Alături de câțiva prieteni am pornit spre Râușor într-o dimineață de sâmbătă 21 iulie 2018, foarte devreme, în jurul orei 5 pentru a ajunge de la Timișoara la Râușor cât de devreme posibil pentru a avea suficient timp pentru tură de o zi pe Vârful Retezat. În jur de ora 8 eram la Râușor, gata de a porni încet spre vârf.

De la Râușor am pornit pe Valea Şteviei urmând marcajul bandă roșie parcurgând prima parte prin pădure și trecând pe lângă Refugiul Condor. Atenție! Pentru cei care ajung pentru prima dată în zonă, refugiul nu se vede din poteca marcată, dar este o potecă destul de vizibilă ce traversează pârâul Ştevia pe dreapta cum urci spre creastă sau pe stânga cum cobori din creastă. Condiţiile în refugiu sunt…acceptabile pentru cei obișnuiţi cu dormitul în condiţii „foarte rustice” :).

În continuare am urcat pe poteca „desenată” prin jnepeniș până ce am ajuns aproape la Lacul Ştevia. Pentru că ţinta era vârful, am ales să vedem lacul de sus, dar se poate ajunge la lac pe o potecă marcată ce interseactează traseul ce vine dinspre Râușor.

Dacă până aproape de Tăul Ştevia urcușul a fost constant, dar fără pante abrupte, ultima parte înainte de a ajunge în Şaua Lolaia este un urcuș susţinut. Odată ajunși în Şaua Lolaia am făcut o mică pauză pentru o gustare, dulce, cum altfel, și pentru a ne bucura de peisajul oferit de Valea Steviei si Valea Stânișoarei. Vremea a fost excelentă, și chiar dacă ceaţa nu ne permitea să vedem toate crestele, peisajul era unul spectaculos.

Am urcat în continuare și ultima parte din Şaua Lolaia până pe Vârful Retezat, aceasta fiind cea mai solicitantă parte datorită gradului de înclinare foarte mare. Pe această porţiune este important a se merge cu atenţie datorită riscului de căderi de pietre, pietre ce pot fi antrenate la vale atât de cei care urcă și sunt mai sus pe traseu, dar mai ales datorită celor care coboară.

Ajunși pe vârf, ne-am bucurat de o pauza mai lungă, timp în care am mâncat și am făcut poze, multe, multe poze pe vârf, dar și împrejur. Ceaţa nu s-a ridicat prea mult, astfel că perspectiva a fost destul de puţin ofertantă. Dar pentru mine unul, sentimentul de a urca, de a fi acolo sus în nori și de a simţi acel aer merită tot efortul.

Am prins pe Vârful Retezat vreme cu nori, cu soare și cer perfect senin sau cu amenințarea de furtună. De fiecare dată sentimentul de a fi acolo a fost fantastic. Pentru cei care au fost pentru prima dată și nu s-au putut bucura de priveliștea întregului masiv, este un bun motiv să revină.

După circa 1 oră am decis să coborâm pe Valea Valereasca, marcată cu triunghiu roșu. Era un traseu nou pentru toată lumea, unii dintre noi mai urcând pe Valea Șteviei, dar Valea Valereasca era o porțiune nouă pentru toată lumea. Prima parte se coboară pe lespezi mari de pietre, urmând o porțiune destul de lină tot pe lespezi de pietre. Peisajul merită pentru că oferă vizibilitate și înspre Rezervaţia Gemenele.

După ce am coborât circa 2 ore am ajuns la partea cu jnepeniș unde coborârea este mult mai lejeră, dar apoi când se intră în pădure coborârea devine mult mai abruptă, chiar foarte „alunecoasă” de multe ori datorită rădăcinilor de copaci. E o porțiune ce necesită puțină atenție, nefiind foarte periculoasă, dar oricând poți aluneca și să îţi sucești glezna. Această coborâre abruptă se termina la o stână, mai mult sau mai puțin funcțională, după care se intră pe un drum forestier ce tine cca. 1 oră până la Râușor.

Pentru un cunoscător al Munților Retezat ce fost pentru prima dată pe Valea Valereasca, pot spune că mi-a plăcut prima parte datorită peisajului și faptului că a fost un traseu mai puțin aglomerat. Dar, pe de altă parte, Valea Şteviei mi se pare mai ofertantă din perspectiva a ceea ce înseamnă peisajul montan alpin și subalpin. Dar merită și Valea Valereasca. Pentru cei interesați în a parcurge oricare dintre cele două trasee, sau a face un circuit, este important de reţinut faptul că traseul pe Valea Valereasca este mai lung, iar urcușul este mai susţinut.

Ca toate turele la munte, a fost un excelentă, cu o vreme perfectă, un peisaj de poveste și alături de prieteni cu care îți dorești și alte ture.