Parcul National Durmitor, care se află pe lista UNESCO, era de ceva timp una dintre destinațiile avute în vedere pentru drumeții montane, iar pentru începutul de septembrie din acest an 2019 a fost alegerea pentru câteva zile pe munte. Situat în Muntenegru, Masivul Durmitor face parte din Alpii Dinarici. Pentru a intra în Parcul National Durmitor se achită un bilet de intrare de 3 euro de persoană pentru 1 zi sau de 6 euro pentru 3 zile. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este că biletul de intrare în parc este asemenea unei cărți poștale și astfel achiți taxa de intrare în parc și păstrezi și o amintire din Durmitor. Cel mai accesibil punct și locul de unde încep cele mai multe trasee este Zabljak. Pentru cazare există o mulțime de variante, de la hoteluri, la pensiuni, apartamente de închiriat, bungalouri sau campinguri.

Cazarea în Durmitor și drumul spre Durmitor

Pentru că vremea se arăta a fi destul de rece pe timpul nopților pentru începutul de septembrie, am optat ca și variantă de cazare un bungalow în Camp Razvrsje, la circa 2 km de centrul stațiunii Zabljak. Acest camping este o variantă foarte bună de cazare atât prin prisma amplasării, cât și prin prisma prețurilor, dar mai ales din perspectiva ospitalității.

Am ajuns în Zabljak duminică la prânz, după multe ore pe drum. Traseul a fost Timișoara – Belgrad cu microbuz de la Geatours, apoi pe ruta Belgrad – Podgorica cu trenul pe un traseu foarte interesant prin munți cu numeroase tuneluri și viaducte, iar de la Podgorica la Zabljak cu autobuzul. Ziua de duminică a însemnat familiarizarea cu stațiunea, ceva cumpărături de alimente pentru zilele viitoare și obținerea unor informații la fața locului cu privire la trasee, primele informații avându-le încă de când am plecat de acasă.

Vacanță activă de luni până vineri

Pentru că încă se resimțea oboseala acumulată pe drum, prima zi, luni, a fost de relaxare în zona lacurilor glaciare Crno Jezero (Lacul Negru) și Small Lake (Lacul Mic). Cele două lacuri glaciare sunt superbe, amplasate într-un peisaj minunat cu creste montane pe fundal. Culoarea turcoaz și verdele pădurii care înconjoară lacurile oferă un peisaj absolut magnific. Ne-am plimbat în jurul lacurilor cca. 3 ore, am admirat peisajul stând pe una dintre numeroasele băncuțe aflate pe malurile lacurilor, iar după ora 16 ne-am întors la camping.

Ziua a doua a însemnat traseul către Vârful Bobotov (2523 metri), acesta fiind cel mai înalt vârf din Durmitor. La ora 6 dimineața am pornit spre Sedlo, punctul cel mai comun folosit pentru urcarea spre Bobotov Kuk, gazda noastră Mišo ducându-ne cu mașina până acolo, acest punct fiind la cca 15 km de Zabljak, iar la ora respectivă se pare că taxiurile nu prea circulau sau cereau un preț foarte mare. În jurul orei 6:45 am început urcușul, iar după 4 ore eram pe Vf. Bobotov, având înaintea ochilor o panoramă superbă.

După pozele de vârf și o scurtă pauză am început coborârea, iar traseul de întoarcere era unul mai lung direct până în camping. Pentru traseul de întoarcere am ales traseul puțin mai lung și mai dificil care ducea pe la Ledena Pecina (Peștera cu Gheață). Astfel, după alte cca. 8 ore de la plecarea de pe vârf am ajuns la camping, după un traseu lung, solicitant, dar în același timp fascinant. A meritat cu siguranță!

Cea de-a treia zi a fost din nou mai mult pentru relaxare după ziua anterioară în care am avut o tură de munte de cca. 12 ore. Se anunțau și ceva furtuni după ora prânzului și prin urmare am ales ca și obiectiv Canionul Tara și podul peste Tara. Canionul Tara este cel mai adânc din Europa și cu siguranță merita o vizită fiind atât de aproape Zabljak. Canionul este spectaculos, iar pentru a experimenta și mai mult senzația de cât de adânc este canionul am optat și pentru o experiență cu tiroliana peste canion. oferta de astfel de activități fiind foarte numeroasă în zona podului peste Tara. Chiar dacă a durat câteva zeci de secunde, experiența chiar a meritat. După aceea am coborât la apele Tarei, pentru a avea perspectiva asupra canionului și de la nivelul râului, iar în jurul orei 15 am pornit înapoi spre Zabljak, iar tot atunci norii se adunaseră a ploaie.

Ziua următoare, joi, am optat pentru o tură până la Zminje Jezero (Lacul Șerpilor), un lac foarte frumos situat în inima pădurii, înconjurat de brazi. Acest lac poate fi considerat ca fiind foarte asemănător cu Tăul dintre Brazi din Munții Retezat. Până la acest lac traseul este de cca. 90 de minute și este un traseu foarte lejer prin pădure. Pentru că vremea era foarte frumoasă am ales ca la întoarcere să urmăm un alt traseu pe la Lacul Barno. De la Lacul Barno am continuat traseul spre Crno Jezero, iar în jurul orei 19 eram în camping.

În ultima zi de trasee din Parcul National Durmitor, vineri, obiectivele erau ghețarul Debeli namet și Vf. Meded. Pentru că erau nori foarte joși, am decis să pornim pe traseu pe la 7:30, iar în jurul orei 9, atunci când deja ne aflam deasupra limitei pădurii Soarele a început să se arate și să ridice norii de pe creste, dezvăluind un peisaj magnific. Valea la capătul căreia se alfă ghețarul Debeli namet este spectaculoasă, impresionantă și impozantă. Din camping până în zona ghețarului am făcut cca. 4 ore și astfel la ora 11 eram la refugiul alpin situat foarte aproape de ghețar, iar apoi a urmat pauza de poze din zona ghețarului.

În jurul orei 11:30 am pornit înapoi pe același traseu până la bifurcația spre Vf. Meded. Urcarea pe vârf este scurtă, dar foarte abruptă, chiar riscantă pe anumite porțiuni. Tot urcând am simțit că niște ochi sunt ațintiți asupra noastră…era o capră neagră, un exemplar superb. Odată ajunși pe vârf, acesta oferă o perspectivă fantastică asupra celor două lacuri, Crno Jezero și Small Lake, dar și spre valea de unde tocmai veneam și înspre ghețarul Debeli namet.

Sâmbătă a fost ziua plecării din Parcul National Durmitor și „mutarea” pe coasta muntenegreană, în zona Golfului Kotor. Iar pentru asta am apelat la un autobuz care ducea direct de la Zabljak la Kotor, legăturile fiind foarte bune în cea mai mare parte a țării cu ajutorul autobuzelor locale.

Rezumatul zilelor din Durmitor

Zilele petrecute la început de septembrie în Parcul National Durmitor au fost superbe. Peisaje de vis, trasee solicitante, oameni ospitalieri, o stațiune montană Zabljak foarte frumoasă și descoperirea unei destinații foarte bune pentru relaxare în stil activ. Deși am petrecut 7 zile în Parcul National Durmitor, au rămas numeroase trasee pe care nu am apucat să le vedem. Prin urmare, cu siguranță vom reveni aici cât de curând. Cu mai multe detalii despre traseele parcurse voi reveni în alte postări în zilele care urmează.

Dacă până acum nu ai ajuns în Parcul Național Durmitor, atunci îți recomand să pui pe lista ta cu obiective de văzut și cu ture de munte de făcut acest parc național. Chiar merită! Dacă te pot ajuta cu informații referitoare la Masivul Durmitor, nu ezita să îmi lași un comentariu la acest articol.