Toamna lui 2019 a oferit temperaturi cu mult peste media climatologică. Astfel, chiar și la mijloc de noiembrie temperaturile a fost foarte ridicate pentru această perioadă din an. Prin urmare, profitând de vremea excelentă, în weekend-ul 16-17 noiembrie am luat parte o tura de munte în Munții Mehedinți și Munții Cernei organizată de Serviciul de Voluntariat Montan. A fost o ocazie pentru ca o parte dintre cei care au participat de-a lungul anului la turele de marcare sau de remarcare trasee montane să se revadă și să se bucure de culorile toamnei.

Traseul propus pentru sâmbătă a fost Cheile Țăsnei – Vf. Pietrele Albe – Crovurile Munților Mehedinți – Cheile Tâmnei – DN67 din Parcul Național Domogled – Valea Cernei. În jurul orei 9:00 s-a pornit pe marcajul cruce albastră prin Cheile Țăsnei, iar după cca. 1 oră 30 de minute am ajuns la bifurcația spre Vf. Pietrele Albe. De aici marcajul se schimbă și este marcaj punct galben și bandă roșie. Dacă traseul prin chei este unul fără mari dificultăți și doar prima porțiune de la Pensiunea Dumbravă până la cruce este mai abrupt, odată cei intrăm pe marcaj punct galben traseul începe să urce tot mai mult și constant. La cca. 20 de minute de la bifurcație vine o porțiune mai abruptă, unde este nevoie de atenție mai ales dacă pietrele sunt umede, dar porțiunea este foarte scurtă, de cca. 30-40 de metri. După cca. alte 90 de minute de la bifurcația unde se termina marcajul cruce albastră ajungem în creasta Munților Mehedinți și ne îndreptăm spre Vf. Pietrele Albe, iar după încă aproximativ 30-45 de minute suntem pe Vf. Pietrele Albe. Dacă până aici vremea a fost excelentă, chiar cald pentru această perioadă din an, pe vârf a coborât ceața și nu am avut perspectivă asupra peisajului.

Prin Valea Cernei

Cu toate acestea, aici am făcut un popas, iar apoi am pornit spre Crovurile Munților Mehedinți urmând tot marcajul punct galben. După primele 10 minute de coborâre norii s-au ridicat și am avut o perspectivă fantastică asupra Crovurilor din Munții Mehedinți. Astfel am avut oportunitatea de a străbate aceste formațiuni carstice și de a admira peisajul Munților Mehedinți „îmbrăcat” în culorile toamnei.

Pentru că încă era timp suficient, am decis să ma depărtez puțin de grup și să urc pe stâncile care ofereau perspectivă spre Munții Cernei, având astfel o perspectivă foarte bună și asupra crovurilor. Ulterior am coborât pentru a mă alătura grupului și după primii metri de coborâre prin Cheile Tâmnei am ajuns grupul. Coborârea prin pădure a fost destul de anevoioasă, fiind foarte mult noroi și destul de alunecoasă în amestecul de frunze și noroi, mai ales că această porțiune prin pădure s-a făcut la lumina frontalei pentru a aștepta și ultimele persoane din grup. Marcajul pe această porțiune este destul de șters și la lumina frontalei este destul de dificil să te orientezi chiar dacă vorbim de mai multe marcaje comune, dar se preconizează ca anul viitor să fie o acțiune de remarcare pe această porțiune și apoi spre Poiana Belentina și Vf. lui Stan.

În jurul orei 18:30 eram la DN67 la mașini, iar de aici am pornit spre Popasul Turistic „Lacul Prisaca” unde eram cazați. A fost o tura de munte excelentă la mijloc de noiembrie in Munții Mehedinți. Vremea a fost foarte bună și chiar dacă am prins puțină ceață pe vârf, am avut și posibilitatea multor ore de a admira peisajul din jur. Iar orele petrecute în mijlocul naturii au întotdeauna darul de a te încărca cu multă energie și bună dispoziție.