Pentru că toamna este suficient de lungă în Banat, chiar și la sfârșit de noiembrie temperaturile pot fi foarte plăcute pentru drumeții. Iar una dintre zonele unde temperaturile sunt foarte confortabile chiar și la sfârșit de noiembrie este zona Băile Herculane – Valea Cernei, aici unde influențele climatice sub-mediteraneene își fac simțită prezența. Tocmai de aceea am ales să ne bucurăm de vremea bună și de traseele de drumeție care pornesc din Băile Herculane.

Chiar dacă prognoza meteo nu se anunța foarte bună pentru drumeții pentru ultimul weekend din noiembrie, am decis că indiferent de cum va fi vremea câteva drumeții pe traseele care pornesc din stațiunea Băile Herculane sunt foarte binevenite pentru mișcare în natură. La fel ca și în foarte multe alte ocazii în care vremea se anunța instabilă, și de această dată atunci când am ajuns la Herculane a ieșit soarele, chiar dacă pe drum plouase.

Datorită faptului că sâmbătă, 27 noiembrie, am ajuns la cazare în jurul orei 10:00, traseul pentru ziua respectivă era unul mai scurt. Dacă inițial am pornit pentru a face turul foișoarelor pe care l-am parcurs și anul trecut la început de noiembrie, doar că de această dată în sens invers, cu pornire de pe Platoul Coronini, datorită faptului că am avut un ritm de mers foarte bun am reușit să facem un circuit complet pe marcaj triunghi roșu până în locul numit Poiana cu Peri și cu întoarcere la Hotel Roman.

Din Platoul Coronini prin Cracu Arendașu până în Poiana cu Peri

Traseul pornește de pe Strada Zăvoi din Băile Herculane și urcă în câteva serpentine până se ajunge pe Platoul Coronini. Dacă la intrarea în traseu există trei marcaje, punct albastru, punct galben și triunghi roșu, la baza Platoului Coronini traseele se bifurcă. Punctul albastru l-am urmat anul trecut pentru a face turul foișoarelor din Băile Herculane. Pentru această drumeție am urmat traseul comun punct galben și triunghi roșu care trece pe lângă Izvorul Coronini și apoi urcă pe o vale pentru prima parte a traseului.

Traseul devine tot mai abrupt și apoi continuă pe curbă de nivel pe versantul care mărginește stațiunea. După cca. 30-40 de minute se ajunge la baza Cracului Arendașu, aici traseul bifurcându-se din nou. Punctul galben se continuă spre Izvorul Munk în vreme ce triunghiul roșu urcă spre Poiana cu Peri. Dacă până aici traseul a fost unul relativ lejer și mai mult o plimbare, odată ce începe urcarea pe Cracu Arendașu traseul devine din ce în ce mai solicitant.

Nu este vorba neapărat despre un traseu cu o pantă foarte mare sau cu zone expuse. Însă este o urcare destul de solicitantă prin faptul că se urcă constant pentru aproximativ 50 de minute prin pădure. Desigur, timpul este estimativ și depinde de ritmul de mers și de pregătirea fizică, având în vedere că indicatorul arată faptul că urcarea era estimată ca și timp pentru aproxmativ 90 de minute.

Odată ce urcarea mai abruptă se încheie se ajunge aproape de zona de culme unde marcajul triunghi roșu întâlnește marcajul de creastă al Munților Cernei, și anume marcajul bandă roșie. Acest marcaj aparține traseului european de lungă distanță E8 și poate fi parcurs pentru a străbate întreaga creastă a Munților Cernei.

Pentru o anumită porțiune cele două trasee sunt comune, marcajul bandă roșie fiind predominant. Traseul șerpuiește printre arbori cu o vârstă venerabilă și la un moment dat se ajunge la o bifurcație cu mai multe indicatoare. Unul indică marcajul triunghi roșu care coboară înspre stațiunea Băile Herculane, în timp ce traseul bandă roșie continuă pe culme.

Pentru că această bifurcație este cumva în pădure și încă nu am ieșit în Poiana cu Peri am decis să înaintăm încă câțiva zeci de metri. Odată ce am ieșit din pădure aveam înaintea ochilor un peisaj spectaculos dincolo de culmea munților și un drum forestier cu un indicator înspre Culmea Mare.

Datorită faptului că am mers într-un ritm foarte bun și am scos un timp mult mai bun comparativ cu cel de pe indicatorele turistice, am continuat pe acest drum forestier pentru a ajunge într-un punct de belvedere. Și într-adevăr a meritat pentru că din acest punct se vedea foarte frumos întreg locul numit Poiana cu Peri, dar în același timp aveam o priveliște foarte frumoasă înspre Arjana și Culmea Vlașcu din Munții Cernei. La fel ca și foișoarele din jurul stațiunii Băile Herculane, și Poiana cu Peri are povești legate de trecerea Prințesei Sissi pe aceste meleaguri.

În punctul de belvedere din Poiana cu Peri am făcut o pauză de aproximativ 20 de minute pentru că soarele de sfârșit de noiembrie era foarte plăcut, atât de plăcut încât urcarea am făcut-o în tricou. Ulterior am pornit înapoi spre bifurcația care cobora înspre stațiunea Băile Herculane.

Din Poiana cu Peri prin Vf. Elisabeta până la Hotel Roman

Coborârea este relativ fără dificultăți, fiind necesară atenție datorită frunzelor căzute și a ramurilor de copaci care puteau fi găsiți sub frunze și care puteau deveni alunecoase. După aproximativ 45 de minute de coborâre am ajuns la un refugiu foarte frumos situat în mijlocul pădurii. Acest refugiu este la circa 20 de minute de Foișorul Roșu sau Vf. Elisabeta și este chiar foarte frumos aranjat în interior.

Deși am mai fost în zonă de multe ori, nu știam de acest refugiu, un refugiu care poate fi foarte util celor care doresc să străbată traseele lungi din Munții Cernei, dar și pentru eventualitatea în care vremea se schimbă brusc. De la refugiu am coborât încă aproximativ 15 minute până la Foișorul Roșu unde am făcut o scurtă pauză pentru fotografii, iar de aici am continuat coborârea spre Foișorul Ciorici din vârful omonim.

Pentru că deja era aproape ora 15:00 am decis să nu mai coborâm înspre Grota cu Aburi, fiind aici în tura de la început de noiembrie din urmă cu un an. Această porțiune de traseu de la Foișorul Ciorici o știam bine de anul trecut și astfel în aproximativ 30 de minute am ajuns la Hotelul Roman unde se termină circuitul marcat cu triunghi roșu prin Poiana cu Peri.

Dacă la intrarea pe traseu indicatorul arăta cca. 5h 30 min – 6h până la Hotel Roman, atunci când am ajuns Hotel Roman am calculat că timpul parcurs a fost de aproximativ 4h 30 min. Un timp foarte bun având în vedere că am și profitat de soarele zilei și de pauze pentru a admira peisajul.

Să tragem linie!

Această drumeție de la Băile Herculane până în Poiana cu Peri prin Cracu Arendașu a fost foarte plăcută. Am avut o vreme superbă de sfârșit de noiembrie, cu soare și cu temperaturi de până la 15-16 grade Celsius. Dacă la umbră sau prin pădure era destul de răcoare, la soare se putea sta foarte bine în tricou. Mai ales atunci când urcam pe Cracu Arendașu unde soarele era chiar în spate…

Traseul este unul accesibil și scurt, foarte potrivit pentru o drumeție la sfârșit de toamnă când zilele sunt tot mai scurte. Chiar dacă pădurea era fără frunze, peisajul era unul minunat. Datorită faptului că nu mai erau frunze aveam o perspectivă asupra tuturor versanților din jur. Mai mult, poteca plină de frunze care uneori ajungeau până mai sus de glezne oferea un sentiment foarte plăcut.

În concluzie, dacă ajungi în Băile Herculane și dorești să parcurgi un traseu nu foarte lung și care în același timp să nu pună dificultăți majore, traseul până în Poiana cu Peri poate fi o variantă foarte bună. Traseul acesta poate fi parcurs și în sens invers, de la Hotel Roman și cu coborâre prin Cracu Arendașu până în Platoul Coronini.

Dacă îți dorești să mergem împreună pe acest traseu nu ezita să mă contactezi aici sau dacă îți dorești alte trasee din Munții Cernei sau Munții Mehedinți te invit să descoperi mai multe ture propuse pentru Vf. Domogled, Vf. Șușcu, Crovurile Munților Mehedinți sau satele izolate din Munții Cernei.