Dincolo de peisajele deosebite pe care le oferă crestele montane din jurul localității Stepantsminda, de aici pornește traseul înspre Ghețarul Gergeti și înspre Vârful Kazbegi. În timpul petrecut la Stepantsminda am făcut un trekking de 1 zi la Ghețarul Gergeti, un ghețar montan aflat la peste 3300 de metri altitudine.
Traseul spre Ghețarul Gergeti era estimat undeva între 10-12 ore dus-întors și are o diferență de nivel de peste 3000 de metri. Astfel, pentru a avea întreaga zi la dispoziție, dar și pentru a suprinde Vârful Kazbegi fără nori, am ales să pornim de la cazare la ora 7 dimineața.
Stepantsminda – Biserica Sf.Treime Gergeti – Cabana Altihut
Traseul către ghețar pornește din satul Gergeti și trece pe lângă Biserica Sf. Treime Gergeti. Având în vedere că am fost în ziua precedentă la biserică și am avut priveliști superbe oferite de această locație, în dimineața în care am plecat spre ghețar nu ne-am mai oprit la biserică. În jurul orei 8:30 deja trecusem de biserică și ne aflam pe o coamă de munte care oferea o priveliște deosebită asupra Vf. Kazbegi.
Odată ce treci de biserică, după alte câteva sute de metri traseul spre ghețar și implicit spre vârf se bifurcă. Unul dintre trasee merge prin vale, pe la baza versantului, în vreme ce al doilea traseu parcurge o coamă de versant exact la baza peretului văii râului format de apele provenite din Ghețarul Gergeti. Pentru că am dorit să avem o priveliște cât mai îndeaproape a vârfului și pentru că era mult mai multă vizibilitate de pe coama versantului, am ales acest traseu, chiar dacă presupunea un efort mai mare.
Era mai lejer traseul prin vale pentru că urcușul era mai lin, pe când cel pe acea mică creastă traseul era mult mai sinuous, iar pantele mult mai abrupte. Dar peisajul chiar merita acest efort. Aveam o priveșite deosebită asupra Vârfului Kazbegi, dar și asupra văii. De asemenea aveam oportunitatea de a străbate platouri înverzite și foarte frumoase, unde era o adevărată plăcere să te plimbi.
După aproximativ 3 ore de mers ne aflam în zona acestor platouri și începea să se vadă deja în foarte mare depărtare cabana montană Altihut aflată la puțin peste 3000 de metri altitudine. Traseul devenea deja mai lin și pe această porțiune de creastă și după cca 3h30 de minute am ajuns la punctul unde am intersectat traseul de vale pe care îl lăsasem în urmă atunci când am ales acest traseu prin creastă.
De aici traseul mergea pentru o scurtă porțiune aproape drept, iar ulterior începea coborârea spre vale. Această parte a traseului este o binevenită pauză pentru mușchii solicitați de efortul făcut la urcare. Chiar înainte de a ajunge la Cabana Altihut se traversează pârâul învolburat și apoi se urcă câțiva zeci de metri pentru a ajunge la cabană. Aici se poate înopta, se poate mânca și la câțiva metri de cabană se poate campa cu cortul.
Deși cabana arăta superb și era un punct minunat de unde să admiri prima porțiune a ghețarului și întreg peisajul montan, nu am stat foarte mult aici. Pentru că până aici traseul a durat aproximativ 5 ore și eram în grafic cu timpul, am ales să continuăm traseul spre Ghețarul Gergeti. Mai aveam de urcat încă aproximativ 300 de metri diferență de nivel.
Cabana Altihut – Ghețarul Gergeti
Dacă până la cabană traseul era foarte evident prin prisma potecilor, odată ce se urcă mai sus traseul începe să fie mai puțin evident prin prisma faptului că există tot mai mult văi mici și poteci. Dar atâta timp cât urmezi potecile existente, nu există vreun risc de a te rătăci, mai ales că deja începe să se vadă ghețarul în toată splendoarea lui.
Traseul merge exact pe buza văii formate de ghețar și înainte de a admira ghețarul se ajunge la o primă cascadă spectaculoasă. Urmează o a doua cascadă numită Cascada Gergeti, această având o cădere de câțiva metri până în vale. Deși traseul este mult mai pietros și vegetația nu mai este prezentă, crestele din jur și masivitatea unora dintre roci oferă un sentiment aparte.
Cu cât traseul se apropie de ghețar, cu atât trebuie traversate mai multe pâraie și mici cursuri de apă. Acestea pot fi traversate relativ lejer și nu este nevoie să treci prin apă aceste pâraie dacă alegi să mergi pe acest traseu în lunile de vară.
Foarte impresionantă este și gheața sau zăpada permanentă care poate fi observată pe versanții văilor formate aici, gheață amestecată cu pământ și grohotiș. Uneori nici nu observi că este gheață, dacă nu privești cu atenție și remarci faptul că uneori se mai desprinde câte o bucată de gheață din aceste zone.
Înainte de a ajunge la ghețar este un punct de trecere a frontiere unde vameșii controlează pașapoartele pentru cei care vor să urce pe Vf. Kazbegi. Având în vedere faptul că vârful este pe granița dintre Federația Rusă și Georgia, dar și faptul că pentru a urca pe vârf traseul merge o porțiune pe teritoriul rus, acest punct de trecere a frontierei este cumva explicabil.
Când am ajuns la acest punct de frontieră am fost întrebați unde mergem, iar atunci când am spus că la ghețar, ni s-a făcut semn să trecem, fără a fi nevoie de controlul pașapoartelor și de completarea unor formulare, așa cum făceau cei care erau echipați pentru a escalada vârful.
Era destul de evident cine urma să continue traseul pentru că fiind vorba de o altitudine atât de mare, pentru a petrece câteva zile atât de sus era necesar echipament de altitudine. Implicit și rucsacul era unul mult mai mare, astfel că pentru vameși nu era complicat să identifice persoanele care într-adevăr ar fi interesate de a continua traseul spre granița cu Federația Rusă.
De la punctul de trecere a frontierei până la ghețar mai este de parcurs aproximativ 30-35 de minute într-o urcare nu foarte abruptă, dar constantă. Momentul în care ajungi la baza ghețarului și poți observa limba ghețarului în vale, dar și imensitatea de masă de gheață amestecată cu pământ și pietre este un moment care te captivează cu siguranță. Când te apropii de ghețar observi gheața translucidă în interior care se topește treptat, iar sunetele din interiorul masei de gheață denotă forța pe care o are ghețarul.
Chiar dacă atunci când am urcat temperatura a fost foarte ridicată și am urcat în tricou, la baza ghețarului temperatura scădea destul de brusc. Este adevărat că atunci când am ajuns la ghețar cerul era destul de acoperit de nori, Vf. Kazbegi nu se zărea de pricina norilor și astfel că am fost nevoiți să ne echipăm cu o geacă. Am petrecut aproximativ o oră la ghețar pentru fotografii și pentru a filma, inclusiv cu drona, după care am pornit pe traseul de coborâre.
Traseul se continuă exact pe ghețar, și chiar dacă unii dintre drumeți urcau pe ghețar, este recomandat a fi echipat(ă) corespunzător cu colțari, pioleți și cască. Erau și persoane care nu erau echipate corespunzător, dar până la urmă fiecare știe ce riscuri își asumă. Am remarcat inclusiv faptul că transportul bagajelor și al echipamentelor pentru unii dintre alpiniști se făcea cu caii. Rucsaci mari și butoaie cu diferite echipamente erau încărcate pe cai, aceștia coborând inclusiv pe suprafața ghețarului.
Coborârea spre Biserica Gergeti și Stepantsminda
La aproximativ 7 ore de când am plecat de la cazare porneam înapoi înspre Cabana Altihut și lăsam în urmă Ghețarul Gergeti. A fost o senzație deosebită să fim la baza ghețarului, să observăm crestele masive din jur și să admirăm cel mai mare ghețar montan pe care l-am văzut până la acel moment. Comparativ cu Ghețarul Debeli Namet din Munții Durmitor sau cu Ghețarul Chalaadi de la Mestia, Ghețarul Gergeti era mult mai mare și era cu adevărat impresionant.
Inițial aveam în plan să luăm prânzul la ghețar, dar pentru că era cam rece am ales să coborâm până aproape la Cabana Altihut și să avem aici prânzul. Astfel că în jurul orei 15:30 am luat pauza de masă. Pe drum la urcare am mai avut gustări sub formă de batoane și fructe, dar era timpul pentru pauza de masă cu mâncare specific georgiană – roșii de grădină, brânză șulguni și desert sub formă de churchkhela.
Pe când ne pregăteam să terminăm de mâncat a început ușor și ploaia. Înspre creste erau nori destul de întunecați și era amenințare de ploaie după-amiază. Ploaia era ușoară, astfel că am pornit spre Cabana Altihut. Inițial ne gândeam să ne oprim aici să vedem cum e vremea, dar având în vedere că ploua foarte ușor, am continuat traseul. După aproximativ 10-15 minute ploaia a încetat și treptat cerul s-a înseninat, oferind priveliști inclusiv spre Vârful Kazbegi. Astfel că aveam o perspectivă deosebită din nou asupra vârfului.
Deși când am urcat am stabilit că vom face traseul circuit și la intersecția celor două porțiuni vom coborî prin vale pentru a fi mai ușor, datorită peisajului foarte spectaculos am optat din nou pentru traseul pe care l-am făcut la urcare. Era ceva mai mult de coborât, dar erau câteva locuri foarte spectaculoase pentru fotografii și pentru filmat cu drona. Datorită faptului că eram foarte bine cu timpul, nu ne-am grăbit deloc la coborâre și ne-am bucurat de peisajele montane din zonă.
Coborârea a fost foarte plăcută și în jurul orei 20:00 ne aflam la Biserica Gergeti. Aici ne-am odihnit puțin după aproape 13 ore de traseu și peste 3000 de metri diferență de nivel totală. Am pornit apoi spre cazare, unde am ajuns în jurul orei 20:45.
Impresiile unei drumeții la Ghețarul Gergeti
Tura pe munte la Ghețarul Gergeti a fost una cu adevărat superbă. Vremea a fost perfectă, chiar dacă a plouat ușor după ce am pornit de la Cabana Altihut, dar prezența norilor în multe momente ale zilei a făcut ca temperatura să fie optimă pentru o drumeție în care să nu simțim cum arde soarele.
Peisajele sunt fantastice, iar silueta Vf. Kazbegi la răsărit și la apus este deosebită, fiind o motivație pentru a continua traseul și a ajunge cât mai aproape de acest vârf. Întreg peisajul este foarte spectaculos și merită efortul de a urca cel puțin până la Cabana Altihut, dacă efortul este prea mare pentru ghețar.
Traseul în sine nu pune dificultăți majore, nu există porțiuni expuse și nu există nici vreo pantă cu înclinare foarte mare. Totuși, trebuie avut în vedere faptul că este un traseu solicitant datorită diferenței de nivel și datorită faptului că vorbim despre un traseu de cca. 11-12 ore dus-întors, în condițiile unui ritm de mers constant.
Dacă ajungi în Georgia și vrei să te bucuri de o drumeție cu peisaje fantastice și de un traseu care nu este deloc periculos dacă ai o formă fizică bună pentru a rezista la astfel de efort, atunci cu siguranță că merită să ajungi la Stepantsminda și să parcurgi traseul spre Gergeti Glacier.
După turele pe munte de la Mestia, drumeția în Parcul Național Borjomi, după cele 4 săptămâni petrecut în Bakuriani la munte, drumeția la Ghețarul Gergeti a fost tura de munte care să încununeze experiențele pe munte din Georgia. Practic cu această drumeție se încheia timpul petrecut la munte în Georgia, urmând să mai petrecem 1 săptămână în Tbilisi înainte de a pleca din Georgia și de reveni în Turcia pentru o nouă experiență de câteva săptămâni.
Lasă un răspuns