Siguranta – „ancora” ce te tine in „porturile” cunoscute si nu iti permite sa te aventurezi in calatoria vietii tale


În cele mai multe dintre aspectele vieții căutăm siguranța, căutăm acel ceva de care să ne agățăm în eventualitatea în care viața ni se schimbă în direcții pe care nu ni le dorim, în direcții pe care am vrea cu orice preț să le evităm. Deși multă lume nici nu realizează, există foarte multe „surse” pe care le consideră ca oferind SIGURANȚĂ. Doar că de cele mai multe ori, sau aproape întotdeauna (îmi permit să spun), această siguranță (care este doar o iluzie de altfel) reprezintă limitările și barierele pe care noi înșine le stabilim, ni le impunem sau le acceptăm în ceea ce înseamnă atingerea potențialului nostru și îndeplinirea viselor noastre.

„Sentimentul de siguranță este un ingredient important al fericirii. Dar dacă acceptăm că siguranța deplină nu există, amenințarea nesiguranței va risca mai puțin să otrăvească fericirea. Oamenii nu pot evolua decât în necunoscut.” – Dominique Loreau

Astfel, siguranța devine dintr-o „ancoră” ce ar trebui să ofere stabilitate vieții noastre atunci când furtunile vieții mai vin peste noi, chiar și atunci când suntem „ancorați în port” (acel loc cunoscut, considerat confortabil) o „ancoră” ce nu ne permite să mai pornim din porturile respective. Și astfel alegem să rămânem mereu și mereu în același port sau aceleași porturi cunoscute, renunțând la a ne mai aventura în călătoria vieții noastre.

„Suntem prea mulți cei care trăim adăpostiți în portul liniștit al lucrurilor cunoscute. De douăzeci de ani, același mic dejun. De douăzeci de ani, același drum cu mașina până la serviciu. De douăzeci de ani, aceleași conversații. De douăzeci de ani, aceeași gândire. E grozav dacă te face fericit. Dar eu nu cunosc pe nimeni care să trăiască în felul acesta și să fie fericit. Dacă vei continua să faci ce ai făcut și până acum, vei obține în continuare ce ai obținut și până acum.” – Robin Sharma

Deși cei mai mulți dintre noi știm și avem informații cu privire la multitudinea de oportunități din jurul nostru și cu privire la vastitatea Universului (în tot ceea ce înseamnă Univers), de cele mai multe ori ne este teamă să alegem și să îndrăznim să ridicăm „ancora” pentru a pleca pe mare sau pe ocean pentru a descoperi noi porturi (oportunități, oameni, relații, peisaje etc.). Ne este teamă să părăsim „portul” unui job pe care îl detestăm și unde stăm doar pentru partea financiară de teamă că „portul” pe care l-am putea găsi în privința unui nou job ar fi mai puțin sigur, mai puțin confortabil și poate „mai mic” decât cel din care am putea pleca; ne este teamă să plecăm din „portul” unei relații (de orice fel) de teama că noile relații pe care le-am putea stabili sau construi ar fi mai puțin atrăgătoare decât „portul” relației/relațiilor în care avem acum „ancora”; ne îngrozește gândul să ridicăm ancora din „portul” locului în care trăim de ani de zile (casă, apartament, localitate, țară etc.) și să navigăm pe mare sau pe ocean (unde furtunile ne-ar putea face să eșuăm, furtuni reprezentate de necunoscutul unui loc nou în care să ne mutăm) pentru a descoperi un alt port sau alte porturi pentru a ne trăi viața.

„Oamenii se tem să părăsească apele sigure ale cunoscutului și să se aventureze departe, în necunoscut. Ființele umane tânjesc după certitudine – chiar și atunci când aceasta le limitează. Celor mai mulți dintre noi nu ne place să încercăm lucruri noi – ne face să ne simțim inconfortabil.” – Robin Sharma

Renunțăm la siguranță doar atunci când…când de fapt nu o mai avem. Atunci când ești concediat(ă) îți dai seama că SIGURANȚA a fost doar o iluzie și că dacă ai fi avut curajul de a ridica „ancora” atunci când nu te simțeai împlinit(ă) în acel „port” numit job, nu ai mai fi ajuns în punctul de a fi concediat(ă). Ba mai mult, ai fi putut fi deja departe, într-un „port” unde să te simți împlinit(ă) atât prin prisma acțiunilor desfășurate zi de zi, cât și prin prisma câștigurilor financiare, dar și prin prisma atmosferei. De asemenea, atunci când relația cu partenerul se încheie, realizezi că SIGURANȚA pe care ți-o oferea „ancora” plasată în „portul” respectiv a dispărut ca prin magie. Și că de fapt, dacă ai fi avut curajul de a ridica „ancora” atunci când ai simțit că „portul” respectiv nu te face să te simți „acasă” și ai simțit că poate ar trebui să ridici pânzele sus și să pornești spre alte „porturi”, astăzi ai fi fost deja într-un „port” care să îți ofere liniște, adăpost, împlinire și libertate (pentru că siguranța nu există în niciun „port”).

Siguranța pe care cei mai mulți dintre oameni o caută „îmbracă” diferite forme. Pentru cei mai mulți dintre aceștia siguranța înseamnă o casă pe care să o dețină din postura de proprietari, conturi bancare (desigur, care să fie cât mai bine alimentate), afaceri și companii care să le aducă profit, asigurări de viață, de sănătate și pentru bunurile pe care le dețin, un loc de muncă stabil (cum definim oare termenul „stabil” în acest context!?), de viitor și bine plătit (desigur!), un CV cât mai atractiv, relații cu diferite persoane influente sau din poziții de decizie, relația cu partenerul de viață etc.

„Poți deține întreaga lume, dar dreptul de proprietate vine atunci când nu-ți pasă dacă o deții sau nu. Dacă te simți obligat să deții lumea sau orice mică parte din ea, pofta ta este o încercare de a te simți în siguranță prin posesie. Dar nu există nicio siguranță în posesie, ci doar opusul ei – anxietatea.” – Marius Mihai Lungu

Toate acestea, dar și multe altele, reprezintă pentru cei mai mulți dintre oameni forme de siguranță, elemente care le oferă o anumită „siguranță”. Doar că oricare dintre acestea sunt în permanentă schimbare, chiar dacă nu întotdeauna schimbarea se poate observa în privința job-ului, a relațiilor sau a posesiunilor materiale. Oricând pot interveni crize economice și financiare, crize la nivel mondial (iată că doar ce anul 2020 ne-a învățat anumite lecții despre schimbare), oricând natura poate să producă pagube sau pierderi în privința posesiunilor materiale, iar relațiile sunt supuse întotdeauna schimbării prin prisma faptului că există o sumedenie de elemente care facilitează schimbarea acelor persoane aflate în diferite relații până se ajunge în punctul în care aproape că poți spune că nu mai cunoști persoana cu care te aflai într-o relație (indiferent de tipul relației).

„Poate credeţi că e prea riscant să renunţaţi la un salariu, la o pensie, la siguranţa unei slujbe sau la mediul familiar din cauza unei luminiţe pâlpâitoare din minte care vă incită să vedeţi de ce e aprinsă. Eu spun că nu există niciun risc dacă daţi atenţie luminiţe, care este cunoaşterea dumneavoastră lăuntrică.” – Wayne Dyer

Nu știu în ce raport ești tu cu siguranța, cu ideea de siguranță, dar personal am învățat în ultimii 7-8 ani că siguranța este doar o iluzie și o poveste pe care societatea o „ambalează” în diferite moduri cât mai strălucitoare pentru a ne-o vinde zi de zi și pentru ca cei mai mulți oameni să caute să o cumpere. Deși la început a fost destul de provocator și chiar dificil să am curajul de a renunța complet la diferitele tipuri de siguranță despre care am amintit mai sus, pas cu pas și cu răbdare am învățat să îmi depășesc temerile de a renunța la ideea de siguranță în cele mai multe dintre aspectele vieții și de a păși cu îndrăzneală în direcția unor noi aventuri în călătoria vieții mele.

„Ai tendinţa mai degrabă să te întorci la ceea ce cunoști decât să înfrunţi aparenta nesiguranţă și aparentul disconfort pe care le implică necunoscutul. Ai prefera să fii prizonier decât să-ţi redobândești libertatea. E ilogic, dar așa ne comportăm mai toţi.” – Robin Sharma

Astăzi, când scriu aceste rânduri, mă bucură faptul că necunoscutul mi-a devenit prieten și chiar caut constant să îmi „arunc ancora” în cât mai multe „porturi” necunoscute. Astfel pot să învăț lucruri noi, să descopăr oameni noi, să „mă îmbogățesc” cu multe experiențe, amintiri și lecții de viață, iar toate acestea mă învață despre cât este de minunată viața atunci când alegi să explorezi fiecare zi cu mult curaj, cu multă îndrăzneală și cu multă curiozitate. Ideea de a schimba „portul” nu înseamnă să schimbi mereu locul, oamenii, situațiile, colaborările etc., ci se referă să te îndrepți spre noi destinații atunci când simți asta păstrând alături acele persoane care aleg să îți fie alături și care în orice mod îți susțin călătoria și folosindu-te de acele lucruri și situații care sunt „pânze” care să te ajute să navighezi în direcțiile dorite, nicidecum să devină lest în călătoria ta.

„Nu capeți vreo siguranță dacă râmâi azi aceeași persoană care ai fost și ieri. Asta este doar o iluzie care ajunge să-ți frângă inima în cele din urmă, când ajungi la finele vieții și îți dai seama că nu ai știut ce înseamnă s-o trăiești cu îndrăzneală. Împlinirea de durată trăiește în necunoscut.” – Robin Sharma

Sunt conștient că de cele mai multe ori teama și frica te pot ține captiv(ă) într-un „port” unde ai aruncat cândva ancora. De multe ori nici nu mai reții cum ai ajuns acolo, dar ai stat atât de mult timp încât parcă nici nu mai știi că oricând poți „ridica ancora și pânzele” pentru a te îndrepta spre alte destinații, spre alte „porturi” ale vieții tale. Frica este cea care întotdeauna paralizează acțiunea. Doar că de prea multe ori vorbim despre o frică irațională și despre o frică pe care ai asimilat-o la nivel mental atât de des, încât nu ești capabil(ă) să faci vreun pas, vreo alegere. Vestea bună este că exact așa cum frica a devenit un buton care îți spune mereu „nu risca”, „mai bine ceva, decât nimic”, „mai bine alături de cineva, decât singur(ă)”, curajul poate să înlocuiască acest buton pe care scrie „STAI PE LOC” cu un buton pe care scrie „ACȚIONEAZĂ”.

„Se numește cu-adevărat aventură abia când nu știu cum se termină povestea. Să îndrăznești să te aventurezi înseamnă să cauți necunoscutul, poate chiar imposibilul.” – Reinhold Messner

Când te-ai născut și când erai copil erai plin(ă) de curaj. Însă treptat ai primit frica cu lingurița și apoi cu lingura (uneori ni se dă cu polonicul). Și atunci tot ceea ce trebuie să faci este să te detoxifici de frica pe care ai „consumat-o” sub diferite forme de-a lungul anilor și să începi să „consumi” zilnic curajul. Începe prin acțiuni mici și cu impact minor asupra vieții tale, dar care te vor ajuta să îți antrenezi curajul astfel încât să ajungi în punctul în care vei îndrăzni să ridici „ancora” din oricare „port” care nu te împlinește și care nu te face să te simți „acasă” (din toate punctele vedere) ori de câte ori vei simți că este momentul să faci acest lucru. Și cu fiecare alegere și acțiune în care implici curajul, renunțând la frică, vei învăța cât este de minunat să te aventurezi dincolo de rutină, dincolo de cunoscut și dincolo de acele limite pe care le credeai de netrecut (limite care de multe ori sunt doar la nivelul minții).

„Nesiguranța, suportată cu răbdare, duce la adevărata siguranță. Când poți rămâne în starea de nesiguranță, când nu forțezi lucrurile să se întâmple într-un mod în care presupui că vei fi în siguranță, îți vei reduce tensiunea psihică acumulată. Atunci când te simți liniștit în nesiguranță, ești în singura siguranță care există cu adevărat.” – Marius Mihai Lungu

Învață cum să renunți la ideea de siguranță și descoperă cât este de minunat să navighezi pe oceanele vieții spre mulțimea de „porturi” care te așteaptă pentru a-ți oferi experiențe de neuitat și sentimentul că trăiești la intensitate viața în fiecare zi. Odată ce vei renunța la ideea de siguranță, vei fi ridicat acea „ancoră” care între timp a devenit un lanț care nu îți permitea să te bucuri de călătoria vieții tale. Odată ce ai descoperit un nou „port” în viața ta, chiar dacă este foarte aproape de portul în care ai ancorat ani și ani de zile, vei redescoperi sentimentul minunat pe care aventura îl oferă și vei învăța cum să te aventurezi și în „porturi” care par a fi mult mai departe, dar care în același timp te atrag prin faptul că sunt echivalente cu necunoscutul. Ridică „ancora” din portul numit „SIGURANȚĂ” și călătorește dincolo de limite!

„Aruncă așa-numita siguranță. Expune-te pentru a pierde orice lucru de care depinzi, inclusiv întâmplări exterioare. Aruncă toată mizeria anxioasă. Nu face nimic, nu deține nimic, nu fi nimic. Oprește planificarea despre care crezi că te menține în siguranță. Poți să renunți la grija pe care o ai dacă ești sau nu în siguranță? Dacă da, te apropii.” – Marius Mihai Lungu

Un comentariu la “Siguranta – „ancora” ce te tine in „porturile” cunoscute si nu iti permite sa te aventurezi in calatoria vietii tale

  1. Pingback: Carti de citit care sa te impulsioneze in a descoperi lumea prin intermediul calatoriilor | Laurentiu Artugyan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: