Tura Muntii Sureanu – Manastirea Oasa (14-16 februarie 2014)
Profitând de vremea bună și de puțin timp liber am decis să mă alătur colegilor de la Liga Studenților care mergeau în Munții Şureanu și la Mănăstirea Oașa. Plecarea a fost vineri dupa-amiază, iar sâmbătă era programată o ieșire pe munte. Majoritatea au ales să schieze, dar eu am ales să urc pe cel mai înalt vârf din zonă, Vârful lui Petru (2130 m).

Manastirea Oasa

Lacul Oasa la orele diminetii
Am plecat cu autocarul pe la ora 9:00 spre pârtie, iar pe la 10:00 colegii s-au oprit pentru a închiria schiuri. Atunci o parte din noi am luat-o la pas pentru că vremea era prea frumoasă pentru a sta în autocar și a aștepta. Şi am mers aproximativ 1 oră până ne-a prins din urmă autocarul și ne-a luat pentru ultimii 2-3 km, până a ajunge la pârtie.

La pas…

In drum spre partie

Vedere spre culme

Peisaj de poveste

Retine importanta padurii!
Acolo majoritatea s-a echipat de schi, în timp ce împreună cu alți 3 colegi am pornit spre platou urcând pe una dintre pârtii pentru că am vrut să facem puțină mișcare și astfel am preferat să nu folosim telescaunul. Pe la ora 12:30 eram pe platou, unde ne-am întâlnit cu alți colegi, iar dintre aceștia au ales să mai urce pe vârf încă doi. Astfel, pe la ora 12:45 am pornit spre vârf. Vremea era splendidă, senin perfect, iar în zare se vedea toate masivele montane din apropiere și nu numai.

Vedere panoramica spre Muntii Retezat

Urme spre varf

Priveliste spre Muntii Parang

Varful lui Petru, 2130 de metri altitudine
Pe la ora 14:00 eram sus pe vârf, unde vântul bătea cu putere. Am făcut poze, am mâncat și apoi am pornit la pas spre telescaun, pentru că la ora 16:00 autocarul trebuia să coboare spre mănăstire. Pe la ora 18:00 eram la mănăstire. Aici programul a continuat la alegere, unii la slujbă, alții se odihneau sau stăteau la povești.

La coborarea de pe varf

O zi superba pe un alb imaculat si un cer perfect senin
Duminică era ziua de întoarcere. După ce am mers puțin la slujbă o parte dintre noi am mers puțin pe malul lacului, pentru a mai profita de câteva clipe de liniște și aer curat. Apoi s-a mâncat, iar pe la ora 16:00 am pornit înapoi spre Timișoara.

Lacul Oasa

Dupa nori…iese intotdeauna Soarele
A fost o ieșire foarte frumoasă, într-o zonă liniștită, cu oameni foarte primitori. Iar tura pe munte a fost foarte plăcută și ceva de ce aveam nevoie…
Să sperăm că anul acesta vor fi cât mai multe astfel de ture montane :).