Ziua de vineri, 13 septembrie 2019, era ultima zi înainte de plecarea din Parcul Național Durmitor către Golful Kotor. Vremea se anunța foarte bună pentru acest început de septembrie în Durmitor și prin urmare am decis să abordăm un traseu lung și cu un grad de dificultate ridicat, și anume traseul traseul către Debeli Namet și Vf. Meded.

Fiind vorba despre un traseu de multe ore, am pornit undeva în jur de ora 7:30 de la Camping Razvrsje cu direcția Izvorului Tocak. După 10 minute de la acest izvor se ajunge la o bifurcație unde indicatorul te îndrumă spre Savin Kuk, un vârf foarte vizitat de turiști în Durmitor, sau spre Debeli Namet, un ghețar din acest masiv montan sau spre alte vârfuri precum Meded, Terzin Bogaz și altele. Obiectivul principal al zilei era acest ghețar, Debeli Namet, fiind primul ghețar pe care l-am fi văzut și pe care am fi pus piciorul.

De la bifurcația respectivă se merge cca. 1 oră și jumătate prin pădure, pe un urcuș destul de abrupt, și apoi se ajunge la zona subalpină de unde încep a se vedea crestele montane absolut superbe. De aici urcușul continuă printre jneapăn până la bifurcația care duce spre Vf.Meded sau spre Debeli Namet. Atenție, pe marcajele acestea pe pietre este trecut Alpin Bivak, însemnând refugiul montan, acest refugiu fiind chiar în apropierea ghețarului. Imediat după această bifurcație se ajunge într-un punct care pur și simplu îți taie respirația, oferindu-ți o priveliște absolut magnifică asupra întregii văi și asupra crestelor de o frumusețe rară de-o parte și de alta a văii. Iar la capătul văii se zărește ghețarul Debeli Namet.

Poteca până la ghețar este pe curbă de nivel și doar chiar înainte de ajunge la refugiul montan se mai urcă puțin, iar de la intersecția traseelor până la ghețar traseul mai înseamnă aproximativ 1 oră. Astfel, în jurul orei 11:00 ne aflam deja la refugiu, unde am intrat să vedem cum arată înăuntru. Și pot spune că arată bine, chiar foarte curat și primitor pentru un refugiu. Apoi am dat fuga pe ghețar, unde am înaintat puțin pentru a simți gheața sub picioare. Conform studiilor, acest ghețar este susținut de zăpada care curge și alunecă de pe versanții montani din zonă, fiind unul dintre cei mai sudici ghețari din Europa. După ce am admirat primul ghețar montan pe care am pășit, am pornit pe același traseu pe care am venit la ghețar către punctul unde traseul se bifurcă și duce spre Meded, un vârf de unde se poate admira Crno Jezero.

Drumul înapoi a însemnat încă aproximativ 1 oră, iar de la bifurcația spre vârf a început partea cu adevărat solicitantă a zilei, și anume urcușul până în Șaua Meded. Deși traseul este relativ scurt, diferența de nivel este mare și panta foarte mare. Simți cum urci la fiecare pas, iar pe lângă efortul depus de picioare, realizezi cât ai urcat atunci când arunci o privire în jos și vezi cât de mică este poteca spre Debeli Namet. Până în șa se face cca. 45 de minute, iar de acolo mai este un urcuș până pe Vf. Meded de cca. 15 minute.

De pe vârf priveliștea este superbă, atât către Crno Jezero, cât și către Debeli Namet, dar și spre Bobotov Kuk și Savin Kuk. După pozele clasice de pe vârf și după ce am admirat natura splendidă, am început coborârea. Prima porțiune de coborâre de pe vârf este foarte…alunecoasă. Prin urmare, atenția trebuie să fie la maxim.

Odată ce am ajuns în șa, am decis că este timpul pentru masa de prânz și pentru o pauză de odihnă. Acum trebuia să alegem varianta de coborâre: pe unde am urcat, unde era complet expus, fără stânci sau jneapăn, sau spre valea care coboară de pe Bobotov Kuk, dar unde nu știam cum este traseul. Am întrebat alți doi turiști care urcaseră pe acolo, iar aceștia ne-au spus că este chiar periculos pe anumite porțiuni. Dar și celălalt traseu era la fel și prin urmare am decis ca varianta de coborâre să fie spre valea care vine dinspre Crno Jezero. Am ales această coborâre pentru că era și jneapăn și părea că te mai poți sprijini de stâncă și jneapăn pe anumite porțiuni. Dar ulterior s-a dovedit a fi o coborâre extrem, dar extrem de lungă, iar în cel puțin 3 porțiuni foarte periculoasă. Mai mult decât atât, dacă ar fi fost un traseu aglomerat, atunci căderile de pietre ar fi fost extrem de periculoase. Mergând cu grijă și folosindu-ne și de jneapăn sau de mâini, am ajuns cu bine până la bifurcația spre Crno Jezero, unde am ajuns în jurul orei 18:00. Apoi am coborât la Crno Jezero, iar în jurul orei 19:00 eram în camping după aproape 10 ore de traseu.

Această tura de munte a fost una dintre cele mai frumoase. Pot spune că dacă aș avea doar 1 zi în Durmitor pentru o tura de munte, această vale ar fi opțiunea mea numărul unu. Desigur, senzația de a fi pe cel mai înalt vârf este specială, dar per ansamblu traseul spre Debeli Namet pentru mine este mai spectaculos și mai ofertant. Valea la capătul căreia este ghețarul este absolut fantastică, impresionantă și chiar maiestuoasă. Crestele care sunt în jurul văii, ghețarul de la capătul acestei văi și pata de culoare dată de refugiul montan formează un peisaj de vis. Iar atunci când ajungi aici te simți atât de mic înconjurat de pereții uriași de calcar și de crestele modelate de natură, încât rămâi cu adevărat uluit de frumusețea naturii.

Dacă ajungi în Parcul National Durmitor, pune neapărat pe lista obiectivelor de văzut ghețarul Debeli Namet. Și nu doar pentru ghețar merită să alegi acest traseu, ci mai ales pentru valea pe care acesta se află și crestele care înconjoară valea aceasta. În condițiile în care nu mergi pe niciun vârf, poți face o tură de cca. 6-7 ore de la ghețar și înapoi la Crno Jezero, fiind o tură de dificultate medie, dar care îți poate oferi peisaje absolut magnifice.