Societatea pune mare preț pe statut. Suntem învățați de mici copii și din tinerețe să ajungem să fim ”cineva”. Să devenim oameni ”mari”, oameni ”importanți”! Din păcate nu suntem învățați să devenim doar OAMENI. Și atât!

În societate statutul și reputația sunt foarte importante. Statutul și reputația sunt două aspecte pe care societatea pune foarte mare preț și le ridică la rang de țeluri de atins pentru cei care doresc să aibă succes.

Să înțelegem statutul social și reputația

Conform definiției cuvântului „statut”, în sociologie se referă la poziția sau locul pe care un individ îl ocupă la un moment dat. Reputația se referă la părerea publică despre cineva, părere care poate fi favorabilă sau defavorabilă. Reputația este definită ca fiind modul în care cineva, un individ sau o persoană, este privit sau perceput de societate.

Statutul social câștigat sau obținut îți oferă putere, conform valorilor societății. Însă este o putere falsă sau doar o senzație de putere. Statutul, la fel ca orice altceva ce poate fi obținut și câștigat prin muncă și efort, se poate pierde.

În multe cazuri este nevoie să protejezi statutul. Astfel, dintr-o sursă de putere sau de influență, statutul se poate transforma foarte ușor într-o ”închisoare”. De ce spun asta? Pentru că în loc să fii autentic(ă) și să cauți să faci ceea ce simți, vei fi în situația de a-ți proteja statutul. Chiar în contradicție cu sentimentele și emoțiile personale.

Mână în mână cu statutul merge reputația. Ne construim o reputație și nu vrem să o ”stricăm”. Este imaginea pe care ne-am creat-o și pe care am afișat-o, o imagine pe care lumea trebuie să o aibă la adresa noastră. Doar că reputația este de cele mai multe ori o imagine falsă.

Am învățat să nu fiu preocupat de reputația mea, ci de caracterul meu. El depinde de mine, iar eu sunt întotdeauna responsabil de el. Nu pot fi niciodată responsabil pentru cum mă vor percepe ceilalți, deoarece este părerea lor și au dreptul la ea.

Wayne Dyer

Experiența mea cu statutul social și reputația

La rândul meu am fost crescut și educat în direcția de a ajunge la un statut. Să depun eforturi pentru a-mi construi o reputație. Pentru a deveni ”cineva”. Adevărul este că niciodată nu am fost interesat să ajung să fiu/să devin ”cineva”. Și nu pentru că nu am avut motivație sau ambiție. Ci pentru că undeva în profunzime, am simțit încă de la vârsta adolescenței că adevărata împlinire și ceea ce mă făcea să mă simt cu adevărat bine nu are legătură (și nu avea nici atunci legătură!) cu podiumuri, clasamente sau cu ”statutul”. Pentru mine personal nu reprezentau o valoare toate acestea.

Da, am bifat la rândul meu clasamente pentru că așa erau așteptările și pentru că am înțeles repede cum funcționează clasamentele, cum poți ajunge să bifezi locuri bune în diferite clasamente, fără însă a renunța la valorile personale. Tot la fel am fost codaș în alte clasamente și la multe ”competiții” sociale, fără ca acest lucru să îmi afecteze câtuși de puțin încrederea personală și starea interioară.

Cred că de fapt atunci m-am convins de faptul că statutul, poziția socială, reputația, nu reprezintă lucruri cu adevărat importante pentru mine. Și astăzi acest lucru îmi este confirmat de faptul că liniștea interioară nu are nici cea mai mică legătură cu așteptările sociale și cu poziția în societate.

Mai mult, pot spune că am fost la un pas de un statut important conform societății. Iar ulterior să pot urca pe scara ierarhică din punct de vedere al statutului și al reputației. Însă am ales să renunț la a continua pe acel drum care îmi conferea un statut. Am ales un drum al meu, un drum care nu vizează altceva decât a ajunge la cea mai bună versiune a mea și la a da la o parte toate ”straturile” care au fost puse acolo de societate.

Renunțarea la drumul către „statutul social”

Prin faptul că am terminat un doctorat în Geografie și am avut posibilitatea de a profesa în mediul universitar sau în alte domenii destul de bine ”cotate” am fost aproape de a bifa statutul apreciat de societate. În schimb am ales să renunț la acest drum pentru a alege libertatea de a fi eu însumi, de a nu avea limitările unui sistem care să îți ceară mereu să te adaptezi și să te conformezi.

Acolo unde creativitatea și spontaneitatea nu sunt prezente, conformismul își face prezența. Iar din acest punct de vedere nu mă regăseam deloc în a continua pe acel drum. De la opțiunea de a continua în mediul universitar sau în cercetare am ales să îndrăznesc să pășesc pe un drum necunoscut și să văd unde mă duce. Uneori era destul de neclar încotro mă îndreptam, dar am ales să încerc să fac lucruri diferite pentru a învăța și pentru a-mi permite să experimentez cât mai mult. Astfel nu mi-a fost rușine sau teamă să merg în vârf de munte pentru a încerca postura de ajutor de cabanier.

A face curățenie în cabană, a spăla vase, a pregăti diferite feluri de mâncare și chiar a curăța ocazional două WC-uri ecologice se numărau printre sarcinile pe care le aveam de îndeplinit atunci când am ales să merg ca și ajutor de cabanier la o cabană în munți. Este adevărat, a fost pentru o perioadă scurtă de timp, de aproximativ 5 săptămâni, așa fiind înțelegerea inițială la cabană.

Faptul că deși eram la poalele muntelui, nu aveam libertatea de a petrece timp pe munte și că programul era foarte încărcat m-a făcut să nu îmi doresc să rămân mai mult timp. În schimb, sarcinile pe care le aveam, nu au reprezentat o problemă. Nu mi-au afectat orgoliul sau imaginea de sine. Dimpotrivă, aș putea spune că această postura m-a ajutat să văd cum mă simt atunci când ”nu mă ridic la nivelul pregătirii mele profesionale, la nivelul CV-ului”, așa cum se spune de multe ori în societate.

Alegerea de a merge la o cabană și de a renunța la statut a generat reacții în jurul meu. Chiar dacă au fost doar câteva săptămâni, am realizat cât de important este statutul în societate și cât de mult pune lumea preț pe ceea ce faci pentru a câștiga bani. În ciuda faptului că poate tu te simți confortabil și bine cu ceea ce faci, poate chiar îți aduce liniște și fericire, dacă oamenii din jur și societatea consideră că munca respectiva presupune efort sau că într-un anume fel este înjositor să te ”cobori” la anumite activități având în vedere pregătirea ta, vei vedea acest lucru în reacțiile lor și în ceea ce îți vor spune.

Unde m-a adus renunțarea la un potențial statut?

A trecut ceva timp de atunci și astăzi, când scriu aceste rânduri, mă bucur foarte mult de faptul că am avut curajul și perseverența de a renunța la ceea ce îmi conferea un statut sau un viitor statut, dar nu rezona cu ceea ce visam pentru mine. Am renunțat la reputația pe care puteam să o construiesc.

Drumul de atunci și până la momentul în care scriu aceste rânduri a fost extrem de frumos și de plin de aventură. Este departe de a fi fost un drum ușor și lipsit de obstacole sau de ”gropi”. Însă exact așa arată călătoria dezvoltării personale.

În opinia mea ideea de statut și de reputație se traduce prin limitare. Atât statutul (obținerea acestuia), cât și reputația (dorința de a avea o anumită reputație) reprezintă doua limite în creșterea personală, în ajungerea la Sinele Autentic. Iar acest lucru pentru că atât statutul, cât și reputația sunt cerințe ale societății, sunt criterii definite în baza socialului și sunt dictate din exterior.

Când nu mai încercăm să facem altora pe plac, când ne acceptăm Ambiția și ne urmărim Visurile, nu avem nevoie de un brand. Avem o viață pe care să o Trăim. Când încercăm să creăm o persoană pe care să o „arătăm” lumii, e ușor să pierdem legătura cu sinele nostru real.

Meredith Atwood

Nimeni nu se naște cu dorința de a avea un statut sau cu o reputație. Însă deprindem aceste așteptări pentru că avem impresia că odată bifate, acestea ne vor face viața mai ușoară. Fără să conștientizăm faptul că este tocmai invers. Obținerea statutului și a reputației ne vor face mereu să alergăm după ceva și odată ce am bifat nivelul dorit, ne vom lupta să păstrăm respectivul nivel în ierarhie.

Consider că dorința de a obține și de a păstra statutul social și a reputația sunt două limitări în creșterea personală datorită faptului că dezvoltarea personală vizează autenticitatea și libertatea. Altfel spus, parcurgerea drumului dezvoltării personale și atingerea unui anumit nivel de conștientizare te duce în acel punct în care nu mai ești deloc interesat de statut și reputație.

Ce am în interior nu are nicio legătură cu reputația mea sau cu ce cred alții despre mine.

Wayne Dyer

Renunțarea la statut și reputație în favoarea notorietății

Îmi vei spune că sunt oameni foarte cunoscuți și apreciați în diverse domenii. Și că au ajuns acolo pentru ceea ce au realizat. Perfect de acord! Sunt astfel de persoane care au o reputație foarte bună. Doar că persoanele respective au mai degrabă notorietate. Notorietatea este definită ca fiind însușirea de a fi cunoscut de foarte multa lume, de a deveni notoriu pentru un mare număr de oameni.

Este firesc să ajungi cunoscut și apreciat/criticat atunci când activezi în anumite domenii sau când ai anumite poziții în societate. Însă asta nu înseamnă că te interesează reputația sau statutul. Practic ești notoriu/notorie prin faptul că activitatea desfășurată și vizibilitatea de a care ai parte te-au adus în atenția unui număr mare de oameni.

Foarte multe persoane cu notorietate nu dau importanță statutului și reputației. Prin urmare nu consideră că a face anumite activități este înjositor, rușinos sau de neconceput în a fi făcute publice. Notorietatea îți permite să fii foarte cunoscut(ă) în lume și chiar să ți se acorde o reputație foarte bună.

Doar că din perspectivă personală, nu vei fi interesat(ă) de reputația respectivă și vei acționa conform credințelor tale, conform valorilor personale, chiar dacă la un moment dat acest lucru ar putea duce la afectarea reputației tale. Cu alte cuvinte, te bucuri de libertatea de a trăi viața pe care ți-o dorești, fără a avea constrângerile aferente protejării reputației si statutului în societate.

Cuvinte de încheiere

Dezvoltarea și transformarea personală reprezintă cel mai adesea calea înspre drumul notorietății. Tocmai prin faptul că renunți la statut și reputație, poți ajunge să devii cea mai bună versiune a ta. În acest mod poți influența viața oamenilor din jur și a oamenilor cu care interacționezi. Astfel aduci un plus de valoare în viețile respectivilor oameni și notorietatea ta este tot mai mare.

Fără efortul de a-ți păstra reputația, vei avea o imagine apreciată. Iar dacă imaginea este negativă sau dacă modul în care ești văzut(ă) în societate este negativ, acest lucru nu te va afecta câtuși de puțin, conștientizând faptul că părerile celorlalți nu sunt sub controlul tău.

Dacă statutul și reputația erau până astăzi două „lanțuri” care nu ți-au dat voie să te prezinți lumii exact așa cum ești, poate că renunțând treptat la ideea de statut social și de reputație îți vor reda libertatea pe care fără doar și poate că în sinea ta ți-o dorești. Să nu mai fie nevoie să ai de apărat o imagine și să poți ieși în lume exact așa cum ești!