Într-o postare anterioară prezentam tura pe Vârful Domogled de la începutul lunii noiembrie. Ei bine, tot în acel weekend am vizitat și stațiunea Băile Herculane, acolo fiind și cazarea pentru două nopți. Dacă natura și-a făcut treaba și oferă imagini splendide pentru orice turist care ajunge în zonă, de cealaltă parte avem situația clădirilor istorice din stațiunea Băile Herculane, situație care oferă doar o imagine trista a turismului romanesc.

Primul contact cu stațiunea Băile Herculane

Prima dată am fost în stațiunea Băile Herculane pe când eram student în anul I și am fost într-o aplicație de teren în zona Munților Mehedinți. Încă de la prima vizită am fost foarte neplăcut impresionat, asta ca să fiu blând cu ce cuvinte folosesc, de modul în care puteau să arate clădirile istorice. Unde era un semn distinctiv pe clădiri cu „Monument istoric” era cea mai mare degradare a clădirilor. Asta era undeva prin noiembrie 2007.

De atunci am mai ajuns în stațiunea Băile Herculane încă de 2 ori, iar acum la 11 ani de la prima vizită în stațiune, într-un alt noiembrie, lucrurile arată cel puțin la fel de trist, iar pentru unele dintre clădiri chiar și mai trist. S-a scris mult și s-au făcut reportaje nenumărate despre cauzele pentru care stațiunea Băile Herculane a ajuns în această situație de ruină, dar din păcate soluții nu prea s-au găsit. E drept că între timp s-au renovat 1-2 clădiri, cum ar fi de exemplu Vila Livia sau Vila Băncii, și Pavilionul 12. Iar cele aflate chiar în centrul stațiunii, în zona Hotelului Ferdinand și al Statuii lui Hercules au început să fie renovate la exterior. Dar în 11 ani este cam prea puțin pentru una dintre emblemele a ceea ce a însemnat și ar trebui să înseamnă turism în Caras-Severin.

Vila Livia (Vila Bancii)

Chiar în momentul în care scriam la acest articol mi-a apărut pe pagina de socializare o postare a celor de la Banatul de altădată în care este o imagine a centrului istoric al stațiunii Băile Herculane de acum aproximativ 100 de ani, conform sursei amintite. Iar acea poză ne arată foarte bine diferența dintre trecut și prezent, diferența cu privire la cât de plină de viață era stațiunea pe atunci și ce letargie domnește astăzi aici.

Acum cca. 100 de ani

In prezent

Băile Imperiale Neptun stau să se prăbușească, iar hotelurile Decebal, Apollo și Traian sunt tot într-o situație dezolantă. Podul din fontă, un alt element emblematic al perioadei imperiale este închis și ruginit. Doar este foarte dificil să refaci un pod de câțiva metri lungime?! O altă clădire emblematică, Cazinoul prezintă de asemenea urmele trecerii timpului și al nepăsării. Totuși, trebuie remarcat faptul că acesta a fost revopsit. Dar doar pe fațada dinspre parc. Asta arată modul în care se obișnuiește să se facă lucrurile la noi – doar de fațadă. Ceea ce se vede din drum trebuie să arate bine, iar dacă te apropii îți dai seama de tristul adevăr. Tot astfel putem privi și imaginea contrastantă a faptului că în același loc veți găsi hoteluri de patru stele, dar și clădiri care oricând pot fi văzute ca un pericol pentru trecători.

Stațiunea Băile Herculane – un simbol uitat pentru Banatul Montan

Când vorbim de turism în Caras-Severin și de turism în Banatul Montan, stațiunea Băile Herculane reprezintă una dintre piesele de rezistență. Și cumva această formulare chiar se potrivește, multe dintre clădirile emblematice rezistând nepăsării și intereselor care le-au adus în starea deplorabilă în care sunt. Totuși, nu doar clădirile respective oferă o imagine trista a turismului romanesc prin intermediul acestei stațiuni de interes național. Nicidecum. Numeroasele hoteluri construite în anii mai apropiați de prezent care arată deplorabil contribuie la această imagine trista de turism în România. Vorbesc aici de Hotelul Hercules, hotel care din ce am remarcat era închis complet, Hotelul Cerna cu balcoane de pe care scorojea vopseaua sau Hotelul Dacia care în partea din spate arată foarte trist.

Modul în care turismul în general este privit în țara noastră ne plasează foarte jos în ceea ce înseamnă încasări din turism. Și nici nu este mirare. În luna noiembrie se înnoptează după ora 17:45 și dacă vrei să te plimbi prin stațiunea Băile Herculane vei remarca destul de repede faptul că iluminatul public este destul de „știrb”. Și spun asta pentru că stâlpii de iluminat funcționau unul da, unul ba. Sau poate unul funcționa și alți doi-trei nu funcționau.

Ca și variante de petrecere a timpului liber în stațiunea Băile Herculane ai foarte puține variante. Am remarcat că este deschis un club de noapte chiar la câțiva metri de clădirile Băilor Imperiale Neptun. Mai sunt câteva restaurante în centrul stațiunii și desigur bazinele cu apă sulfuroasă în aer liber. Dar dacă vrei să te plimbi prin stațiune după lăsarea întunericului, poate că o lanternă ar fi mare ajutor. Iar acest aspect cred că ține de prezent și de modul în care este administrată stațiunea, nicidecum de încrengăturile care sunt tot timpul invocate atunci când vine vorba de clădirile istorice.

Imaginea trista a turismului romanesc văzută prin situația stațiunii Băile Herculane nu are cum să ne facă cinste. Dacă turiștii români sunt obișnuiți cu astfel de imagini triste ale turismului autohton, din păcate, turiștii străini nu cred că pot fi atrași prin astfel de imagini. Chiar dacă peisajul din jurul stațiunii este minunat, oferind perspective de vis asupra întregii zone, ansamblul de clădiri istorice care sunt în paragină cu siguranță le vor da un sentiment de tristețe.

Când discutăm despre turism în Banatul Montan, obligatoriu vorbim și despre Băile Herculane. Din păcate vorbim mai mult despre trecut, despre istoria locului și ce au reușit să construiască cei care au trăit cu sute de ani în urmă în acest loc. Pentru că prezentul este ca o oglindă spartă a trecutului foarte arătos. Chiar și așa degradate cum sunt clădirile simbol ale acestui loc păstrează măiestria constructorilor vremii respective. Numeroase statuete și motive sculptate pe diverse clădiri te fac să te întrebi cum au rezistat atâția zeci de ani.

Ca să punctez și un plus, m-a bucurat faptul că traseele din jurul stațiunii sunt semnalizate și marcate mai bine față de acum câțiva ani, atunci când lucrurile nu stăteau prea bine nici la acest aspect. Până la urmă cel puțin partea asta de a monta niște indicatoare către traseele turistice și punctele de belvedere și de a marca sau remarca aceste trasee nu necesită fonduri foarte multe. Iar parte din aceste trasee au fost refăcute cu sprijinul Asociației Pro Turism Herculane. Cu siguranță că astfel de asociații pot fi cea mai eficientă soluție pentru rezolvarea numeroaselor minusuri ale turismului românesc.

Trăgând linie…

Pe podul de fontă din fața Băilor Imperiale Neptun scria „Accesul Interzis”. Din păcate pentru stațiunea Băile Herculane, acel semn având acest mesaj reprezintă deviza pentru dezvoltarea turismului cu adevărat în următorii ani. Există discuții, proiecte, inițiative, sau cel puțin așa se aude, dar din păcate la cum s-au mișcat lucrurile în ultimii 10 ani nu sunt prea multe speranțe că în următorii 10 ani vom vedea reînviat acest simbol a ceea ce înseamnă turism în Caras-Severin și turism în România.

Pentru că sunt o persoană care caută în orice lucru aspectele pozitive, încerc să fiu pozitiv și în privința acestei destinații turistice din România, iar la final vă îndemn să vizitați stațiunea Băile Herculane. Vă îndemn să faceți asta pentru a vă bucura de peisajul mirific cu pereți calcaroși și pin negru de Banat, dar și pentru a admira ceea ce mai este din arhitectura în stil baroc a stațiunii. Asta pentru a nu risca să așteptăm să se renoveze clădirile istorice, iar până atunci să mai fie prea puține astfel de clădiri rămase în picioare.

De asemenea, dragă cititorule te invit să lași comentarii despre cum ai găsit tu stațiunea Băile Herculane. Dacă ai cunoștință de alte astfel de stațiuni turistice care sunt lăsate de izbeliște, dar care sunt mai puțin mediatizate precum Băile Herculane, să ne ajuți și pe noi să ajungem să le vizităm până când mai rămâne ceva de văzut.