Starea de liniște interioară este ceva firesc și este o dorință a multora dintre noi. În același timp, vorbim despre ceva care pare foarte greu palpabil atâta vreme cât în societatea în care trăim suntem aproape constant în alergare și avem obiective pe care trebuie să le bifăm. Însă în măsura în care ajungem să conștientizăm cât este de importantă liniștea interioară pentru sănătatea psihică și pentru cea fizică, cu siguranță vom depune eforturi pentru a ajunge acolo.
Pentru a ajunge la liniștea interioară, există mai multe obstacole. Dincolo de obstacole precum obiceurile împrumutate, frica de eșec, frica de singurătate, teama de necunoscut (și de moarte) sau dorința de a fi pe placul celorlalți, poate un ultimul obstacol este detașarea. De fapt putem spune că detașarea este obstacolul care elimină ultimele „lanțuri” înainte de a ajunge la liniștea interioară.
Am învăţat că pacea interioară este cheia fericirii. Cele mai mari piedici în calea păcii interioare sunt emoţiile tulburătoare precum mânia, ataşamentul bolnăvicios, teama şi suspiciunea, în timp ce dragostea şi compasiunea şi sentimentul responsabilităţii universale sunt sursele păcii şi fericirii.
Dalai Lama
Atașamentele și caracteristicile atașamentului
Nu știu câți dintre noi conștientizăm sau acceptăm faptul că suntem atașați de lucruri, situații, persoane, locuri etc. Practic suntem atașați de cum arată „peisajul” vieții noastre într-un anumit moment. Indiferent dacă este o situație foarte favorabilă și de fericire sau daca vorbim despre o situație de suferință și de tristețe, atașamentul poate să apară în oricare dintre acestea.
Atașamentul vine prin faptul că avem o idee despre cum arată viața noastră și ne oferă un fundament pe care îl cunoaștem. În același timp, atașamentul poate veni prin prisma beneficiilor pe care ni le oferă o situație sau o persoană. Beneficiile pot fi de ordin material sau de ordin emoțional, dar atunci când cineva sau ceva contribuie la starea noastră de bine, ne-am dori să avem permanent acel ceva sau pe acel cineva alături de noi.
Oricare ar fi relațiile cu alții, nu trebuie să îți formezi un atașament psihologic față de ei. Trebuie să le lași libertatea să vină și să plece după cum le place. Nu trebuie să încerci să-i ții lângă tine. Chiar dacă îl vei ține legat fizic, inima lui va fi departe, fapt pe care îl vei simți dureros.
Marius Mihai Lungu
Poate am spune că este firesc să ne atașăm de situațiile care ne fac bine și care ne aduc fericire. Dar întrebarea este ce se întâmplă atunci când aceste situații și persoane pleacă din viețile noastre!? Pentru că până la urmă schimbarea este singura constantă a vieții. La un moment dat situațiile și persoanele care ne ofereau starea de bine, de echilibru, de fericire etc. pleacă sau se schimbă. Aici apare suferința foarte mare, atâta timp cât rămânem atașați de situații, persoane, bunuri materiale și locuri.
Atașamentul poate fi de scurtă durată sau de lungă durată. Atașamentul este întreținut atât de persoana care se atașează, cat și de persoana cealaltă, dacă vorbim despre atașamentul în relații. Cu cât este mai îndelungat, cu atât este mai puternic și devine în timp o cauză pentru o suferință mai profundă.
De cele mai multe ori este rezultatul unei stări de lipsă de atenție și conștientizare. Se instalează treptat prin faptul că generează o stare de bine la nivel emoțional, mental și fizic. Ori se poate instala ca urmare a faptului că persoana se va simți reprezentată de o suferință îndelungată și nu va mai știi cum să renunțe la această identificare.
Atașamentele pot fi comparate cu un pansament pus pe rană, un pansament care cu cât stă mai mult acolo, cu atât va fi mai dureros de îndepărtat. Mai mult, de fiecare dată când vei desprinde pansamentul, rana va sângera din nou, având nevoie de un alt pansament. Tocmai de aceea, multe persoane nu renunță la atașemente, doar schimbă sursa de care se atașează, asemenea unui pansament care este schimbat din când în când.
Atașamentul – opusul detașării
În ciuda faptului că am putea spune că este firesc să ne atașăm de persoane, obiecte sau situații, trebuie spus că în sine orice atașament este nociv pe termen scurt, mediu și lung. Este un obstacol semnificativ pentru liniștea interioară autentică. Atunci când ești atașat de ceva sau de cineva, ești asemenea unui rob sau asemenea unui dependent. Deși poate că simți fericire, este doar o iluzie care se spulberă atunci când elementul de care ești atașat(ă) pleacă, dispare.
Fericirea nu poate veni niciodată din ataşamentul faţă de lucruri trecătoare. Poate veni doar din renunţare. Nu poţi fi liber dacă te agăţi de ceva. Trebuie să renunţi la ataşamentul bolnăvicios.
Luminiţa D. Saviuc
Chiar dacă vrei să pleci de lângă cineva, atunci când ești atașat(ă) nu o poți face. Teama de cum va fi fără persoana respectivă este atât de mare, încât celalalt are control (dacă vrea) asupra ta. Și dacă nu vrea, tot are control asupra ta, iar atașamentul tău îl va îndepărta și mai mult de lângă tine, alimentând în același timp constant teama de a nu pierde persoana respectivă. Tot la fel, atașamentul poate fi în cazul bunurilor materiale și al locurilor. Chiar dacă ne-am dori să plecăm dintr-un loc, ne este greu datorită faptului că nu știm cum arată viața într-un alt loc.
Atașamentul este printre cele mai limitative atitudini sau comportamente în tot ceea ce înseamnă transformare personală și atingerea stării de liniște interioară. Detașarea vine să te elibereze de „lanțurile” invizible pe care le-a creat atașamentul și să îți redea libertatea de a alege conform cu ceea ce te reprezintă.
Detașarea și importanța pentru libertatea interioară
Înainte de a înțelege detașarea, cel mai important este să conștientizăm ceea ce înseamnă atașamentul și cum se manifestă. Pentru că de multe ori dacă spunem cuiva că este atașat de cineva sau de ceva, prima reacție este una de negare totală. Și asta pentru că nu de multe ori știm ce înseamnă atașamentele și alteori ni se pare firesc să fim atașați de ceva sau de cineva.
De cealaltă parte, detașarea înseamnă libertate totală – mentală, emoțională, fizică și sentimentală. Este o stare de eliberare cum nu ai mai simțit înainte de a ajunge la detașarea totală. Pentru că putem avea situații în care reușim să ne detașăm pe anumite planuri ale vieții, dar nu reușim în altele. Și atunci vom simți cum există un dezechilibru vizibil în viața noastră, uneori fără a înțelege motivele.
Detașarea vine să ne ofere un sentiment de pace profundă datorită faptului că nu mai avem subiectul sau obiectul de care să fim dependenți. După cum spune Jorge Bucay foarte frumos, „detașarea înseamnă capacitatea de a da drumul la ceea ce iubești, mai ales fără a înceta de a-l iubi„ sau că „a te detașa înseamnă a învăța să trăiești și să te bucuri, acceptând posibilitatea de a nu avea cu tine lucrurile pe care le iubești”.
Acest drum înspre detașare nu este deloc facil de parcurs. Pentru că încă de la vârste fragede suntem antrenați pentru a ne atașa. Într-o oarecare măsură oamenilor din jurul nostru le convine să fim atașați de ei (sau de ceea ce ei ne oferă), chiar dacă la un moment dat se poate ajunge și la sentimentul de sufocare. Pe de altă parte, părinții, prietenii, familia, șeful, colegul de birou, profesorii, toți aceștia pot să beneficieze într-o oarecare măsură și la un anumit moment dat de atașamentul nostru față de ei sau față de ceea ce ne oferă.
Ce aduce cu sine detașarea?
În acest context să ajungi la detașare nu este un drum foarte simplu de parcurs atâta vreme cât nu realizezi minusurile majore ale atașamentelor. Odată ce ajungem la punctul în care detașarea este parte a vieții noastre, simțim foarte profund diferența. Descoperim o stare profundă de liniște și de eliberare.
Ne eliberăm de griji, de furie, de teamă și de frici. Ne eliberăm de controlul celorlalți, de manipulările la care poate eram supuși și ajungem în punctul în care simțim cât de bine este să avem starea de fericire concomitent cu starea de liniște și pace interioară. Practic starea noastră de bine, fericire sau de pace nu mai depinde de prezența altor persoane sau de existența unei anumite situații.
Detașarea ne aduce înainte o lume nouă, în care efortul și timpul pe care le alocăm pentru a obține bunuri materiale, poziții în societate sau aprobarea celor din jur dispar fără nici cel mai mic regret și sunt înlocuite cu o stare de liniște pe care ne-o doream de foarte mult timp. Odată ce asimilăm starea de detașare și conștientizăm că de fapt am ajuns la această stare, vom înțelege drumul parcurs până aici.
Mai mult decât atât, vom aprecia faptul că am experimentat atașamentele și că „am făcut cunoștință” cu ele pentru că ne-au ajutat să înțelegem cum este să ne bucurăm de detașare și de liniștea care vine împreună cu ele.
Detașarea înseamnă să înțelegi că, mai devreme sau mai târziu „celălalt” ne va părăsi sau va trebui să-l părăsim (cel puțin în modul în care l-am cunoscut până în acest moment).
Jorge Bucay
Detașarea ne va permite să nu ținem cu dinții de ceva sau de cineva, ne va elibera atât pe noi, cât și pe cei din jurul nostru. Detașarea ne va elibera de așteptarea acțiunilor, de riscul de a fi dezamăgiți de comportamentele celor din jur, de teama că nu va ieși cum ne-am dorit sau cum ne-am planificat și de suferința provocată de sentimentul de abandon.
Detașarea ne va arăta că suntem singuri la nivel profund și că așa am fost dintotdeauna, iar faptul că alegem să împărtășim timp și energie cu alte persoane nu înseamnă că sentimentul de pace și de liniște interioară depinde de prezența sau absența acelui cineva.
Vom privi altfel schimbările din viața noastră și vom privi cu seninătate oamenii care vor alege alte drumuri, după ce pentru un anumit timp drumurile noastre s-au intersectat. Putem spune chiar că vom înțelege mai bine iubirea autentică și necondiționată, care nu presupune ceva la schimb sau satisfacerea anumitor așteptări.
A privi detașat viața nu înseamnă să nu îți pese, să nu te implici emoțional sau să devii pustnic. A privi detașat viața presupune să fii extrem de viu și de implicat în propria viață, fără însă ca starea de liniște interioară și echilibru să fie cât de puțin influențată de exterior – de oamenii din viața ta, de situațiile din viața ta sau de lucrurile și obiectele materiale.
Aceasta este partea interesantă a detașării, că ne permite să ne bucurăm de ce ni se întâmplă fără a depinde de ce se va întâmpla în viitor. Nu se pune problema să nu ne intereseze nimic, ci să pierdem teama de durere.
Jorge Bucay
Detașarea înseamnă să ne eliberăm de teama că am putea pierde ceva și să conștientizăm că un singur lucru putem să pierdem în această viață – pe noi înșine și autenticitatea cu care am fost înzestrați încă dinainte de a veni în această dimensiune fizică. Odată ce înțelegem asta, suntem liberi să ne bucurăm din plin de experiențe și să învățăm lecțiile care ne vor face să ne trăim menirea.
Cum am conștientizat că am ajuns la detașare?
Faptul că vorbesc despre detașare nu vine ca urmare a faptului că am citit prin cărți (deși la un moment dat am citit despre atașamente) și am zis că ar fi un subiect interesant de abordat. Vine din faptul că recent am sesizat că trăiesc această detașare. Și a fost deopotrivă o bucurie interioară (fără focuri de artificii) și o stare de ușoară teamă.
Bucurie pentru că simțeam liniștea interioară care venea concomitent cu detașarea pe care o manifestam practic fără să îmi propun, dar și teamă pentru că simțeam ceva ce nu mai simțisem până atunci: un calm profund similar cu nepăsarea.
Doar că nu era nepăsare pentru că mă implicam în situațiile în care am remarcat faptul că manifest detașare. Și implicarea era atât ca și timp alocat, cât și prin prisma energiei și a interesului. Însă eram foarte calm, extrem de impasibil la cum arătau rezultatele în acele situații, fără așteptări de la oamenii care erau implicați în acele situații și complet eliberat de orice reacție la comportamentul, atitudinile și vorbele persoanelor respective. Chiar dacă erau persoane foarte apropiate și alături de care am petrecut mulți ani de zile.
Teama inițială a fost cauzată de întrebarea dacă nu cumva mi-am pierdut interesul și dacă nu cumva stările anterioare de furie uneori, agitație, grabă sau reacții imediate erau mai benefice pentru a mă pune în mișcare și să acționez în diferite contexte. Iată cum mintea căuta să mă întoarcă în acele locuri de unde mi-am dorit de atâta timp să „evadez”, locuri pline de neliniște, agitație, disconfort emoțional sau sentimente de singurătate profundă chiar și în preajma oamenilor.
În această atenție acordată stărilor mele și modului în care m-am comportat am folosit un cuvânt și am spus „interesant cât sunt de detașat de tot”. A fost un moment din acela în care am zis „Aha, despre asta este de fapt vorba – DETAȘARE”. Și așa am conștientizat fără să îmi propun că iată-mă în acest punct al călătoriei unde am întâlnit detașarea și am ajuns mai aproape de liniștea interioară.
Acestea sunt etape în dezvoltarea personală, etape pe care le parcurgi fără a avea neapărat un obiectiv și un termen exact, dorind doar ca per ansamblu să găsești pacea și liniștea interioară care să nu mai depindă de exterior. Asemenea unui ocean care în profunzime nu este tulburat de vânturile care se abat asupra lui și doar valurile de la suprafață indică faptul că acolo este un vânt puternic sau chiar o furtună care va trece.
Când deveniți conștienți de faptul că toate formele sunt trecătoare, atașamentul vostru față de ele scade, iar voi încetați, într-o anumită măsură, să vă mai identificați cu ele. A fi detașat nu înseamnă că nu vă mai puteți bucura de ceea ce are lumea bun de oferit. Odată ce vedeți și acceptați că toate lucrurile sunt trecătoare și inevitabil supuse schimbării, vă puteți bucura de plăcerile lumii atât cât durează ele, fără teama că le pierdeți, fără neliniștea legată de viitor. Când sunteți detașați, vă situați pe o poziție avantajoasă, de unde priviți evenimentele vieții voastre fără a mai fi captivi lor.
Eckhart Tolle
Remarci finale
În concluzie, detașarea aduce numeroase beneficii pentru starea noastră de liniște interioară. Vorbim despre un drum care trebuie parcurs cu răbdare și despre un proces. Prin urmare, dacă vrei să ajungi la detașare, alege să ai răbdare pe drumul pe care te afli acum și când vei fi pregătit(ă), aceasta va fi deja acolo și vei realiza acest lucru fără a stabili un termen limită sau fără a face din acest lucru un obiectiv de atins.
M-aș bucura să știu dacă ai reușit să descoperi detașarea în viața ta și cum ai ajuns să realizezi faptul că privești sau trăiești cu detașare anumite aspecte ale vieții tale sau viața per ansamblu. Te invit să îmi lași un comentariu la acest articol pentru a împărtăși experiența ta cu detașarea, sau, de ce nu, cu atașamentele și limitările care vin ca o consecință a atașamentelor din viața ta.
Lasă un răspuns