Frecvent auzim că trăim într-o lume în care suntem limitați din multe puncte de vedere. Pe de altă parte, dacă privim mai atent la Natură și la Univers vom realiza că limitele nu există. Limitele sunt doar niște concepte mentale acceptate de mintea umană.
Pentru vânt sau ploaie granițele nu există…ploaia și vântul „mângâie” sau „biciuie” fără să țină cont de gardul dintre proprietăți, de granițele dintre națiuni sau de diferențele culturale, religioase ori de altă natură.
Cuprins
Limitele în Natură sunt doar o continuare
Dacă este să ne uităm cu atenție la plajă, ai putea spune că plaja se termină unde începe marea. Și că acolo este o limită. Dar de fapt ceea ce spunem noi prin termenul de plajă se continuă sub mare. Conform termenilor într-adevăr plaja se termină unde începe marea, dar din punct de vedere al naturii este o continuare. Râurile care curg pe această planetă…multe sunt privite ca fiind granițele dintre state, însă ele curg la fel pe ambele maluri și își urmează calea indiferent dacă vreo țară își schimbă limitele sau nu.
Tot cu privire la râuri, atunci când acestea se varsă în mări și oceane spunem că râurile „se termină”. Ei bine, toate râurile formează mările și oceanele lumii, deci cum am putea spune că râurile se termină dacă ele se varsă permanent în mări și oceane, alimentându-le cu apă!? Mai degrabă am putea spune că ele se întâlnesc și formează mările și oceanele. Iar la gura de vărsare nu vom vedea vreun robinet, ci doar faptul că dintr-o dată râul a devenit mult mai larg și mai puțin învolburat…s-a transformat în ocean sau în mare.
Tu ce limite ai? Ești parte din acest Univers, prin urmare se poate spune că nu ai limite! Chiar dacă fizic simți că ești delimitat de corpul tău, din punct de vedere al fizicii se poate spune fără a greși că nu există limite între atomi și ești un câmp energetic care interacționează cu toate câmpurile energetice din jur. Pare că aberez!? Nu spun ceea ce spun de la mine, am citat unul dintre oamenii de știință foarte apreciați în multe medii, Dr. Bruce Lipton. Și sunt convins că la rândul lui, Bruce Lipton a studiat foarte bine ceea ce spune.
Cu alte cuvinte, suntem parte dintr-un Univers fără limite inclusiv noi oamenii. De ce am fi limitați să credem că suntem separați unii de alții sau de natura din jurul nostru? De ce nu am privi lucrurile din perspectiva unui Univers în care fiecare dintre noi ne contopim într-un fel sau altul cu toți oamenii și nu am renunța la această separare pe care am fost învățați să o trăim zi de zi!?
Parte a aceluiași Univers
Indiferent de mediul în care trăim, suntem educați că suntem diferiți, că trebuie să ne divizăm și separăm, că este bine să stăm cu „ai noștri” (indiferent ce înseamnă acest lucru) și să ne luptăm (sau să concurăm) cu ceilalți.
În Univers nu există competiție, doar câmpuri energetice care se contopesc sau se resping pentru a se păstra un echilibru perfect din acest punct de vedere. În consecință, lupta aceasta pe care noi o ducem pentru „nimic” este absolut inutilă din perspectiva Universului.
Atunci când renunți să lupți pentru ceva și înțelegi că de fapt suntem parte a aceluiași Univers, dintr-o dată observi cum nu mai există vreo rezistență în a înainta în direcția în care vrei să mergi.
Mai mult, dacă direcția nu este cea potrivită, Universul te va redirecționa exact pe drumul care îți este menit, chiar dacă la nivel mental vei opune rezistență. Tocmai atunci când vei renunța la a mai opune rezistență, vei descoperi adevărata uniune cu Universul fără limite și vei descoperi cum ceea ce la un moment dat părea imposibil devine realitate.
Educația ne învață separarea, Universul ne arată (com)uniunea
Este destul de dificil să renunți la mentalitatea și educația pe care le-ai primit timp îndelungat și să percepi faptul că nu există limite și că trăim într-un Univers bazat pe colaborare/comuniune și nicidecum într-un Univers în care trebuie să concurăm cu cineva sau cu ceva.
De cele mai multe ori ajungi să descoperi acest lucru doar prin propria experiență, după lupte foarte îndelungate și fără rost, după energie și timp irosite. Însă atunci când ajungi aici, chiar merită și te vei bucura de faptul că ai descoperit cât mai devreme faptul că ești parte dintr-un Univers mereu în expansiune. Iar tu, fiind o scânteie din acest Univers, nu ai cum să fii altfel decât menit spre expansiune. Nu neapărat în privința finanțelor, a reușitelor sociale sau a succesului așa cum este definit în societate, ci în expansiune din perspectiva călătoriei personale în acest Univers.
Totul se rezumă la interiorul tău, la sufletul tău, acolo unde vei căuta mereu expansiunea și atingerea potențialului maxim. Din acest motiv lucrurile și reușitele exterioare nu te vor împlini și nici nu te vor ajuta să simți că ai atins expansiunea maximă.
Chiar dacă vei bifa toate reușitele financiare, personale, ale ego-ului sau reușitele materiale, dacă sufletul tău nu a evoluat înspre menirea sa și dacă din punct de vedere al sufletului tău nu ai ajuns la împlinire, vei simți inadecvare, te vei simți pierdut(ă) și vei fi mereu în căutarea a ceva care să satisfacă această dezvoltare.
Universul îți va arăta CUM, nu trebuie să îți faci griji
Privește mai atent înspre Univers. Privește mai atent înspre Natură. Și vei descoperi că Natura este un adevărat profesor, care îți va preda cele mai simple lecții pentru a găsi drumul și răspunsurile la numeroase întrebări.
Personal, atunci când am încetat să mai lupt, să mai alerg și să mai concurez cu oricine sau cu orice, mi-am găsit poteca. De cele mai multe ori nu știam unde urmează să ajung urmând poteca respectivă, dar faptul că am fost deschis în fața necunoscutului și faptul că am renunțat să mai privesc limitele pe care înainte le vedeam peste tot m-a făcut să găsesc libertatea de a mă îndrepta înspre interior. Odată ce limitele au început să dispară din interior, și lumea exterioară s-a schimbat radical, fără efort și fără lupte.
Am învățat că nu trebuie să răspund la întrebarea „Cum” urmează să se întâmple și că rolul meu este doar să decid care este direcția, să acționez într-acolo și să am credința deplină că Universul îmi va arăta „Cum” are să se întâmple. Și exact așa a fost, chiar dacă uneori părea că limitele pe care le vedeam înainte vor fi greu de trecut.
Sincronicitățile care au apărut în drumul pe care am pornit atunci când nimeni și nimic nu mă încuraja să mă îndrept înspre destinația dorită în anumite perspective de viață mi-au arătat faptul că într-adevăr trăiesc într-un Univers fără limite și răspunsul la întrebarea „Cum se va întâmpla” sau „Cum va deveni realitate” nu este ceva ce trebuie să caut personal. Tot ceea ce am făcut a fost să las Universul să îmi arate cum se manifestă expansiunea și cum se așterne poteca aceea neumblată pe care am pornit.
La început cu ceva retincență sau chiar teamă. Uneori am revenit la încercarea de a controla lucrurile pentru că eram prea învățat să depun efort pentru a avea controlul asupra lucrurilor. Dar ulterior am renunțat la aceste eforturi, la ideea de control. Pentru că pur și simplu am ajuns la epuizare. Nu neapărat pentru că am decis să renunț și să las Universul să aranjeze lucrurile, ci pentru că eram epuizat fizic, mental și emoțional de întreaga luptă, alergare și efort.
Atunci, acolo în acea abandonare completă am văzut pentru prima dată că răspunsul la întrebarea CUM nu vine din minte sau din efortul depus într-o anumită direcție. Tot ceea ce aveam de făcut era să îmi urmez chemarea, intuiția și instinctul, să renunț la control și să am credință totală că undeva există ceva care mă va îndruma. Și din acel punct de epuizare completă am ajuns astăzi, când scriu aceste rânduri, să fiu în punctul în care să fiu convins că Universul nu are limite și orice este menit să mă conducă înspre împlinire mea va apărea în viața mea la momentul oportun. Fără efort, fără conflicte, fără lupte și fără timp irosit!
În loc de concluzie…
…te invit să îndrăznești să te oprești din alergare, din conflicte (interioare și exterioare), din eforturi care te seacă de energie și să privești puțin în jurul tău, la Natură și la tot ceea ce te înconjoară. Este suficientă o mică breșă în zidul construit în jurul tău sau în scutul pe care l-ai folosit atâta timp și odată ce vei găsi o frântură de încredere, vei explora tot mai mult această direcție în care vei învăța să privești dintr-o perspectivă fără limite.
Călătorie plină de însemnătate îți doresc și mă bucur că ai ajuns să citești aceste rânduri care sper să fie parte din acea frântură de încredere că lucrurile pot curge de la sine în viața fiecărui dintre noi.
Lasă un răspuns