O zi la Canionul Tara

După ziua în care am urcat pe Bobotov Kuk, cel mai înalt vârf din Durmitor, ziua următoare ne-am gândit la ceva mai relaxant. Și se părea că și vremea s-a gândit că picioarele ar avea nevoie de o zi de relaxare după traseul Sedlo-Bobotov Kuk-Ledena Pecina-Crno Jezero. Prognoza indica ploi serioase, chiar furtuni, după-amiază. Prin urmare, o zi fără trasee lungi și mai lejeră se potrivea perfect. Dar asta nu însemna o zi fără activitate în aer liber.
Canionul Tara și podul peste Tara
Tocmai de aceea am optat pentru o vizită la Canionul Tara, acesta făcând de asemenea parte din Parcul Național Durmitor. Canionul Tara este unul dintre cele mai adânci din Europa. Pentru a ajunge aici din Zabljak am luat autobuzul din stația de autobuz din stațiune și pentru un bilet 2 euro de persoană în aproximativ 45 de minute am ajuns la podul peste Tara. Acest pod are în principal rolul de a facilita transportul, dar datorită canionului este plin de turiști care se plimbă în ambele sensuri pe trotuarul foarte îngust existent pe ambele părți ale carosabilului. Canionul se vede spectaculos de pe pod, chiar dacă aici nu este cel mai adânc de pe întreaga lungime, și merită să vizitezi acest loc dacă ajungi în Durmitor.
Tiroliana peste Tara
După ce am admirat canionul, am decis că merită văzut canionul și de deasupra, dar la o viteză mult mai mare cu ajutorul unei tiroliane. Sunt foarte multe variante de astfel de activități în zonă și prin urmare ai de unde alege. Am optat de această dată pentru Red Rock ZipLine, parteneri ai celor de la Durmitor Adventure. Iar experiența a fost fantastică și până să arunci o privire înspre canion și înspre podul peste Tara, deja trebuie să te pregătești să îți dai jos hamul și casca. Dar cu siguranță a meritat, mai ales că a fost prima experiență cu tiroliana. Tocmai fiind prima experiență nu am îndrăznit să țin aparatul de fotografiat când eram în viteză peste canion, dar data viitoare cu siguranță voi avea și fotografii.
Să vedem și râul Tara!
Pentru că până la sosirea următorului autobuz spre Zabljak mai era ceva timp, am coborât și până la râul Tara. Iar coborârea de la nivelul podului înseamnă o diferența de nivel destul de importantă. Pentru că la un moment dat părea că drumul se termină, am întrebat un localnic, iar acesta cu multă bunăvoință a indicat unde se continuă poteca, și chiar dacă nu știa engleză, s-a folosit de limbajul semnelor.
Odată ce am ajuns la râul Tara, am petrecut aici circa 20-30 de minute pentru că furtuna începea să se apropie și aveam și de urcat ceea ce am coborât până la nivelul râului. Dar a meritat să vedem și peisajul de la nivelul râului. După aproape 30 de minute de când am ajuns în stația de autobuz a sosit și autobuzul și am pornit spre Zabljak, exact când începea să plouă tot mai tare. La Zabljak ploua de asemenea, iar după ce am ajuns la camping a început o ploaie puternică ce a condus chiar la o pană de curent de cca. 3 ore, dar din fericire pe la ora 22:00 lucrurile reintrau în normal.
În concluzie…încă o zi de relaxare activă în Durmitor
Chiar dacă nu a fost o zi de trasee, și această zi petrecută în Parcul Național Durmitor a fost foarte interesantă, plină de adrenalină și cu peisaje fantastice. Chiar dacă este multă aglomerație în zona podului peste Tara, chiar și în extrasezon, merită să faci o vizită aici. Dacă ajungi în Parcul Național Durmitor, mai ales în zona Zabljak, atunci îți recomand cel puțin 1 zi la Canionul Tara. Merită să vezi peisajele superbe și te poți bucura de o mulțime de sporturi de aventură, dar și de o serie de trasee din zona canionului.
Pingback: Anul 2019 – 52 de saptamani in 52 de imagini | Laurentiu Artugyan