Primul weekend din noiembrie 2018 a venit cu vreme foarte călduroasă și senină pentru această perioadă a anului. Și pentru a profita de această vreme, am stabilit ca obiectiv Vârful Domogled din Munții Mehedinți.

Domogled are altitudinea de 1105 metri, deci nu ajungi la o altitudine foarte mare, dar diferența de nivel față de Băile Herculane, de unde se intră în traseu, este de cca. 925 de metri. Prin urmare, urcușul este destul de consistent și abrupt pentru un traseu în urcare care durează aproximativ 3-4 ore cu tot cu pauzele pentru admirat peisajul. Pentru asta urcăm, nu?

Intrarea în traseu se află pe drumul național 67D, la cca. 400 de metri de la bifurcația înspre stațiunea Băile Herculane. La intrarea în traseu este amplasată o hartă cu traseele din zonă și un indicator cu timpii estimați până la obiectivele de pe trasee. Traseul spre Domogled pe la Crucea Alba are o porțiune comună cu traseul spre Izvorul Jelerău.

Prima porțiune din traseu urcă printr-o pădure de foioase, poteca fiind clar demarcată. Am remarcat existența unor panouri de informare cu privire la specii de arbori prezenți pe traseu, poteca dintre DN 67D și Crucea Alba fiind un traseu tematic. Este un lucru pozitiv prezența acestor panouri, ajutând turiștii mai puțin avizați să ia contact cu vegetația zonei în care se află. Ȋn momentul în care te apropii de Crucea Alba, primul obiectiv de pe traseu, începi să remarci exemplare splendide de pin negru de Banat, endemism, acesta fiind tot mai prezent, iar foioasele sunt tot mai rare.

Ajuns la Crucea Alba ai deja o vedere panoramică asupra de stațiunea Băile Herculane și dacă este senin, așa cum a fost în această tură, poți admira cu privirea până spre Valea Cernei și crestele munților omonimi. După un scurt popas binemeritat la Crucea Alba, urcușul devine și mai abrupt către Domogled. Imediat cum pleci de la Crucea Alba, vei ajunge la o bifurcație. Marcajul cruce albastră va continua spre Cheile Jelerăului și izvorul cu același nume, unde poți ajunge urmând marcajul triunghi albastru, iar banda galbenă te va duce pe Vârful Domogled prin Poteca Pisicii.

După bifurcație începe urcușul care ocolește cleanțuri și pereți abrupți de calcar, iar relieful face ca poteca să fie foarte abruptă și să solicite suficient picioarele celor care aleg acest traseu. După câteva minute ajungem chiar pe coama unui cleanț calcaros, unde se poate remarca pe rocă o săgeată care ne ghidează spre Grota lui Șerban. Este o peșteră cu intrare largă, dar pentru că timpul era destul de scurt și se înnopta repede, nu am explorat foarte mult peștera, mulțumind-mă doar cu câteva poze la intrare.

Traseul se continuă printre numeroase exemplare de pin negru de Banat tot mai impozanți, iar poteca devine din ce în ce mai stâncoasă, până ce ajungem la Poteca Pisicii. Această potecă este mai mult o cățărare printre stânci, de aici venind probabil și denumirea aceasta, nemaiexistând o potecă clară. Aici este nevoie de puțină atenție, cu atât mai mult dacă pietrele sunt ude. Poteca Pisicii este destul de scurtă și nu este neapărat periculoasă. Necesită totuși atenție, existând riscul de a aluneca.

Poteca Pisicii se termină practic pe Domogledul Mic, vârf care nu este marcat și de aceea unii cred că acesta este de fapt Vârful Domogled. Perspectiva de sus este absolut uluitoare. De pe Domogledul Mic traseul continuă printr-o potecă ușor de parcurs și după aproximativ 25-30 de minute se ajunge pe Vf. Domogled la 1105 metri altitudine. Aici nu există nici o plăcuță ca pe marile vârfuri din Carpați, dar este marcat cu vopsea pe rocă numele vârfului.

Pauza de masă a fost stabilită pe vârf pentru că deja era ora prânzului. Totuși, datorită vântului a trebuit să coborâm puțin mai jos pentru a putea să ne bucurăm și de căldura Soarelui și a nu ne lua vântul mâncarea din mână.

Pentru coborâre există două variante: prima este cale-ntoarsă pe unde ai urcat, iar a doua prin  Cheile Feregari. Am ales varianta a doua pentru a vedea și această parte din traseu. Poteca urmează tot banda galbenă și începe printre exemplare ale arborelui reper al zonei, pin negru de Banat, iar după cca 10 minute de coborâre abruptă ajungem la pădurea de foioase. Coborârea continuă încă și mai abrupt pentru alte cca 25 de minute, când se ajunge în mijlocul pădurii, unde terenul este foarte plan. Marcajul este bine întreținut și ulterior poteca parcurge câteva văi seci mărginite de frumoase câmpuri de lapiezuri până ce se ajunge la o bifurcație de trasee. Aici o luăm pe marcaj punct roșu (banda galbenă rămâne traseu comun) spre Cheile Feregari, la care ajungem după cca. 30 de minute. Cheile sunt spectaculoase datorită pereților absolut magnifici de calcar și datorită faptului că pereții sunt foarte apropiați. La capătul cheilor se ajunge în Pecinișca, parte componentă a orașului Băile Herculane.

Înainte de ajunge în oraș există o bifurcație unde ai varianta de a ajunge la un grup de case și anexe gospodărești în 5 minute, sau de a ajunge în oraș la dreapta cum cobori, timp marcat pe o piatră mare la 15 minute. Pentru că destinația era centrul stațiunii, alegerea a fost a doua variantă. Doar că a fost total neinspirată. După cca 5 minute de mers se ajunge pe o potecă absolut în pantă, unde este aproape imposibil să nu aluneci pe teren uscat (nici nu vreau să îmi imaginez cum este când plouă). Și dacă în 15 minute trebuia să ajungi în oraș, poate faci 30 de minute pentru a ajunge…niciunde. De fapt ieși în drumul DN 67D deasupra unor case de unde fie mergi înapoi spre Pecinișca, fie mergi la dreapta spre stațiune cca 1,5 km. Să nu uit…la ieșirea din traseu la drum nu era nici un indicator că acolo ar putea începe traseul spre Domogled…erau doar multe gunoaie.

Nici acum nu îmi e clar rolul acelei porțiuni de traseu care indica 15 minute până în Băile Herculane. Inițial am gândit că e un fel de scurtătură pentru a ajunge în zona centrală a stațiunii. Dar după ce am văzut cum arată poteca, unde te scoate traseul și că nu există nici măcar un indicator la drumul principal care să semnalizeze intrarea sau ieșirea din traseu, am rămas cu semnele de întrebare.

Chiar și cu această mică aventură de final de tură, ieșirea de început de noiembrie pe Domogled a fost foarte plăcută și extrem de benefică pentru a petrece timp în mijlocul naturii. Vremea a fost excelentă, puțin vânt pe creastă, dar pentru începutul lunii noiembrie a fost o vreme ideală.

Traseul Baile Herculane – Crucea Alba – Varful Domogled – Cheile Feregari – Pecinisca a durat aproximativ 7 ore, punând aici și timpul pentru pauze, admirat peisajul și fotografii.

Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să lași comentariile tale. Iar dacă te pot ajuta cu informații despre traseul descris mai sus, trimite întrebările și mi-ar face mare plăcere să îți pot răspunde.

Poteci însorite și drumuri bune să ai!