De câte ori nu auzim despre faptul că este bine sau că trebuie să fim echilibrați? De câte ori nu suntem educați și învățați în direcția de a găsi echilibrul în viață!? Doar că de cele mai multe ori aceste lecții despre echilibru ne sunt „predate” din perspectiva societății.
Să găsim echilibrul între muncă și odihnă, în privința consumului de alimente, în alternarea activităților fizice și a ocupațiilor care implică munca sedentară. De cealaltă parte, dacă am privi înspre Natură, am descoperi lecția echilibrului complet, a echilibrului care poate pune în balanță toate aspectele vieții noastre. Bine ați venit la o nouă lecție predată de Natura la catedră – Echilibrul.
Frumusețea naturii în sine este suficientă. În plus, natura este un mare maestru, ne învață să tăcem, ne dezvăluie efemeritatea oricărui lucru, frumusețea și misterele universului. Locurile sălbatice sunt o necesitate spirituală, un mijloc de a ne regăsi calmul și echilibrul.
Dominique Loreau
Cuprins
Ce înseamnă echilibrul?
Termenul de „echilibru” este folosit în mai multe contexte, însă aici vorbesc despre echilibrul acela care ne oferă o stare interioară și mentală de liniște și de pace. Dezechilibrul înseamnă perturbarea unei stări a unui corp, iar echilibrul înseamnă regăsirea acelei stări inițiale. Echilibrul mai înseamnă și starea de armonie a unui corp care poate fi supus mai multor forțe externe. Iar omul este supus numeroaselor forțe externe, fie ele la nivel mental, emoțional sau chiar fizic.
Desigur, putem discuta despre diferite tipuri de echilibre din perspectivă economică, socială și umană. Însă per ansamblu cred că toate aceste echilibre care vizează laturile societății pot fi aduse în balanță atunci când un număr cât mai mare de persoane pot să spună și să găsească starea de echilibru interior și de echilibru mental.
Societatea este oglinda indivizilor care o alcătuiesc, nicidecum nu este un organism care există ca și entitate separată care poate fi modelată sau schimbată în ansamblu, fără modelarea fiecărui individ care alcătuiește societatea respectivă.
Revenind la echilibru, oricât de mult am încerca să învățăm din cursuri ce înseamnă echilibrul, atunci când privim la Natură lecția pare atât de simplă! Și chiar este! În Natură totul înseamnă echilibru, chiar și atunci când mintea umană spune că există multe situații în care Natura este dezechilibrată și nu oferă resurse echitabile în diferite locuri ale Planetei Pământ.
Acum, observă felul în care curge natura: cu siguranță vezi că niciodată nu cere mai mult, niciodată nu folosește mai mult și absolut niciodată nu revendică să i se ofere mai mult decât este necesar pentru a menține un echilibru perfect.
Wayne Dyer
Echilibrul învățat de la Natură
Atunci când alegem să privim înspre Natură, putem observa faptul că acolo aproape fiecare vietate știe când să se oprească…din orice. Indiferent dacă vorbim despre hrană sau despre creștere, Natura nu are „malformații” precum societatea. Da, există animale sau plante care sunt mai slab dezvoltate decât altele (dacă ar fi să comparăm cu societatea unde găsim oameni care trăiesc în zone slab dezvoltate). Dar nu există locuri în Natură unde să vedem discrepanțe enorme precum în societate.
Natura ne învață că echilibrul are nevoie de libertate și de lipsa intervenției în alte medii decât în cele în care trăim. Dorința de a stăpâni alte regiuni sau de a domina diferite grupuri de oameni este un dezechilibru adus în toate planurile – social, mental, spiritual. Este ca și cum un leu și-ar dori să fie stăpân la Polul Nord. Nu are ce căuta acolo, prin urmare își vede de treabă acolo unde a fost plasat de Natură!
Chiar și atunci când pentru noi plouă prea mult, e secetă sau e prea multă zăpadă, tot despre echilibru vorbim. Doar mintea umană și nevoia noastră de a acumula hrană și bogăție financiară ne face să spunem că Natura este „dată peste cap”. Faptul că măsurătorile noastre limitate au înregistrat anumite valori și cifre în datele statistice nu înseamnă că Natura este în dezechilibru.
Natura este mereu în schimbare, asta așa este! Dar este în schimbare tocmai pentru a menține un echilibru constant care să ducă la menținerea vieții și la expansiunea Naturii. Cu toate schimbările din ultimele decenii, nu există niciun loc unde să poți spune că Natura și-a pierdut echilibrul. Iar asta pentru că în Natură și ceea ce omul numește „moarte” este de fapt transformare și susținerea viitoarelor vieți care urmează să apară.
Atunci când privim la copacii care se apleacă în timpul vântului puternic sau al unei furtuni, iarba care se „culcă” atunci când este bătută de vânt, îngreunată de ploaie sau călcată de alte vietăți, putem remarca faptul că atât copacii, cât și iarba se ridică ulterior. Se apleacă tocmai pentru a nu se rupe, dar ulterior își regăsesc echilibrul. Revin la poziția lor firească sau verticală. Este adevărat că există și arbori care se rup în timpul unei furtuni, dar aceștia sunt mai degrabă aceia care nu se înclină în timpul furtunii și care ulterior nu rezistă forței avute de vijelii.
Ce putem învăța de aici!? Că atunci când Viața ne aduce furtuni și vijelii, rolul nostru nu este acela de a sta drepți în fața furtunilor, ci acela de a ne apleca puțin și de a ne permite să revenim ulterior în poziție verticală. Furtunile nu au rolul de a ne „rupe”, ci de a ne întări și de a ne face mai rezistenți la vânturile care bat uneori în Viața noastră. Pe de altă parte, societatea ne învață să fim puternici, să nu cedăm, să stăm mândri în fața încercărilor și să ne arătăm forța.
Doar că această modalitate de a face față furtunilor și vijeliilor nu face altceva decât să ne obosească și să ne slăbească în timp „trunchiul”. Și după multe astfel de furtuni nu suntem mai rezistenți, ci mai degrabă suntem foarte slăbiți. Suntem dezechilibrați prin faptul că am stat exact în bătaia vântului și am vrut să arătăm cât suntem de puternici. Dacă în schimb privim în Natură, observăm că în fața vijeliei și a furtunilor, nici plantele și nici animalele nu stau pentru a confrunta forța Naturii din care fac parte.
Cum am (re)învățat echilibrul de la Natură?
Ca foarte multe alte persoane, în diferite momente și perioade din viață, am pierdut echilibrul (sau poate că nu l-am avut decât atunci când eram foarte mic și fără influența societății). În momentul în care pierzi foarte mult echilibrul, cauți să îl regăsești aproape cu orice preț și apelezi la toate sursele pe care le vezi ca fiind soluția pentru a ajunge din nou la Echilibru.
Cu toate cărțile citite și cu toate sfaturile urmate, cumva nu găseam acea stare care să însemne echilibrul. Era un fel de echilibru de suprafață și care atunci când intervenea ceva profund, era foarte ușor de pierdut.
Din fericire timpul petrecut în păduri și în munți m-a adus aproape de cel mai bun profesor – Natura. Era un loc de refugiu de mulți ani, dar atunci am privit pentru prima dată Natura drept un profesor și nu un loc pe care să îl admir pentru frumusețe sau un loc pe care să îl analizez prin prisma studiilor științifice și a explicațiilor științifice. Deși petreceam mult timp în Natură și mulți ani am parcurs poteci umblate sau neumblate, până în momentul în care nu mi-am regăsit echilibrul, Natura a fost doar un loc pe care îl vizitam. Însă dintr-o dată l-am văzut ca pe un profesor.
Am observat cum totul în jurul meu era în Echilibru…de la plantele care creșteau în acord cu lumina și cu temperatura aerului, la animalele care se adaptau anotimpurilor, la apele care curgeau chiar și atunci când întâmpinau un obstacol în calea lor. Inclusiv apele învolburate după ploi puternice transmiteau o stare de echilibru prin faptul că veneau după perioade lungi de secetă. Soarele torid după zile lungi de ploi echilibrau balanța care pentru mintea umană era un dezechilibru…Și totul în Natură poate să ne ofere lecția Echilibrului.
Când conclucrăm cu natura şi nu ne luptăm cu ea, beneficiile pe care le primim de la aceasta sunt imense. Dacă acţionăm conform mesajelor aşternute în faţa noastră, nu doar vom echilibra planeta, ci ne vom descoperi şi locul potrivit, ca indivizi şi ca civilizaţie, în marele plan al vieţii.
Alan Cohen
Lecția Echilibrului nu înseamnă ca totul să fie liniar, ci înseamnă să readuci starea de echilibru de fiecare dată când starea inițială este schimbată. Prin faptul că Natura nu este niciodată liniară și repetitivă, Echilibrul în Natură tocmai asta înseamnă – manifestarea unor fenomene care să echilibreze fenomenele anterioare care au dus ceea ce inițial părea un dezechilibru. Din această lecție am învățat că inclusiv Viața nu este liniară (și nici nu trebuie să fie) pentru a simți plenitudinea Vieții.
Atunci când nu știam cum să îmi găsesc Echilibrul, am învățat de la Natură că la momentul potrivit vor veni acele situații, persoane și voi ajunge în acele locuri care să îmi readucă Echilibrul în Viață. Tot ceea ce îmi rămânea de făcut era să mă pun în mișcare, să nu fiu static și să nu rămân blocat în căutarea Echilibrului. Să accept schimbarea și să conștientizez faptul că la un moment dat voi regăsi Echilibrul tocmai prin faptul că m-am pus în mișcare și am acceptat „vântul, ploaia și chiar vijelia” în Viața mea ca fiind necesare pentru a deveni mai puternic și mai rezistent la astfel de „furtuni”.
Dacă înainte eram deranjat de faptul că atunci când mergeam în Natură vremea nu era așa cum mă așteptam (sau cum credeam că trebuie să fie), ulterior am învățat că vremea era mereu perfectă pentru ceea ce urma să am nevoie în perioada respectivă.
Chiar dacă din societate eram învățat cu faptul că trebuie să fiu mereu activ, uneori Natura mă învăța tocmai prin faptul că nu „îmi oferea” zilele senine pe care le doream pentru diferite activități că am nevoie de o pauză sau să stau și doar să ascult ploaia, furtuna, vântul…
Cuvinte de încheiere
Nu știu dacă aceste rânduri au reușit în totalitate să exprime modul în care privesc Natura la catedră atunci când vine vorba despre lecția numită Echilibru. Uneori este foarte dificil de pus în cuvinte și mai ales de explicat astfel de lecții pe care mai degrabă le simți, le percepi atât de subtil, încât exprimarea lor în cuvinte este foarte dificil de realizat.
Sper totuși că am reușit să transmit măcar în parte ideea privind lecția Naturii în privința Echilibrului. Dacă ai ajuns la sfârșitul acestui articol și ai întrebări sau vrei să completezi cele spus mai sus, te invit să lași un comentariu.
Mi-ar face mare plăcere să știu dacă sunt și alte persoane care au (re)descoperit Echilibrul în Natură și au învățat faptul că Echilibrul de fapt nu este menținerea unei Vieți liniare, starea constantă în echilibru a două talere, ci mai degrabă este regăsirea constantă a echilibrului celor două talere ale balanței prin numeroasele schimbări care apar deseori în viața noastră.
Lasă un răspuns