Trăim într-o societate în care mai toată lumea se grăbește undeva…oriunde. Fie că suntem în trafic, fie că suntem la coadă într-un un magazin, fie că mergem în vacanță, parcă nu mai avem răbdare să ajungem, să facem lucrurile să se întâmple. Ne grăbim mereu și mereu. Și trebuie să spun că de foarte multe ori, în foarte multe situații nu am avut răbdare. Și cumva mi se părea firesc să nu am răbdare. Cine are răbdare în societatea modernă?

„Adoptă ritmul naturii: secretul ei este răbdarea.” – Ralph Waldo Emerson

Ei bine, gândirea asta și modul acesta de viață l-am „urmat” până într-un punct în care am realizat că faptul că am sau nu răbdare nu ajută cu nimic la rezolvarea unor situații în favoarea mea. Mai mult decât atât, lucrurile nu se rezolvă mai repede dacă sunt nerăbdător și încerc să grăbesc lucrurile. Dimpotrivă, uneori cu cât eram mai nerăbdător să fac un lucru să se întâmple, să avanseze într-o anumită direcție sau să ajung cât mai repede într-un anumit loc, cu atât parcă lucrurile mergeau mai greu, cu atât răbdarea mea era pusă la încercare. Iar aici situațiile ce pot fi date ca exemplu sunt extrem de numeroase. Pe lângă faptul că am realizat că a nu avea răbdare de foarte multe ori întârzia un anumit proces sau o anumită situație să se întâmple, am avut șansa de a citi anumite cărți în care natura ne este oferită ca exemplu pentru a vedea cum este natural ca lucrurile să se întâmple, care este de fapt cursul firesc al naturii de a lăsa diferite procese să se întâmple.

Tot ce am avut de făcut a fost să privesc la lucrurile simple din jur, precum modul în care înmuguresc pomii primăvara, ritmul în care înfloresc ghioceii sau modul în care anumite animale se comportă în funcție de anotimp, de condițiile meteo sau de mediul în care trăiesc. Deși am avut astfel de exemple mereu înaintea mea, nu prea am realizat că de cele mai multe ori noi oamenii trăim ca și cum mereu am fi alergați de un prădător care ne pune viața în pericol. În ziua de astăzi a trăi lent, într-un ritm „natural”, a avea răbdare și a nu ne grăbi reprezintă lucruri absolut nefirești. Iar un alt exemplu extrem de util l-am avut atunci când ajungeam să mă întâlnesc cu oameni din satele de munte sau cu oameni care trăiau în zone rurale în care toate aspectele vieții moderne încă nu au ajuns atât de pregnant. Acolo oamenii erau mult mai obișnuiți cu ritmul naturii. Oamenii știau când este momentul să pună sămânța în pământ pentru a rodi la timp, știau când este momentul să se pregătească pentru iarnă și aveau o conexiune cu ritmul naturii pe care majoritatea oamenilor l-au pierdut.

„Fii răbdător. Dacă pur și simplu lași lucrurile să se petreacă în propriul lor mod natural, le poți manevra cu ușurință, ca și când totul s-ar petrece de la sine.” – Marius Mihai Lungu

Acum am învățat că ritmul naturii de a construi, de a permite oricărui proces să aibă loc este RĂBDAREA. Chiar dacă ne grăbim să facem o floare să înflorească, acest lucru nu este posibil și nu putem face altceva decât să o distrugem dacă încercăm să îi deschidem mai repede bobocul. Și exemplele pot fi foarte, foarte multe. Prin urmare, atunci când avem senzația că toate lucrurile merg prea încet, că dacă ne grăbim vom rezolva mai multe și mai bine, ar trebui să ne oprim din alergare, din graba noastră și să aruncăm o privire la natură. Vom remarca cum viața se întâmplă și lucrurile se aranjeaza perfect fără grabă și cu multă, multă răbdare. Cu toate că am învățat că răbdarea este genială, încă mai am momente în care uneori îmi pierd răbdarea și încerc să grăbesc anumite situații. Ei bine, cumva este firesc și a învăța răbdarea este un proces de lungă durată din vreme ce încă din copilărie trăim într-un mediu în care a avea răbdare nu ne este predat în aproape niciun mod. Așa cum am învățat să ne grăbim mereu, putem să învățăm și RĂBDAREA din nou. Cu antrenament zilnic rezultatele se vor vedea și cu cât avem mai multă răbdare, cu atât mai multe lucruri pe care ni le dorim în viața noastră se vor ivi.

„Scopul tău este să rămâi în armonie cu natura, precum mugurele ascuns sub pământ, așteptând fără grabă să răsară la suprafață și să-și împlinească menirea. Nu poate fi grăbit, ca nimic altceva din natură. Creația are propriul ei ritm de evoluție și timpii ei.” – Wayne Dyer