Există multe cazări pe AirBnb sau Booking în complexuri rezidențiale construite recent, fie că sunt chiar în centrul capitalei, fie că sunt în localitățile care fac parte din zona metropolitană. Prețurile variază în funcție de condiții și cu cât te apropii mai multe de zona centrală, cu atât mai multe cresc prețurile.
Transportul în comun în Kuala Lumpur
Atunci când am luat cazarea pentru 1 lună de zile la o distanță destul de mare de centrul orașului, m-am bazat pe transportul în comun. Nici nu era un obiectiv să stăm exact în centrul orașului, dar nici nu am crezut că într-un oraș precum Kuala Lumpur transportul în comun poate fi atât de complicat. De fiecare dată când trebuia să mergem înspre zona centrală, pierdeam cca 30-40 de minute în stație. Aproape de fiecare dată programul indicat pe internet nu era respectat de autobuze.
În schimb era mult mai eficient să te deplasezi cu trenul sau cu monorailul, Kuala Lumpur având un sistem foarte vast de opțiuni pentru transportul în comun. Însă atunci când trebuia să schimbi autobuzul și apoi trenul sau monorailul, durata era tot la fel de mare precum în cazul autobuzului, astfel că dura foarte mult să mergi pe distanțe mari.
Singura opțiune mai rapidă erau aplicațiile de tip Grab, însă dacă ar fi fost să mergem de fiecare dată doar cu Grab, am fi plătit cel puțin 30-40 USD pentru un drum dus-întors. Astfel că am încercat să ne organizăm pentru a găsi cele mai eficiente mijloace de transport pentru a ajunge cât mai rapid în centrul orașului, atunci când ne doream să vizităm cele mai importante zone din Kuala Lumpur.
Atmosfera în capitala Malaeziei și în suburbii
Primele zile în Kuala Lumpur au fost diferite, față de ceea ce ne așteptam. Un oraș în care oamenii în general aleargă spre diferite sarcini pe care le au de îndeplinit și un oraș care pare că are drept scop doar să ajungă la birou sau în mall-uri. Oriunde coboram din monorail sau autobuzele locale, erau centre comerciale, unele imense. Era sentimentul unui oraș care s-a dezvoltat cu un cost foarte mare din perspectiva timpului petrecut de oameni mergând pe jos sau a timpului alocat pentru relaxare în aer liber.
Peisajul dominat de clădiri de tip zgârie-nori din sticlă și oțel, numeroasele autostrăzi și linii de monorail care treceau prin oraș, chiar printre spațiile de birouri și chiar printre complexurile rezidențiale, dădeau senzația unui oraș care este dintr-un joc pe computer. Era foarte greu să te orientezi și să simți că vrei să te plimbi prin oraș, mai ales că fiecare intersecția era atât de aglomerată, încât era dificil să nu te lași dus de valul mulțimii.
Odată ce te îndepărtezi de zona zero a capitalei Kuala Lumpur, sunt numai autostrăzi și centre comerciale, complexuri rezidențiale, iar din loc în loc mai apare câte o zonă verde pentru relaxare. Aproape nimeni nu se deplasează pe jos și de multe ori chiar și trotuarele sunt folosite de motocicletele livratorilor pentru a se deplasa în sens invers și mai rapid decât pe autostradă.
Deși locuiam într-o suburbie a capitalei, era greu să te deplasezi și până la un supermarket aflat la circa 1 km pe jos. Trebuia trecută autostrada și nu erau pasaje sau treceri de pietoni, multe zone erau fără trotuar și astfel era o aventură să te deplasezi pe marginea autostrăzii.
Odată ajuns în zona supermarket-ului, dintr-o dată era un mini-oraș unde găseai restaurante, minimarket-uri, terase, spa-uri și alte astfel de zone de servicii. Deci cumva, oamenii trăiesc în mini-orașe și se deplasează înspre alte zone ale orașului doar dacă au treburi de rezolvat sau dacă vor să meargă pentru un motiv important în centrul orașului.
Toate acestea dădeau un sentiment de distanțare față de oameni, față de natură și față de ambianța orașului. Cumva simțeai că nu există deloc atmosfera aceea a unui oraș în care să simți confortul de a ieși din casă sau de a petrece timp în aer liber. Prea aglomerat, prea grăbit, prea artificial și prea înghesuit totul, cel puțin la prima vedere. Desigur, urma să descoperim mai mult din Kuala Lumpur și din împrejurimi, prin urmare puteam să ne schimbăm primele impresii despre oameni și despre aspectul urban.
Să tragem linie
Odată ce am ajuns în Kuala Lumpur după experiența din Sri Lanka, primele impresii nu au fost neapărat cele mai plăcute. Senzația că latura umană lipsește din peisaj și oamenii sunt prezenți doar pentru a alerga dintr-o parte în alta era una puternică în întreaga atmosferă.
Dincolo de această părere personală privind atmosfera pe care am regăsit-o în Kuala Lumpur, sunt numeroase atracții turistice în Kuala Lumpur, locuri care merită descoperite și pe care le voi aminti într-un articol următor referitor la capitala statului Malaezia.
Lasă un răspuns