La două săptămâni distanță de la acțiunea de remarcare trasee în Munții Parâng, ne-am îndreptat atenția către Masivul Godeanu. Această tură montană în Godeanu avea scopul de a ne face o imagine mai clară asupra traseului care urmează a fi marcat în acțiunea organizată de Serviciul de Voluntariat Montan în 27-28 iulie. Fiind vorba despre un traseu care până acum nu este marcat decât parțial, o tură de recunoaștere a traseului era absolut necesară pentru ca organizarea acțiunii de marcare să fie eficientă.

Astfel, vineri am pornit împreună cu un ranger din cadrul Administrației Parcului Național Retezat către Vf. Gugu. Am pornit de dimineață devreme pentru că se anunțau ploi puternice în jurul prânzului. Traseul propriu-zis pornește de la bariera din zona Casei de Vânătoare Zlata și urmează pe o distanță de aproximativ 8 km drumul din jurul barajului.

După cca. 8 km este nevoie de traversarea prin vad a Lăpușnicului Mic, iar mai departe se urmează pe încă o porțiune de cca. 1,5-2 km drumul din jurul barajului până se ajunge la un izvor. De aici se urcă prin pădure, în prima porțiune destul de abrupt, dar ulterior panta devine mai domoală.

După cca. 2 ore de mers prin pădure se ajunge în zona subalpină. Odată ajunși în zona subalpină mai erau de parcurs cca. 30 de minute până la Refugiul Gugu (sau Refugiul Branu cum apare el marcat pe harta Parcului Național Retezat). Până la acest refugiu marcajul este prezent din loc în loc, acest marcaj cruce rosie fiind realizat de către cei de la Parcul Național Retezat.

Cu toate acestea, și pe această porțiune marcajul trebuie îmbunătățit și desigur trebuie îndesit astfel încât să nu existe riscul de a pierde poteca marcată, mai ales în pădure și în zona subalpină până la refugiu. Astfel, după o scurtă pauză la refugiu am pornit spre vârf, vremea anunțând să se schimbe. Și chiar așa a și fost.

În momentul în care am ajuns în șa deja a început să plouă mărunt, iar înspre Vf. Gugu se vedea clar că plouă. Dar pentru că nu erau tunete și fulgere, am decis să continuăm traseul și peisajul chiar te motiva să faci acest lucru. Înaintea noastră aveam un „covor” plin de flori, iar în zona de stâncă erau „buchete” de rododendroni frumos înfloriți, dar si alte flori spectaculoase.

După ce ne-am echipat de ploaie ne-am continuat traseul spre vârfurile Merila Mică și Merila Mare, acestea fiind vârfurile dinainte de Vf. Gugu. Am mai continuat traseul cca. 1 oră și 30 de minute, după care a început să plouă mai puternic și din nefericire au început fulgerele și tunetele puternice în depărtare.

Pentru că nu este recomandat să stai în zona de creastă atunci când astfel de fenomene au loc, am decis să ne întoarcem chiar dacă înaintea noastră se vedea Vf. Gugu și mai aveam de mers cca. 30-45 de minute. Fiind doar creastă și dinspre Țarcu, dar și dinspre valea de unde am urcat venind niște nori foarte amenințători, am decis că este mai bine să ne întoarcem.

Am admirat Vf. Gugu 5 minute, am făcut câteva poze și apoi am pornit pe drumul de întoarcere. Ploaia s-a mai domolit, dar în spate cum coboram, dinspre Vf. Gugu se auzeau tunete puternice și tot mai aproape. Din fericire până la refugiu nu ne-a mai plouat aproape deloc și doar glasul câinilor de la stână ne-a mai întâmpinat până la refugiu.

Ajunși din nou la refugiu am stat acolo să ne odihnim 10 minute, dar tocmai atunci a început o ploaie puternică. Prin urmare, am prelungit pauza până când ploaia aproape că s-a oprit. Și astfel, după cca. 30 de minute am continuat coborârea. În jur de ora 17:00 eram la mașină, în apropiere de zona unde trebuie trecut Lăpușnicul Mic prin vad, iar la ora 18:30 eram deja la zona unde eram găzduiți.

A doua zi, sâmbătă, ne-am propus vopsirea sau refacerea marcajului pe porțiunea de drum. Această porțiune nu este cea mai interesantă pentru voluntari și tocmai de aceea, pentru a avea această bucată de traseu deja vopsită complet, sâmbătă ne-am apucat de treabă. Deși vremea se anunța mult mai liniștită, din păcate pentru obiectivul zilei în jurul prânzului a început ploaia.

Inițial părea o ploaie ușoară, care va trece, dar ulterior a început o ploaie torențială. Din fericire eram la câțiva metri de mașină când a început această ploaie torențială. Văzând asta, am decis să ne întoarcem pentru că oricum nu se mai putea vopsi, totul fiind foarte ud. Și ploaia a continuat tot drumul, chiar și după ce am ajuns la locul unde eram cazați. Pentru că a doua zi urma să pornim spre casă foarte devreme, am decis să ne întoarcem sâmbătă seara spre casă.

Chiar dacă vremea a fost destul de ploioasă, totuși am reușit să parcurgem mare parte din traseul propus, s-au calculat numărul de stâlpi care urmează a fi amplasați în zona de gol alpin, acolo unde pietrele lipsesc aproape complet și am reușit să vopsim o bună bucată din traseul de pe drum. Mai mult decât atât, ne-am bucurat și de peisajul oferit de Munții Godeanu, dar și de celelalte masive montane din jur, Țarcu și Retezat.