Traseu Baile Herculane (DN67D) – Crucea Alba – Cheile Jelaraului – Izvorul Jelarau – Vf. Suscu


Cu toate că Vf. Domogled este cel mai promovat și cel mai cunoscut vârf montan din Masivul Domogled, Munții Mehedinți, trebuie spus că cel mai înalt vârf din Masivul Domogled este Vârful Șușcu (1198 metri). Alte surse menționează că acest vârf ar avea 1192 metri, anumite surse menționează altitudinea de 1198 de metri, însă ori care dintre aceste altitudini îl fac cel mai înalt vârf din Masivul Domogled.

Calcar si pin negru de Banat Masivul Domogled

Băile Herculane (DN67D) – Crucea Albă – Cheile Jelărăului – Izvorul Jelărău

Având în vedere că nu am mai urcat pe Vf. Șușcu, după tura pe munte de tip circuit pe Vf. Domogled cu urcare prin Poteca Pisicii și având coborârea pe la Poiana Mușuroane și prin Cheile Jelărăului, în ziua următoare am ales traseul spre Vf. Șușcu. Chiar dacă în dimineața zilei de duminică, 8 noiembrie 2020, Masivul Domogled era în ceață, în jurul orei 9:15 am pornit pe traseul spre Vf. Șușcu. Ceața oferea un aspect aparte peisajului prin pădure și prin chei, iar atunci când am ajuns la capătul cheilor am avut parte de un peisaj de basm când ceața se ridica și razele Soarelui răzbăteau printre copaci.

Peisaj de toamna la Izvorul Jelarau

Traseul către Vf. Șușcu pornește pe marcaj triunghiu albastru comun cu marcajul cruce albastră tot de la DN67D și este exact același traseu spre Crucea Albă. De la Crucea Albă se ajunge în 2 minute la bifurcația unde un traseu urcă spre Vf. Domogled și celălalt coboară în Cheile Jelărăului. Pentru a urca spre Vf. Șușcu se urmează marcajul cruce albastră care ne poartă pașii spre Cheile Jelărău și ulterior la izvorul omonim. Dacă în ziua anterioară coborâsem cheile, de această dată parcurgeam traseul în sens invers, în amonte.

Izvorul Jelărău – Vârful Șușcu (1198 metri)

Traseul de la bifurcație prin chei până la izvor durează aproximativ 40 de minute. De la Izvorul Jelărău începe urcușul spre Vf. Șușcu, traseu marcat triunghi albastru. Prima porțiune a traseului merge în serpentine largi și urcă treptat prin pădure. După cca. 15 minute încep primele obstacole reprezentate de copaci căzuți în potecă. Apoi poteca devine din nou destul de vizibilă și urcă constant. După aproximativ 35 de minute de la plecarea de la izvor se ajunge la prima porțiune unde poteca este foarte împădurită și abia se mai zărește, iar marcajul trebuie urmărit cu atenție. Marcajul există, doar că datorită arborilor crescuți chiar în jurul potecii abia poate fi zărit pe copaci.

Izvorul Jelarau

Această porțiune este destul de scurtă și apoi poteca face un cot larg spre dreapta în direcția de urcare. Aici din nou poteca nu mai este vizibilă sub forma unei cărări. Foarte mulți copaci căzuți, arbuști crescuți și frunze au acoperit poteca și trebuie să cauți marcajul pe copaci pentru a nu pierde traseul marcat. Marcajul este din fericire vizibil și chiar dacă se înaintează fără a avea o potecă clară, nu există obstacole majore.

La aproximativ 1h și 15 minute de la plecarea de la izvor poteca devine din nou foarte vizibilă și cărarea face din nou serpentine largi și dese care urcă constant. În momentul în care din pădure se zărește un perete stâncos și o coamă calcaroasă poteca urcă abrupt pentru 5 minute și se ajunge într-o zonă stâncoasă. De aici poteca lasă în urmă pădurea de foioase și începe să urce printre stânci și pin negru de Banat. La doar 5 minute de la începutul urcușului în zona stâncoasă se ajunge pe un mic platou care este un punct de belvedere splendid.

Ulterior, pornind de la acest punct de belvedere poteca devine mult mai expusă și mai abruptă, iar acest urcuș durează aproximativ 15-20 de minute. Marcajul triunghiu albastru și poteca sunt destul de vizibile și nu prea ai cum să le ratezi, fiind o porțiune destul de îngustă. Ei bine, după această porțiune vine cea mai provocatoare parte a traseului spre Vf. Șușcu, și anume o porțiune de cca. 30-50 de metri ca și distanță cu arbuști de liliac sălbatic foarte deși, atât de deși încât poteca este greu vizibilă. Din fericire, pentru că în această tură de munte pe Vf. Șușcu era toamnă și frunzele erau căzute, a fost mai ușoară parcurgerea acestei porțiuni de potecă.

Perspectiva spre Muntii Cernei

Odată trecută și această porțiune de traseu unde marcajul practic este aproape inexistent, iar poteca este vizibilă cu greu, deși se vede că la un moment dat cineva a curățat puțin desișul de arbuști, se ajunge din nou într-o porțiune de pădure de foioase. Practic este ultima porțiune de urcare înainte de a ajunge pe Vf. Șușcu. Însă aici din nou traseul este destul de anevoios datorită marcajului foarte vechi și a potecii inexistente.

Marcajul se vede pe diferiți copaci, însă pentru a urma exact marcajul trebuie să străbați o adevărată „junglă” de arbuști, arbori căzuți și lapiezuri de mari dimensiuni. Prin urmare este mai indicat să ții puțin dreapta în direcția de urcare, dar tot timpul cu privirea spre marcaj pentru a nu pierde din vedere marcajul. Și asta pentru că vârful nu are un stâlp și se află între copaci, fiind astfel imposibil să te orientezi dacă ai ratat marcajul. După câțiva zeci de metri printre copaci căzuți se ajunge într-o zonă unde se observă numeroase stânci și aici este marcat triunghiul albastru pentru a indica ultima porțiune de urcare în câteva serpentine.

Apoi se ajunge pe o zonă mai plată unde întâlnim de asemenea pădure și aici remarcăm o săgeată spre dreapta și o scurtă potecă relativ vizibilă. Această potecă ne scoate într-o mică poiană unde este de fapt Vf. Șușcu cu altitudinea de 1192 metri. Deși am ajuns pe cel mai înalt punct, datorită faptului că nu este nici un stâlp sau un marcaj cu vopsea pentru a indica acest lucru prima impresie este că poate nu ai ajuns. Dar apoi se vede marcajul triunghiu albastru pe o stâncă în cel mai înalt punct și ai confirmarea că ai ajuns pe vârf.

Varful Suscu 1198 metri Domogled

Priveliștea de pe Vf. Șușcu

De pe Vârful Șușcu priveliștea este foarte frumoasă înspre Munții Almăjului și Munții Locvei, zărindu-se Vf. Svinicea Mare. De asemenea te poți bucura de o priveliște foarte plăcută spre Vf. Domogled, dar și spre Defileul Dunării și chiar până în Serbia. Chiar dacă era senin atunci când am ajuns pe vârf, datorită faptului că dimineața a fost ceață, în depărtare „plapuma de nori” acoperea văile și doar anumite porțiuni mai înalte se întrezăreau. Se spune că de pe Vf. Șușcu se poate observa chiar Dunărea atunci când este perfect senin, dar acum atmosfera era destul de încărcată și astfel nu am avut o perspectivă atât de limpede pentru a putea admira Dunărea. Însă chiar și așa, perspectiva era una foarte frumoasă, mai ales că eram pentru prima dată pe Vf. Șușcu din Masivul Domogled.

Priveliste de pe Varful Suscu

De la intrarea în traseu de la DN67D și până pe Vf. Șușcu durata traseului a fost de aproximativ 3h și 45 de minute. Pentru că până pe vârf pauzele au fost foarte scurte, aici a fost o pauză mai lungă pentru pauza de masă, pentru odihnă și pentru a admira peisajul, dar și pentru a profita de razele foarte plăcute ale Soarelui la început de noiembrie. După această pauză de aproximativ 45 de minute am început coborârea pe același traseu, acum știind exact care sunt porțiunile unde este nevoie de atenție pentru a nu rata marcajul.

Înainte de a coborî spre stânga cum se iese din poiana din zona vârfului, drept înainte am zărit o perspectivă ce părea a se deschide larg printre ultimul rând de copaci. Înaintând 2 minute până acolo, odată ce am trecut de acest ultim rând de copaci, înaintea ochilor s-a deschis o perspectivă superbă spre Arjana, Culmea Vlașcu, Munții Godeanu și până în Munții Retezat și Munții Vâlcan – Piule-Iorgovanu. Prin urmare, dacă ajungi pe Vf. Șușcu și este o zi senină poți să ai în vedere ca înainte de a coborî să te îndrepți din direcția vârfului direct înainte pentru a avea o perspectivă asupra Văii Cerna și a tuturor masivelor montane din apropiere. Chiar merită!

Priveliste spre Godeanu Retezat de pe Vf Suscu

Coborârea de pe Vf. Șușcu spre stațiunea Băile Herculane

După această priveliște deosebită am început coborârea. Prima porțiune a fost dificilă pentru că presupunea ocolirea numeroșilor copaci căzuți, dar acum pentru că știam că se poate ocoli puțin prin stânga cum se coboară a fost ceva mai ușor de parcurs această porțiune. Urmează apoi porțiunea de traseu cu arbuști de liliac sălbatic și care este foarte deasă, iar la coborâre această porțiune este și mai „interesantă”.

Coborârea se continuă cu porțiunea printre stânci și pin negru de Banat, trecând prin punctul de belvedere care oferă o panoramă superbă, iar apoi se intră în zona de pădure unde coborârea în serpentine este foarte ușoară. Totuși este nevoie de atenție la lemnele și frunzele ude, poteca nefiind foarte umblată. Până la Izvorul Jelărău traseul nu mai propune dificultăți, singurele porțiuni unde este nevoie de atenție fiind acelea unde vegetația este foarte deasă și marcajul trebuie căutat cu atenție. La aproximativ 1h și 40 de minute de la plecarea de pe vârf am ajuns la Izvorul Jelărău unde am luat o scurtă pauză și am refăcut rezervele de apă.

Apoi am început coborârea prin Cheile Jelărăului și după alte aproximativ 40 de minute eram la Crucea Albă, de unde am mai făcut încă 30-35 de minute până la DN67D în stațiunea Băile Herculane. Cu alte cuvinte, un traseu de aproximativ 7h și 30 de minute cu o diferență de nivel de aproximativ 2000 de metri…o tură de munte excelentă pentru o zi de toamnă în Masivul Domogled. A fost o tură pe munte excelentă atât din perspectiva peisajului, cât și din perspectiva efortului fizic.

Să tragem linie!

Pentru a rezuma această tură de munte pe Vf. Șușcu în Masivul Domogled, a fost o tură minunată de toamnă, cu un peisaj spectaculos de dimineață prin ceață și cu mult soare în orele care au urmat. Acest traseu este unul solicitant prin prisma diferenței de nivel și a porțiunilor unde marcajul sau poteca nu sunt ușor de identificat. Chiar dacă nu există porțiuni foarte dificile, este un traseu de dificultate medie spre ridicată și este nevoie de o formă fizică bună, dar la fel de bine este nevoie de un spirit de orientare bun.

Traseu Baile Herculane - Cheile Jelarau - Izvorul Jelerau - Varful Suscu

Marcajul triunghi albastru este foarte vizibil până la ultima porțiune de urcat prin pădure (după porțiunea cu desiș de liliac sălbatic), acolo unde marcajul este mai șters și mai greu de identificat. Însă personal pot spune că este un traseu foarte plăcut pentru cei care își doresc o tură de munte în care să simtă efortul fizic, în care să simtă adrenalina unui traseu foarte puțin umblat și în care să aibă o altă perspectivă asupra Munților Mehedinți, Munților Cernei și asupra Văii Cerna. Fără doar și poate că la început de primăvară sau la mijlocul toamnei acest traseu este o alegere foarte bună pentru cei care își doresc puțină mișcare în natură și peisaje de vis. Dacă nu ai fost până acum pe Vf. Șușcu, poți să ai în vedere o tură de munte pe acest vârf din Masivul Domogled.

Un comentariu la “Traseu Baile Herculane (DN67D) – Crucea Alba – Cheile Jelaraului – Izvorul Jelarau – Vf. Suscu

  1. Pingback: Drumetie la Baile Herculane: Turul foișoarelor, Izvorul Munk și Grota cu Aburi | Laurentiu Artugyan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: