România se concentrează aproape preponderent pe a atrage mari investitori cu capital străin care să ofere locuri de muncă. Asta deși pe piața forței de muncă există un deficit care trebuie acoperit prin imigranți non-EU. Aceștia implică un proces relativ costisitor atât financiar, cât și ca durată, pentru angajatori.
În același context, presiunea pusă pe antreprenori, angajați și liber profesioniști crește de la an la an prin taxe și impozite tot mai mari. Uneori chiar prin taxarea de mai multe ori pentru aceeași scop al taxării (vezi CASS încasat pe fiecare sursă de venit). Ce înseamnă toate acestea? Guvernanții vorbesc despre încasări mai mari la buget, care pot fi reale pe termen scurt. Pe termen lung este o abordare aproape falimentară, dacă pot să am o opinie de nespecialist.
Presiunea aceasta nu face decât să țină deoparte atât investitorii străini, cât mai ales micii antreprenori și nomazii digitali din țările dezvoltate și foarte puternice din punct de vedere economic. Care ar fi motivele pentru care ți-ai dori să îți consumi timp, energie, cunoștințe și bani într-o țară în care fiscalitatea este schimbată aproape în fiecare an, într-o țară unde nu există predictibilitate cu privire la fiscalitate și unde presiunea pe taxarea muncii este la cote foarte ridicate!?
Statul român oferă facilități unor corporații și categorii de angajați, spunând că acest lucru aduce beneficii. Un alt nonsens, dacă mi se permite să am astfel de opinii neavizate, pentru că nu-i așa, dacă nu ai studii în economie, nu poți face astfel de afirmații!? Multe (dacă nu toate) profiturile acestor companii care beneficiază de facilități fiscale sau de ce natură or fi acestea nu sunt impozitate în România (sau doar parțial). Nici munca angajaților din unele dintre aceste corporații nu este impozitată (vezi domeniul IT) sau urmează să fie impozitată parțial.
Deci ce câștigă statul de aici? O rată de șomaj scăzută și o categorie de angajați foarte bine plătiți care cheltuie banii în țară. Dar ce câștigă ceilalți angajați și antreprenori? Taxe tot mai mari și costuri tot mai ridicate pentru servicii pe care doar cei care sunt scutiți de taxe pot să le acceseze frecvent și fără să simtă aceste costuri în buzunar în fiecare lună.
Și spun toate astea pentru că în ultimii ani am experimentat toate aceste aspecte ale sistemului fiscal și economic din postura de a desfășura activitatea printr-un PFA. Deci chiar dacă nu sunt economist, experiența de a trece prin diferite schimbări și informarea constantă cu privire la alte exemple din lume îmi permite, cred, să îmi exprim o opinie.
Așa neavizată, dar aici la mine pe blog pot să îmi accept chiar și această opinie neavizată. Dacă ai completări sau dacă sunt aspecte care nu sunt corect enunțate, te invită să mă corectezi sau completezi în secțiunea de comentarii și voi adăuga respectivele informații în articol, pentru o mai bună informare a celor care citesc articolul.
Revenind la subiect, mă întreb de ce nimeni din structurile de frunte ale economiei și fiscalității românești nu privește în alte direcții, decât înspre „marile economii” precum Germania, Franța sau Marea Britanie!? De ce nu căutăm să învățăm ce fac bine alte țări care au o istorie și o traiectorie mai aproape de cea a României!? Cum este de exemplu Georgia, din Caucaz. Nu Georgia din Statele Unite ale Americii!
Georgia este un stat, care deși are mult mai multe probleme decât România și care nu a beneficiat de fondurile europene de care a beneficiat România, ne depășește în anumite privințe în ceea ce înseamnă atragerea de străini bine pregătiți în țara lor. Și nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Este adevărat că ultimele evenimente din Georgia și protestele de la Tbilisi s-ar putea să schimbe puțin situația, dar chiar și așa, ceea ce au reușit în ultimii 10-15 ani poate fi un exemplu.
Vorbesc despre Georgia pentru că am călătorit și locuit în această țară din Caucaz timp de aproape 4 luni în anul 2023. Și atunci erau proteste, dar la o scară mai mică. Și atunci erau nemulțumiri și era presiunea conflictului din Ucraina. Se simțea acest lucru, dar chiar și așa, oriunde mergeai în Georgia era plin de străini: turiști, călători full-time, expați, digitali nomazi. Toți aceștia au venit aici convinși de două lucruri: posibilitatea de a sta 365 de zile în țară fără viză și impozitele foarte mici sau chiar zero pentru anumite categorii de activități.
Faptul că nu ai nevoie de birocrație pentru a sta într-o țară unde costul vieții este de cel puțin câteva ori mai mic decât în Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Germania sau Statele Unite ale Americii face ca foarte mulți expați din aceste țări să se mute în Georgia. Fie că lucrează online, fie că își deschid mici afaceri în Georgia, facilitățile oferite acestor categorii de persoane i-au convins. Desigur, aici se adaugă și mâncarea foarte gustoasă, vinurile foarte bune, peisajele naturale senzaționale și libertatea de a nu respecta unele dintre legiile inepte ale unor așa-zise state dezvoltate.
Impozit de 1% pentru profit pentru activități independente de tip freelancing (PFA, II, AF cum sunt în România), dar doar pentru veniturile realizate în Georgia, impozit 0 (zero) pentru veniturile realizate din străinătate, impozit 0 (zero) pentru veniturile din cryptomonede și tranzacții la bursă (considerate venituri din străinătate) sunt doar câteva exemple despre facilitățile oferite de guvernul georgian pentru a atrage cât mai mulți străini bine pregătiți și care nu vin să caute de muncă în Georgia.
Georgia este privită drept una dintre cele mai prietenoase țări din lume pentru cryptomonede, fiind astfel foarte atractivă pentru numărul tot mai mare de persoane care pot să investească din orice colț al lumii în aceste active digitale și care descoperă în Georgia o variantă ideală pentru investițiile în criptomonede.
Mai mult, o parte dintre aceștia își deschid afaceri aici, oferind chiar locuri de muncă. Fie că sunt cabinete medicale, centre de limbi străini, restaurante, cafenele, hoteluri, străinii care pot investi aici cumpără clădiri aflate în stare de degradare, le renovează și dezvoltă afaceri. Ce înseamnă asta? Că în loc de ruine și clădiri dezafectate sunt clădiri renovate, unde se creează locuri de muncă pentru localnici și unde vor veni turiștii. Pentru că cel sau cea care a dezvoltat afacerea va atrage mulți prieteni și cunoscuți din țara de provenineță prin simplul fapt că va povesti motivele care au dus la această decizie de a se muta aici.
Și aici este tot un capital străin care intră în țară, chiar dacă nu la scara unei mari corporații. Însă zeci sau sute de astfel de inițiative și de persoane cu capital străin care investesc la scară mică înseamnă foarte mult pentru economia mică a unei țări, cea care până la urmă susține economia mare. Dacă o mare parte din populație nu are nevoie de ajutorul statului sau al marilor corporații pentru traiul zilnic, lucrurile merg în mare parte de la sine, economia este funcțională fără să fie nevoie de intervenții repetate în planul fiscal sau în așa-zisele reforme economice.
Odată cu numărul tot mai mare de expați care au venit în Georgia au crescut așteptările pe piața imobiliară. Implicit în Georgia au crescut prețurile pe piața imobiliară. Unii au investit în apartamente vechi pe care le-au renovat și le-au transformat în adevărate bijuterii arhitecturale prin renovarea unor clădiri istorice. Alții au început să cumpere apartamente în noile complexuri rezidențiale moderne.
Dacă astăzi cauți o chirie în Tbilisi, capitala Georgiei, s-ar putea să ai un șoc pentru apartamente moderne și să vezi prețuri chiar mai mari decât în Cluj-Napoca. Da, exact! Mai mari decât la Cluj! Îți vine să crezi!? În Georgia, acolo aproape de granița cu Rusia și departe de Europa aia dezvoltată (cum o numim adesea). Prețuri care ajung și până șa 600-700 de euro/lună pentru apartamente cu 2-3 camere. Și surprinzător (sau nu) este faptul că acestea se închiriază. Ghici cui? Exact! Expaților care aleg să se mute în Georgia.
Cei care au venituri din activități online sau activități independente care ajung poate la câteva mii de dolari sau de euro pe lună și pentru care o astfel de chirie nu este un efort financiar mare. Și care în același timp își doresc să se bucure de un confort similar cu cel din Australia, Elveția sau mai știu eu ce țară unde chiria pentru un apartament similar este de 2-3 ori cel puțin. E adevărat, când ieși pe stradă nu ai același aspect urban ca în Australia sau Elveția, dar poți să te bucuri de fructe și legume cu gust sau de o gastronomie delicioasă comparativ cu multe dintre restaurantele scumpe din Europa de Vest sau mai ales din SUA.
Practic expații care vin aici nu doar că aduc bani și investesc, dezvoltă orașele și chiar și satele, dar cheltuie banii pe care îi câștigă în afara Georgiei în această țară. În traducere susțin economia statului fără ca statul să facă nimic altceva în afară de a nu pune presiune prin taxe și impozite.
Adică exact CEEA CE NU FACE România sau exact CEEA CE FACE România. Statul român nu doar că pune taxe și impozite, dar le și mărește constant. Adică ține departe exact micii investitori și persoanele care ar putea pe cont propriu să susțină mica economie. Da, știu, sunt și în România exemple de străini care au venit aici și au investit la scară mică. Dar ca și procent sunt aproape nesemnificative aceste exemple, pentru că dacă mergi prin țară nu ai același sentiment precum în Georgia.
Mai mult, poți să cauți pe internet „best countries to live with low income taxes” (cele mai bune țări să trăiești cu taxe mici pe venituri) și vei remarca faptul că Georgia este plasată în top printre țările din această categorie, în listă cu Emiratele Arabe Unite (Dubai), Bahamas etc. Ce au înțeles georgienii și nu au înțeles românii la nivel de strategii fiscale și economice?
Au înțeles faptul că dacă nu ești un stat atractiv prin infrastructură, confort urban, oportunități de muncă bine plătite (pentru că în Georgia ți se recomandă ca străin să vii cu job-ul tău, nicidecum să nu cauți de muncă acolo) sau posbilități de a exploata resurse naturale (Georgia este o țară mică și cu mai puține resurse decât România, România le-a avut sau le are, dar nu le valorifică), atunci nu îți rămâne decât să atragi prin altceva. Și au profitat de ceea ce au la îndemână și din belșug: natură fantastică, gastronomie senzațională, vinuri foarte apreciate, istorie, cultură și tradiții, și oameni primitori.
Parcă ai spune că și România are toate astea, nu-i așa? Exact, avem și în România natură fantastică, gastronomie senzațională, vinuri foarte apreciate, istorie, cultură și tradiții. Chiar și oameni primitori cu străinii, în cea mai mare parte. Ei bine, viziunea pare că lipsește. Da, e adevărat, eu nu am făcut calcule economice despre impactul pe care o astfel de abordare ar avea asupra economiei.
Însă chiar și fără astfel de calcule observ că toate cifrele alea mari care vorbesc de deficit, datoria externă, rata de îndatorare și ce mai sunt pe acolo, sunt în creștere de la an la an, în vreme ce taxele și impozitele cresc la rândul lor. Deci nu cred că am neapărat nevoie de cifre pentru a realiza faptul că ceva nu funcționează. Se cam simte!
Subliniez din nou, în încheiere, faptul că este o opinie pur personală, pe baza experienței pe care o am în România în ultimii ani de liber profesionist și a experienței avute în Georgia, acolo unde am observat „în teren” cum arată o țară care are mult mai multe probleme decât România, o țară cu o suprafață de trei ori mai mică decât România, din care aproape 20% se află sub ocupație vecină, și cu o populație de 1,75 ori mai mari decât capitala României. Deci nu decât România, ci comparativ doar cu Bucureștiul.
Este o opinie bazată mai mult pe percepția realității, nu neapărat pe cifre. Pentru că după cum probabil ai observat, chiar dacă cifrele arată creșterea salariului minim sau mediu, costul vieții și presiunea pe nivelul de trai pare că sunt tot mai ridicate. Tocmai de asta, cifrele nu spun întotdeauna realitatea. Ceea ce simțim în viața de zi cu zi la nivelul nostru de trai nu este matematică, ci este mai degrabă presiunea de a ne oferi nouă și celor dragi un nivel de viață care să nu fie echivalent doar cu stresul și oboseala de a ne permite „luxul” unei vieți în tihnă și cu un minim de confort (alimentar, locativ etc.).
Pentru orice completări, corecturi, aprecieri sau critici, ai mai jos secțiunea de comentarii. Iar dacă te regăsești printre cei care sunt interesați să găsească oportunități în alte zări pentru un nivel de trai așa cum îți dorești, poate că Georgia este o variantă. Poate nu chiar acum, poate mai așteptăm să vedem cum se aranjează lucrurile cu protestele din ultimele săptămâni din Tbilisi.
Dar dacă pe viitor direcția stabilită acum ceva timp pentru expații care aleg să locuiască în Georgia rămâne aceeași, poate fi o variantă pentru liber profesioniști sau pentru digitali nomazi. Dacă vrei să descoperi mai îndeaproape Georgia și o parte din ceea poate oferi această țară din Caucaz, găsești mai multe articole despre călătoria timp de 4 luni în Georgia.
Lasă un răspuns