Pentru ziua de sâmbătă, 7 noiembrie 2020, se anunța o vreme excelentă pentru începutul lunii noiembrie. Pentru a profita de această vreme însorită și călduță de toamnă am decis că o tură de munte pe Vârful Domogled din masivul cu același nume din Munții Mehedinți este o alegere foarte bună pentru mișcare în natură și pentru a admira peisajul superb de toamnă. Prin urmare în jurul orei 8:30 am început urcarea spre Vf. Domogled (1105 metri) pornind din Băile Herculane, mai exact de la intrarea în traseu aflată pe DN67D.

Băile Herculane (DN67D) – Crucea Albă – Poteca Pisicii – Vf. Domogled

Traseul are marcaj cruce albastră și începe cu un urcuș moderat în serpentine. Acest marcaj cruce albastră este însoțit de alte trei marcaje turistice, și anume bandă galbenă, triunghi roșu și triunghi albastru. Traseul marcat trece pe lângă Foișorul albastru pentru ca după cca. 30 de minute serpentinele să se termine și să se ajungă în zona de stâncă unde își face simțită prezența pinul negru de Banat.

De aici mai sunt aproximativ 10 minute și ajungem la Crucea Albă, un loc perfect de belvedere spre stațiunea Băile Herculane și spre Valea Cernei în amonte de stațiune. Traseul marcaj bandă albastră coboară spre Cheile Jelărăului, iar pentru a urca spre Vf. Domogled se urmează poteca ce face puțin la dreapta pe marcaj bandă galbenă.

De la această bifurcație traseul urcă constant și tot mai abrupt până ce se ajunge la Grota lui Șerban. De aici începând pădurea de foioase rămâne în urmă și începe zona de arbuști și de pin negru de Banat. De asemenea traseul își schimbă puțin aspectul și poteca este pe stâncă, iar ulterior începe cea mai „interesantă” parte a urcușului spre Vf. Domogled pe traseul turistic venind de la Crucea Albă, și anume așa-numita „Potecă a Pisicii”. Când ajungi aici înțelegi de ce se numește așa, fiind nevoie pentru câțiva zeci de metri și de mâini pentru a reuși să „te cațeri” pe pietrele calcaroase pentru a înainta pe potecă. Această porțiune este scurtă și apoi în câteva minute ești deja pe Vf. Domogledul Mic (1099 metri).

De aici poteca marcată bandă galbenă este mult mai ușor de parcurs, coborând inițial câțiva metri în altitudine pentru ca ulterior să urce pe Vf. Domogledul Mare (1105 metri). Dacă în urmă cu doi ani când am fost pe Vf. Domogled aici nu era niciun stâlp care să indice vârful, acum este un astfel de stâlp. De la intrarea în traseu de la DN67D și până pe Vf. Domogledul Mare durata traseului a însemnat aproximativ 3h și 15 de minute. Pe vârf a fost o pauză mai lungă de odihnă pentru a profita de razele foarte plăcute ale Soarelui la început de noiembrie. După aproximativ 30 de minute de pauză am început coborârea.

Vf. Domogled – Poiana Mușuroane

Dacă în urmă cu doi ani exact în primul weekend din noiembrie am optat pentru traseul Băile Herculane (DN67D) – Vf. Domogled – Cheile Feregari – Băile Herculane, de această dată am optat pentru a coborî spre Poiana Mușuroane și apoi prin Cheile Jelărăului pentru a face un alt circuit. Coborârea de pe Vf. Domogled spre Poiana Mușuroane începe la câțiva metri de vârf și urmează marcajul triunghi roșu. Atenție, marcajul este destul de greu vizibil la început și nu există un indicator care să semnalizeze intrarea pe această secțiune de traseu. După prima piatră unde se vede marcajul triunghiu roșu se zărește o potecă ce coboară printre arbuști.

Prima porțiune este mai slab marcată și în desișul de arbuști cauți puțin marcajul turistic, dar ținând poteca cea mai umblată se intră în zona de pădure unde marcajul devine foarte vizibil. Prima porțiune prin pădure este o coborâre foarte abruptă pentru ca după aproximativ 25-30 de minute de la plecare de pe vârf să se ajungă la o potecă foarte lină pe un fost drum forestier. Aici poteca merge foarte lin. După câteva sute de metri am observat că poteca devine tot mai plină de arbuști și de iarbă înaltă și marcajul nu mai era prezent, chiar dacă drumul se continua. Am tot înaintat încă vreo 5 minute și am ieșit la drumul forestier care duce la Poiana Mușuroane întâlnind marcajul cruce albastră. Aici se face la stânga pentru a merge la Cantonul Poiana Mușuroane.

Tot mergând pe drumul forestier am observat un indicator care semnala intrarea pe marcajul triunghiu roșu și am realizat că de fapt aici trebuia să dea poteca de pe care am coborât. Prin urmare, atunci când se coboară dinspre Vf. Domogled spre Poiana Mușuroane este nevoie de atenție la marcaj pentru a ieși exact în potecă. Însă chiar și urmând drumul care cândva a fost probabil forestier am întâlnit traseul marcat cu cruce albastră spre Poiana Mușuroane. Locația Cantonului Poiana Mușuroane este una superbă, fiind o poiană înconjurată de păduri de conifere și de păduri de foioase, iar Vf. Domogled poate fi admirat de aici. Cantonul silvic arată bine și se pare că a fost renovat dintr-un proiect Life Natura 2000.

Pentru că am ajuns în Poiana Mușuroane la ora prânzului, adică în jurul orei 13:00 am decis ca aici să fie pauza de prânz. Era o vreme excelentă și era foarte plăcut să stai la Soare și să te încarci cu energia oferită de alimentele din rucsac.

Poiana Mușuroane – Izvorul Jelărău – Cheile Jelărăului – Băile Herculane (DN67D)

În jurul orei 13:45 am pornit pe traseul marcat cruce albastră spre Izvorul Jelărău. Pe indicator durata estimată era de 1 oră. Prima porțiune de traseu merge pe un drum forestier, iar după circa 15 minute traseul cotește la stânga ușor prin pădure până ce se ajunge într-o albie secată a unui pârâu.

Această potecă ține până ce se ajunge la Izvorul Jelărău unde este amplasat și un loc de popas sub forma unui foișor. De la Poiana Mușuroane și până la Izvorul Jelărău traseul a durat circa 45 de minute, un traseu fără dificultăți majore și care coboară constant. Nu există porțiuni dificile pe această secțiune de traseu, singurele obstacole fiind copacii căzuți în anumite porțiuni pe albia secată prin care merge traseul marcat. Odată ajuns la Izvorul Jelărău poți să faci un popas și poți să îți reîncarci rezervele de apă.

Tot aici la izvor începe urcarea spre Vf. Șușcu (1198 metri), cel mai înalt vârf din Masivul Domogled. Însă acest traseu era obiectivul pentru ziua de duminică. Prin urmare după o pauză de 5 minute la Izvorul Jelărău am pornit spre Cheile Jelărăului.

Acest sector de chei este unul relativ scurt, însă spectaculos. La începutul cheilor cum vii dinspre Izvorul Jelărău pereții de calcar sunt departe de a fi impresionanți, însă pe măsură ce cobori peisajul de chei în carst devine tot mai interesant și există anumite porțiuni unde pereții calcaroși sunt foarte apropiați și în același timp au înălțimi foarte mari. Un alt aspect ce surprinde în Cheile Jelărăului este masivitatea pereților calcaroși, aceștia fiind foarte puțin fragmentați spre deosebire spre exemplu de Cheile Feregari, chei aflate în parte opusă a Masivului Domogled.

Pe acești pereți calcaroși își găsesc loc să crească numeroși arbuști, dar chiar și exemplare impresionante de pin negru de Banat. Poteca prin chei este relativ ușoară, fiind nevoie de atenție sporită doar în anumite porțiuni unde erau copaci căzuți sau pietre mai mari de trecut. După aproximativ 30 de minute de la plecare de la Izvorul Jelărău sectorul de chei prin care este trasată poteca marcată se încheie, acestea urmând firul văii în dreapta, în vreme ce poteca marcată cruce albastră începe să urce pentru aproximativ 5-10 minute până ce se ajunge la bifurcația spre Vf. Domogled pe marcaj bandă galbenă, bifurcație de unde în dimineața aceleiași zile am început urcarea spre Domogled. Astfel, în jurul orei 15:10 eram la Crucea Albă și am început coborârea spre drumul național 67D pentru a ajunge ulterior în Băile Herculane. La ora 15:45 am ajuns la intrarea în traseu, având astfel un timp de aproximativ 7 ore si 15 minute de traseu de tip circuit până pe Vf. Domogled și înapoi în Băile Herculane.

Rezumatul zilei în Masivul Domogled

A fost o tură pe munte excelentă, cu o vreme superbă de toamnă și cu un peisaj minunat atât în pădure, cât și dincolo de limita pădurii în zona de creastă a Masivului Domogled. Cu siguranță că dacă ziua ar fi fost mai lungă timpul petrecut la soare și prin pădure ar fi fost mai lung, dar am preferat să încheiem tura pe munte înainte de lăsarea întunericului.

Traseul de tip circuit Băile Herculane (DN67D) – Crucea Albă – Vf. Domogled – Poiana Mușuroane – Izvorul Jelărău – Cheile Jelărăului – Băile Herculane (DN67D) este un traseu de dificultate medie, cu mici porțiuni mai dificile și unde necesită atenție sporită, însă este un traseu care poate fi parcurs de aproape orice categorie de turist sau drumeț aflat într-o formă fizică bună.

Traseul este marcat bine și foarte bine, singura porțiune unde marcajul trebuie căutat cu atenție fiind la intrarea spre Poiana Mușuroane de pe Vf. Domogled și înainte de a ajunge la Poiana Mușuroane. Surse de apă potabilă există la Cantonul Poiana Mușuroane și la Izvorul Jelărău. În concluzie, dacă îți dorești un traseu de tip circuit pe Vf. Domogled poți avea în vedere acest traseu. Poate fi o alegere foarte bună pentru zilele mai scurte de primăvară sau cele de toamnă. Dacă vrei să mergem împreună în acest traseu pe Vf. Domogled, nu ezita să mă contactezi aici.