Pamukkale este unul dintre locurile emblematice pentru Turcia. Aproape orice video sau material de promovare a Turciei include barajele de travertin și calcar de la Pamukkale printre obiectivele turistice care nu trebuie ratate. În timpul petrecut în orașul Denizli am alocat o zi pentru a descoperi Pamukkale (sau castelul de bumbac, așa cum s-ar traduce din limba turcă), dar și orașul antic Hierapolis, oraș care a fost construit în Antichitate chiar deasupra barajelor de travertin.

Cum ajungi la Pamukkale și Hierapolis

Foarte multe tururi organizate și foarte multe grupuri de turiști ajung la acest sit venind din Antalya în timpul sejururilor petrecute acolo sau în timpul unor excursii de tip circuit în Turcia. Având în vedere că un astfel de tur înseamnă doar câteva ore într-o locație precum Pamukkale și Hierapolis, am ales să avem 2 săptămâni în Denizli și să ne bucurăm de o întreagă zi printre ruinele orașului antic și printre bazinele de travertin de la Pamukkale.

Pentru a ajunge la acest sit există trei intrări. Intrarea din sud care este cea mai scurtă variantă pentru a ajunge la bazinele de travertin, intrarea de est și intrarea de nord, aceasta fiind situată pe drumul care merge spre localitatea Karahayit. Intrarea din nord este mai departe de sit-ul propriu-zis, fiind o intrare unde în primul kilometru este străbătut ceea ce a fost cimitirul orașului antic Hierapolis.

Pentru a vedea întreg situl, am ales să intrăm prin această intrare de nord, având în vedere că intrarea de sud înseamnă urcarea barajelor de travertin, apoi urcarea prin orașul antic înspre teatrul acestui sit istoric și parcurgerea celor mai atractive părți din ruinele acestui sit încărcat de istorie.

Există un microbuz care merge din 30 în 30 de minute la Pamukkale, microbuz care pleacă din autogara din Denizli. Această autogară este pe două nivele, iar microbuzele care merg în localitățile limitrofe pleacă de la demisolul autogării. Pentru Pamukkale trebuie să mergi la peronul 76 și de acolo microbuzele care în Turcia se numesc „dolmus” pleacă începând cu ora 7:00. După un drum de aproximativ 35 de minute eram la intrarea de nord a sitului.

Desigur, dacă preferi să nu folosești transportul în comun poți apela la un taxi din Denizli, distanța până la Pamukkale fiind de aproximativ 20 de kilometri. Însă transportul cu microbuzul este în condiții foarte bune și dimineața nu este de obicei foarte aglomerat. Este adevărat că vizitarea sit-ului Pamukkale a fost în luna februarie, atunci când numărul de vizitatori și de turiști este foarte redus datorită faptului că nu este sezon turistic.

Vizitarea orașului antic Hierapolis

Orașul antic Hierapolis a fost dezvoltat în locul unde izvoarele termale au ieșit la suprafață în zona pe care astăzi o cunoaștem sub numele de Pamukkale. Izvoarele termale au fost folosite pentru tratamente încă din secolul 2 înainte de Hristos. Datorită importanței și datorită suprafeței acestui oraș antic, Hierapolis împreună cu bazinele de la Pamukkale se află pe lista monumentelor UNESCO încă din anul 1988. Orașul antic a avut diferite perioade, fiind sub dominația greacă, romană și bizantină. Toate aceste perioade se  regăsesc în diferite elemente din ruinele care pot fi văzute astăzi în acest sit încărcat de istorie.

Primele săpături arheologice au fost efectuate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar de atunci au fost aduse la suprafață constant diferite părți din acest oraș antic. Practic Hierapolis a devenit cunoscut și tot mai vizitat prin prisma popularității tot mai mari avute de barajele de travertin și calcar de la Pamukkale.

Datorită faptului că am optat pentru intrarea de nord a sitului, dimineața în jurul orei 8 când am ajuns am început vizitarea orașului antic traversând aleea prin ceea ce a fost cândva cimitirul acestui oraș. Suprafața acoperită de morminte de piatră era foarte mare, aceasta acoperind inclusiv dealurile din jur. Erau diferite morminte care se păstraseră chiar foarte bine, morminte în formă de mușuroi și diferite morminte de dimensiuni mari pentru personalități mai importante așa cum este mormântul Apostolului Filip.

După parcurgerea acestei porțiuni din orașul antic se ajunge în zona a ceea ce a fost cândva bazilica, aceasta fiind afectată de numeroasele cutremure din regiune. Întreaga regiune Pamukkale și Denizli se află pe diferite falii geologice, acestea ducând la formarea de numeroase fenomene seismice de-a lungul timpului.

Se continuă traseul cu Agora și cu principala stradă din vechiul Hierapolis. Aici în partea de nord este poarta romană, cu elemente specific romane, iar după parcurgerea drumului din marmură se ajunge la capătul din sud al acestei străzi unde regăsim poarta bizantină, aceasta având elemente bizantine. În cele din urmă ajungem la partea cea mai interesantă și atractivă a orașului antic Hierapolis, și anume teatrul antic, băile termale, templul lui Apollo și centrul orașului.

Foarte mulți vizitatori și turiști ajung aici direct cu microbuzele și vizitează doar această parte, însă trebuie spus că întreg situl merită a fi descoperit dacă ai ajuns în Hierapolis. Este mult mai relevant să parcurgi întreg situl pentru a înțelege mai bine dimensiunea acestuia pentru acele vremuri. În schimb multă lume se oprește la Piscina Cleopatrei pentru a face baie în apele termale, vizitează amfiteatrul și apoi se fotografiază la barajele de travertin și calcar, urmând ca apoi să plece spre alte destinații.

Dacă alegi să vizitezi întreg situl Hierapolis ai nevoie de cel puțin 2-3 ore pentru a te plimba și a admira ruinele acestui sit, mai ales că există și un mic muzeu chiar în apropiere de Piscina Cleopetrei unde pot fi admirate statui, morminte extrem de frumos sculptate și diferite vestigii antice descoperite în acest sit.

Partea a doua a zilei – bazinele de travertin și calcar Pamukkale

Prin prisma faptului că luna martie nu este foarte călduroasă, am ales ca bazinele de travertin și calcar de la Pamukkale să le admirăm îndeaproape în a doua parte a zilei, după vizitarea orașului antic Hierapolis. În jurul prânzului, când deja temperatura era mai plăcută (este adevărat că și numărul de turiști era deja mai mare) am început să coborâm porțiunea unde turiștii au acces pentru a se bucura de apa termală și de depunerile de calcar.

Având în vedere faptul că am vizitat Pamukkale după o perioadă în care ploile nu au fost foarte abundente, apa din bazinele de travertin nu era foarte multă. De asemenea, trebuie punctat faptul că toată apa din acest sit este controlată prin diferite canale, astfel încât nivelul apei din bazine este „reglat” de către cei care administrează arealul acesta. Însă era apă în câteva bazine din partea de sus a versantului de travertin și de calcar, iar câteva bazine erau pline cu apă și undeva mai la baza versantului.

Apa era caldă în anumite locuri, era rece în anumite bazine și astfel atunci când am început să coborâm înspre intrarea de est am simțit cum pășim pe o suprafață destul de rece. Însă datorită faptului că era o zi cu soare și prin prisma albului intens al calcarului, suprafața se încălzea tot mai tare pe măsură ce ne apropiam de orele amiezii. La un moment dat simțeam cu albul calcarului reflectă razele soarelui și era nevoie de ochelari de soare. Ar fi fost utilă și crema de soare, dar din fericire soarele nu era chiar atât de puternic și astfel nu am avut probleme cu arsurile solare după cele 4 ore petrecute printre barajele de travertin de la Pamukkale.

Pentru că da, cam atât timp am petrecut printre aceste bazine, admirând modul în care natura a creat acest „castel” care este asemănat cu bumbacul prin prisma intensității albului și prin prisma aspectului depunerilor de calcar. În anumite porțiuni se poate observa cum calcarul este de fapt un strat relativ subțire care s-a depus peste travertin. Roca de travertin este similară cu marmura, doar că are mai multe goluri. Calcarul depus peste travertin provine de la apa termală care curgea la un moment dat peste travertin și care depunea minerale, iar prin evapoarea apei rămâneau aceste minerale și se formau depunerile de calcar alb.

În anumite zone ale sitului se pot observa diferite nuanțe ale calcarului, aici fiind prezente alte minerale sau elemente care în timp au dus la schimbarea culorii. Mai mult, având cunoștințele geografice puteam să observăm cum anumite bazinete de travertin și calcar erau într-un proces de distrugere ca urmare a faptului că nu mai erau alimentate cu apa provenită din izvoarele termale de foarte mult timp.

Întregul versant de travertin și calcar format de-a lungul timpului este expus unor factori de mediu precum ploi, vânt, soare și chiar îngheț. Fără elementele chimice regăsite în apa termală, apă care în prezent este canalizată, foarte multe dintre bazinetele de travertin au suferit distrugeri și aspectul lor își pierde din forma inițială. Acest lucru se poate observa și la baza versantului de travertin, acolo unde se află un mic lac și o mică zonă de promenadă.

Am ajuns la baza versantului și în zona acestui lac după ce am parcurs întregul traseu accesibil pentru turiști, coborând înspre intrarea de sud în situl Pamukkale-Hierapolis. Astfel, după aproximativ 8 ore petrecute în acest sit am ajuns la ieșire și am admirat pentru câteva minute întregul versant „îmbrăcat” în calcar de la baza acestuia, din apropierea unui lac plin cu rațe și alte păsări.

Sfaturi utile pentru vizitarea sitului Pamukkale-Hierapolis

Dacă plănuiești să vizitezi sit-ul Pamukkale-Hierapolis, în continuare vei putea găsi câteva sfaturi care să te ajute să te bucuri de experiența aceasta. Un prim sfat este să mergi de dimineață sau la apus pentru a găsi mai puțini vizitatori sau în afara vârfului de sezon turistic. Chiar dacă am vizitat acest loc la sfârșitul lunii feburarie, deja la ora 10:00 erau multe grupuri de turiști care au venit în zona bazinelor de travertin.

Cu siguranță că dacă vrei să te bucuri cât mai în liniște de întregul sit, este indicat să eviți perioada mai-octombrie, atunci când sunt cei mai mulți turiști în întreaga Turcie și atunci când se organizează cele mai multe excursii sau tururi la Pamukkale.

Un alt sfat este acela de a-ți aloca o zi întreagă pentru vizitare. Desigur, asta în măsura în care ești pe cont propriu și nu ești constrâns(ă) de programul unei agenții de turism sau al unui tur organizat de vreun hotel la care ești cazat(ă) în Antalya. Merită să petreci minim 8-9 ore în acest loc pentru a te bucura atât de istoria sa și a admira vestigiile antice, cât mai ales pentru a profita de frumusețea creată de natură prin formarea bazinelor de travertin și calcar.

Dacă mergi într-o zi însorită, nu uita să ai la tine cremă de protecție solară și ochelari de soare. Chiar dacă temperatura din aer nu este foarte mare, albul calcarului reflectă razele soarelui și dacă petreci multe ore printre bazinele de calcar, vei putea resimții acest lucru asupra pielii. Nu în ultimul rând trebuie să știi că dacă vrei să pășești pe calcarul depus sub forma de bazinete și să parcurgi porțiunea accesibilă turiștilor, va trebui să faci acest lucru desculț(ă).

Nu este permisă folosirea șlapilor sau a altui tip de încălțăminte. În acest context trebuie să ai în vedere și faptul că suprafața pe care vei călca este destul de dură și de abrazivă, nefiind foarte confortabil pentru talpa piciorului să calce pe această suprafață pentru multe ore. Însă dacă vrei să admiri din mai multe unghiuri bazinele de travertin sau curgerile de calcar depuse sub forma unor castele, atunci cu siguranță că vei trece peste acest inconvenient.

Trebuie să ai în vedere și faptul că în anumite porțiuni suprafața este foarte alunecoasă, mai ales acolo unde există apă care curge peste calcarul depus și unde s-au format și anumite depuneri de mușchi. Acolo există riscul de a aluneca și din acest motiv este important să pășești cu mare atenție.

Remarci finale

Ziua petrecută la Pamukkale și printre vestigiile antice de la Hierapolis a fost o zi cu adevărat superbă. Temperatura foarte plăcută la sfârșit de februarie, ziua perfect senină completată de prezența baloanelor cu aer cald care erau pe cerul senin, dar mai ales peisajul bazinelor de calcar și vestigiile orașului antic Hierapolis au făcut din această zi una memorabilă.

Pamukkale se afla de mult timp pe lista locurilor de văzut în această lume. După timpul petrecut aici am simțit bucuria și împlinirea de a fi ajuns într-unul dintre locurile unde de mult timp ne doream să ajungem. Indiferent dacă ajungi în Turcia pe cont propriu și ești în apropiere de Pamukkale sau dacă apelezi la un sejur organizat de o agenție de turism în Turcia, Pamukkale și orașul antic Hierapolis trebuie să fie printre locurile pe care să le pui pe lista locuri de văzut și de „simțit”.