Munții Retezat reprezintă an de an o atracție atunci când vine vorba despre ture pe munte și timp petrecut în natură, pe creste montane și prin văi splendide. Iar pentru vara anului 2020 acești munți au reprezentat din nou cea mai bună alegere pentru o săptămână pe munte la cort. Prin urmare la mijlocul lunii august am urcat în Parcul Național Retezat pentru mai multe ture pe munte.

Din nou în zona de campare de la Pietrele

Prima zi a însemnat traseul de la Cârnic până la zona de campare de la Pietrele. După ce am montat cortul, și am avut un sentiment de mare bucurie de a fi din nou aici după ce în urmă cu exact un an de zile eram tot aici pentru câteva zile la cort în Munții Retezat, am pornit într-o plimbare până la Cabana Gențiana și înapoi. Surprinzător (sau nu, având în vedere întreg contextul verii 2020) camping-ul de la Pietrele era aproape gol. La fel era și la Cabana Pietrele, unde erau foarte puțini turiști, iar turiștii străini, care de obicei erau foarte mulți, aproape că lipseau din peisaj.

Prima destinație: Vf. Retezat

Ziua a doua a însemnat tura pe Vf. Retezat. Am urmat același traseu ca și în vara anului 2019, atunci când am urcat de la Cabana Pietrele prin Culmea Lolaia pe Vf. Retezat și am coborât prin Valea Stânișoara înapoi la Cabana Pietrele.

Cerul era destul de înnorat, dar fără amenințarea ploii. Însă vremea anunța să se schimbe din seara respectivă. Și exact așa s-a întâmplat. Deși când am intrat în cort pentru somn cerul era perfect senin, în jurul orei 5 dimineața tunetele și fulgerele brăzdau cerul și anunțau ploaia care urma. A plouat serios până în jurul orei 11:00 dimineața. Apoi a ieșit soarele și pentru că se făcuse deja ora 13:00 până ce vremea s-a mai deschis am pornit pe un traseu mai scurt, și anume până la Lacul Galeșu.

O tură de munte scurtă la Lacul Galeșu

Deși traseul până la Lacul Galeșu este de cca. 3 ore, nu este printre cele mai căutate trasee din Munții Retezat, fiind un traseu care nu te duce pe niciun vârf. Însă este un traseu spectaculos care poartă pașii drumețului până la un lac glaciar absolut superb. De asemenea, se poate ajunge și la Tăul dintre Brazi, un alt lac foarte frumos. Anul acesta nu am mai parcurs și porțiunea respectivă de traseu până la Tăul dintre Brazi, ploaia fiind oricând pregătită să înceapă.

Având în vedere că anul trecut am vizitat Lacul Galeșu și Tăul dintre Brazi, anul acesta am optat pentru o tură de munte mai sportivă până la Lacul Galeșu și înapoi la Cabana Pietrele pentru a treia zi în Parcul Național Retezat. Când am ajuns la Cabana Pietrele a început ploaia, dar din fericire a fost o ploaie ușoară.

Cu „casa” în spate de la Pietrele la Bucura

Ziua următoare cerul era perfect senin de dimineața, iar pentru această zi obiectivul era mutarea zonei de campare de la Pietrele la Lacul Bucura. Lacul Bucura este un loc superb unde să dormi cu cortul. Am strâns cortul și în jurul orei 10:00 am pornit spre Bucura. Când am ajuns aproape de Cabana Gențiana a început să picure slab și se vedeau în depărtare nori destul de joși.

După o pauză la Gențiana am continuat traseul pe Valea Pietrele și cu cât urcam, cu atât norii erau mai aproape și era o ploaie măruntă mai insistentă. În momentul în care am ajuns la Bordul Tomii am realizat că va fi o porțiune destul de lungă prin nori, ceață și umiditate. Prin urmare am luat geaca de ploaie și rucsacii au fost protejați cu pelerina din dotare.

De la Bordul Tomii ceața devenea tot mai densă și când am ajuns la Tăul Pietrele abia am zărit ochiul de apă. Am continuat urcare spre Curmătura Bucurei de unde nu se observa nimic nici înspre căldarea glaciară Bucura.

Pentru că umiditatea era foarte ridicată și bătea serios și vântul am continuat coborârea spre lac, un lac pe care abia ce l-am zărit foarte puțin în momentul în care am ajuns aproape de locul de campare. Era evident că urmează o seară cu umiditate și ceață. Pe la ora 17:00 deja am montat cortul și apoi a urmat o seara de relaxare în speranța că a doua zi ceața se va ridica. În jurul orei 21:00 când am intrat în sacul de dormit pentru somn norii se ridicaseră foarte mult și deja piesajul prindea contur, fiind cu adevărat spectaculos. Aveam speranțe pentru o zi următoare cu mai puțină ceață.

Vf. Peleaga prin ceață

A doua zi dimineață ceața era doar pe creste și pe la ora 8:00 era stabilită plecarea spre Lacul Zănoaga. Dar ceața a coborât din nou în căldare și la ora 8:00 abia se zărea cortul vecin aflat la 20-30 de metri distanță. Prin urmare am zis că așteptăm până se mai ridică ceața. La ora 12:00 situația era aproape la fel. Am schimbat planul și am stabilit o tură pe Vf. Peleaga (2509 metri), acest traseu fiind unul pe care l-am făcut de mai multe ori și pe vreme senină, având astfel deja perspectiva asupra muntelui.

Traseul a durat cca. 1h 30 de minute la urcare, nefiind o vreme pentru prea multe pauze și după 2-3 poze pe vârf am coborât. În momentul în care am ajuns aproape de Lacul Bucura cerul a început să se deschidă și se anunța o după-amiază cu soare. Așa a și fost, iar cei care au urcat pe Vf. Peleaga mai pe după-amiază au avut parte de cer mai mult senin. Pentru că ziua era încă lungă am mai făcut o plimbare pentru poze în jurul lacului Bucura.

Lacul Zănoaga – revedere după mulți ani

A șasea zi în Parcul Național Retezat a însemnat o tură de munte la Lacul Zănoaga. Mai fusesem aici o singură dată, în urmă cu mulți ani de zile și era un obiectiv de mult timp. Cerul era perfect senin de dimineața și ne felicitam de ideea de a lăsa tura la Lacul Zănoaga pentru această zi după ce în ziua anterioare avusesem ceață când urcasem pe Vf. Peleaga.

La ora 8:00 am pornit spre Zănoaga prin Șaua Judele, iar după cca. 1h 45 min eram deja în șa având o perspectivă superbă înspre Vf. Retezat, Vf. Zlata, Munții Țarcu, Munții Godeanu și Retezatul Mic. După alte 90 de minute coboram la Lacul Zănoaga, un lac glaciar superb, cel mai adânc de acest gen din Carpații Românești. Dacă la Lacul Bucura este aproape întotdeauna multă lume, atunci când ajungi la Lacul Zănoaga din Munții Retezat te bucuri de mai multă liniște, fiind un traseu mai puțin umblat. Refugiul era gol, aflând că Salvamontul nu mai are punct de permanență aici.

După o pauză de masă am pornit înapoi spre Șaua Judele, având în plan să coborâm în aceeași zi până în Poiana Pelegii sau la Cabana Buta, fiind anunțate ploi serioase pentru ziua următoare. Când ne apropiam de Șaua Judele cerul s-a închis dintr-o dată și în nici 5 minute a început o ploaie torențială venind dinspre Depresiunea Hațegului.

A fost o ploaie venită prin surprindere pentru că de la Lacul Zănoaga perspectiva de vreme era foarte bună, dar când am ajuns în zona din apropiere de Șaua Judele am observat că deja ploua bine înspre Munții Țarcu, Munții Godeanu și Depresiunea Hațegului. Prin urmare am avut parte de o coborâre destul de „interesantă” din Șaua Judele înspre Tăul Agățat, pe o potecă devenită pârâu. Deși ploaia nu a durat mai mult de 45 de minute a fost suficient pentru ca bocancii să fie uzi leoarcă, iar mare parte din haine la fel.

De la Bucura la Cabana Buta

Din fericire când am ajuns la Tăul Agățat ploaia a încetat și nu a mai plouat până ce am ajuns la cort, atunci când a început din nou. La cort apa mustea sub și în jurul cortului. Am decis să strângem și să pornim spre Poiana Pelegii sau chiar Cabana Buta, dacă forțele fizice erau încă prezente, mai ales având în vedere că pentru ziua următoare erau anunțate ploi serioase de dimineața până seara și oricum trebuia ca în cel mult două zile să ajungem în zona Jiul de Vest. Pentru că în jurul orei 16:00 ploaia a încetat, am strâns repede cortul și pe la ora 17:30 am pornit spre Poiana Pelegii. Poteca era îmbibată cu apă și pe anumite porțiuni apa curgea practic pe potecă.

În jurul orei 19:00 eram în Poiana Pelegii unde am decis să tragem tare pentru a ajunge la Cabana Buta având în vedere că deja cortul era ud și urmau încă cel puțin 24 de ore cu ploi abundente. Am pornit apoi pe traseul spre Cabana Buta, un traseu destul de solicitant atunci când deja ai în spate câteva zile pe munte, o tură la Lacul Zănoaga și înapoi la Bucura și bocancii mustind de apă. Dar după 1h 45 de minute eram la Cabana Buta, iar faptul că am găsit și loc la cazare a fost o veste foarte bună pentru că astfel puteam dormi fără a mai căuta soluții să ne protejăm sacii de dormit de cortul umed.

Cabana Buta – Cheile Buții

La Cabana Buta am avut bucuria de a întâlni o companie foarte plăcută, prin urmare am decis să rămânem încă o zi și să mergem pe Vf. Piule, cel mai înalt din Retezatul Mic. Dar vremea a fost exact cum se prognozase, și anume ploaie, și iar ploaie și tot ploaie. A plouat de dimineața până a doua zi la prânz aproape continuu.

Având în vedere că bocancii erau uzi am optat pentru o zi de pauză și de relaxare la cabană, ținând cont că urma și o tură în Munții Parâng. Pentru că eram într-o companie plăcută am rămas până a doua zi, atunci când dimineața a început cu o altă ploaie torențială. Când ploaia a mai încetat am luat rucsacii în spate și am pornit de la Cabana Buta până la Cheile Buții printr-o ploaie măruntă ce nu s-a oprit deloc.

Punct…și de la capăt!

Au fost 8 zile superbe în Parcul Național Retezat în care am traversat Retezatul de la nord la sud, de la Cârnic în Valea Jiului de Vest. În aceste 8 zile am urcat pe cel mai înalt vârf din Munții Retezat, Vf. Peleaga (2509 metri), pe Vf. Retezat, vârful cel mai drag pentru mine, și am revăzut cel mai întins lac glaciar din Carpații Românești, Lacul Bucura, dar și cel mai adânc astfel de lac, și anume Lacul Zănoaga. Desigur, la toate acestea se adaugă numeroasele lacuri glaciare și creste montane pe care le-am străbătut pentru a ajunge la aceste puncte de reper ale Parcului Național Retezat.

Cu toate că a fost o vreme mai instabilă și cu toate că a plouat destul de mult, cu toate că am avut parte și de zile cu ceață foarte densă, acum când scriu aceste rânduri regăsesc sentimentul extrem de plăcut de a adormi și de a te trezi la cort la Pietrele sau la Bucura, dar și sentimentele greu de descris în cuvinte pe care la ai atunci când străbați potecile aflate pe văile sau pe crestele din Munții Retezat.

Retezatul are ceva aparte și chiar dacă an de an străbat potecile acestui munte, an de an mă încarc cu o energie aparte după fiecare zi petrecută aici. Merită să mergi în Munții Retezat, fie pentru tură de munte de o zi, fie pentru mai multe zile pe munte. Doar ce am revenit din Retezat, însă pot spune în încheierea acestui articol că abia aștept să mă întorc pe potecile Retezatului.

Dacă vrei să descoperi frumusețile acestui parc național, dacă vrei să te bucuri de ceea ce oferă Retezatul fiecărui drumeț și vrei să te însoțească cineva care cunoaște bine potecile Retezatului, nu ezita să mă contactezi aici.