Una dintre modalitățile preferate de a mă destinde sau de a mă conecta cu alți oameni este prin intermediul cărților de citit. Dacă ai mai „fost” prin postările acestui blog, mai mult ca sigur ai ajuns să descoperi anumite cărți de citit pe care le-am recomandat sau pe care le-am prezentat. Dacă ești pentru prima dată aici, atunci îți spun că pentru mine cărțile au fost (și sunt și în prezent) un companion nelipsit din călătoria numită Viață (dar și din călătoriile în diverse destinații).
Cuprins
Dintotdeauna mi-a plăcut să citesc, însă în ceea ce urmează vreau să vorbesc despre modul în care cărțile mi-au fost îndrumare și chiar salvare în anumite momente din viață. În acest sens cărțile au fost mai mult decât doar lectură. Pot spun că au fost ghizi în drumul spre autenticitatea mea și înspre starea de liniște interioară.
Povestea cărților „ghid”
Spuneam și mai sus despre faptul că întotdeauna am fost pasionat de cărți și de lectură. Nu de cea obligatorie pentru orele de limba română. Nicidecum! Pot spune că am citit mai puțin de 10% dintre cărțile respective și asta nu pentru că nu îmi plăcea să citesc în anii de gimnaziu sau de liceu, ci pentru că multe dintre cărțile respective nu prezentau interes.
Totuși, așa am descoperit cărți de aventură ale unor autori precum Karl May sau Jules Verne. Aceste cărți mi-au format și încurajat spiritul de aventură și dorința de a descoperi lumea. Poate că și de acolo a pornit dorința de a urma facultatea de Geografie și de a explora lumea care mă înconjoară. Sau de a dormi la cort și de a merge prin păduri.
Revenind la cărțile care mi-au fost îndrumare, povestea începe prin perioada facultății, atunci când la bibliotecă simțeam nevoia să mă relaxez de la proiectele pentru master și alegeam să petrec timp într-un spațiu unde cărțile erau din domeniul psihologiei sau psihoterapiei. Era o modalitate de a schimba puțin atenția și de a folosi alte zone ale creierului, având în vedere că pentru linia de master pe care o urmam era destul de multă informație tehnică.
Atunci am ajuns să citesc cărți de Osho. Le-am luat în mână pentru că am dat de titluri care mă anunțau că voi afla despre libertate, curaj, maturitate și creativitate. Erau stări și elemente pe care mi le doream intens în viața mea. Așa am ajuns să citesc despre cum trăiam o viață unde neîmplinirea interioară era prezentă aproape zi de zi. Să citesc despre cum în cea mai mare parte a timpului serveam scopurilor altor persoane și mă neglijam pe mine sau pasiunile mele. Despre cum viața poate să fie altfel, dacă aleg asta.
Era fascinant să observ cum îmi ajungeau în mână cărți, inclusiv a altor autori în afară de Osho, care practic îmi vorbeau…direct. Era ca și cum primeam scrisori de la cineva care cunoștea starea mea interioară, o stare despre care nu vorbisem cu absolut nimeni! Am considerat că sunt pure întâmplări, coincidențe cum le numeam atunci. Așa a început povestea mea cu cărțile „ghid”, cărți de citit care îmi ofereau îndrumare.
Doar că luat de valul societății, le-am pus înapoi în raft și am revenit la „îndatoririle” mele de la vremea respectivă. Ceea ce citisem era acolo, undeva în mintea mea. Doar că era o scânteie atât de palidă, încât obișnuința de a merge pe drumurile convenționale și în mare parte trasate de raporturile cu oamenii din jur, încât practic a fost acoperită și stinsă…pentru moment.
Cărțile și cum au devenit elementul salvator
Faptul că am continuat să nu îmi „ascult” sufletul și intuiția, faptul că am mers mai departe pe drumurile convenționale și care respectau în mare parte „semnele de circulație prin lume” (nu în totalitate pentru că am fost deseori oaia neagră din turmă, atât timp cât am stat prin turme), m-au făcut să ajung în punctul în care să simt (și să afirm) că nu mă mai suport pe mine. Să ajung în starea în care să nu mai îmi facă plăcere să stau eu cu mine. Și să fug mai mereu în a fi în preajma altor persoane sau în grupuri de oameni cu interese comune.
Însă era o fugă inutilă pentru că nu puteam să fug de mine. Eram prezent 24 din 24 cu mine. Mai „evadam” când mă uitam la televizor, când povesteam cu prietenii despre diferite lucruri „importante”. Dar era doar o amânare a întâlnirii față în față cu acel personaj de care fugeam și care eram tot eu. Doar că eram un EU pe care nu îl agream și asta pentru că mă pierdusem. Am ajuns ca în 95% din timp să fiu ceea ce își doreau ceilalți să fiu (toți ceilalți).
În această fază eram fără busolă și umblam de colo-colo fără direcție. Și important de punctat, eram complet singur, pentru că toți cei care avea așteptări erau undeva departe sau atunci când căutam să le spun despre starea mea, mi se spunea că exagerez. Făceam lucrurile pe care trebuia să le fac, dar fără pasiune, fără interes și totul era mecanic.
Atunci mi-am adus aminte de spațiul de la biblioteca universității unde era departamentul de psihologie, psihoterapie, cărți de dezvoltare personală și cărți motivaționale. Am început să merg zilnic acolo între orele de lucru la proiectele pentru doctorat și am regăsit cărțile-ghid. Din nou simțeam cum cărțile îmi vorbesc.
Ținând cont de faptul că la momentul respectiv eram mult mai puțin motivat să fac orice decât prima dată când descoperisem acest spațiu din bibliotecă, de această dată am simțit să merg mai departe. La vremea respectivă, comenzile online de cărți erau prea puțin disponibile. Prin urmare am început să iau la pas librăriile din oraș.
Mă plimbam printre cărți și deschideam cărți al căror titlu mi se părea interesant. Deschideam la întâmplare cărțile și citeam 2-3 paragrafe. Cel mult 2-3 paragrafe. Aproape de fiecare dată erau 1-2 cărți care simțeam că „îmi vorbesc”. Reacția mea atunci era „nu se poate”! Începeam să mă întreb dacă sunt în regulă cu starea mea de lipsă de motivație și dacă nu ar trebui să schimb ceva.
Doar că nu am vrut să fug și am început să experimentez tot mai mult vizitele în librării și să cumpăr fiecare carte pe care o deschideam și simțeam că mi se adresează direct. Era cartea ce părea scrisă pentru mine, pentru momentul meu de atunci.
Cărțile – principala investiție pentru a mă regăsi
Povestea mea cu cărțile de citit a continuat și am început să cumpăr tot mai multe cărți. Dacă în urmă cu 2-3 ani de la momentul respectiv nu cumpăram cărți pentru a face economie și a avea bani pentru echipament de munte sau pentru drumeții cu cortul, din acel moment investeam până la 20% din venitul la vremea respectivă pe cărți. Pentru context, cărțile erau la prețuri mai mari atunci dacă ne raportăm la veniturile de atunci. Și practic erau cărți pe care trebuia să le plătesc dincolo de materialele folosite pentru doctorat.
Însă am început să simt cum fiecare carte pe care o citesc îmi este adresată și îmi oferă răspunsuri, îndrumare și curaj. Era ca și cum intri într-un magazin de haine, cauți perechile potrivite și le cumperi. Cărțile pe care le deschideam la întâmplare în librărie erau potrivite pe „mărimea stării mele la momentul de atunci”. Purtam o mărime de XXXL de stare joasă, de energie atât de joasă, încât puțină lume simțea să stea prea mult în preajma mea. Dacă nici eu nu simțeam că vreau să stau cu mine, cum ar fi dorit altcineva să facă asta!?
Astfel că de la a nu investi în cărți și de la a citi doar cărțile pe care le găseam la bibliotecă, am început să investesc doar în cărți de citit. Erau autobiografii, cărți motivaționale, cărți de dezvoltare personală, cărți de educație financiară. Totul care să aibă legătură cu realitate. Nu îmi doream să mă refugiez în romane sau în beletristică. Pentru că simțeam că am descoperit sursa de a mă reîntoarce la mine și nu îmi doream să mă ascund în povești care să mă rupă de realitate tocmai pentru a mă anestezia din când în când cu povești.
Drumul înapoi spre Mine prin cărțile citite
Principalele lucruri care m-au ținut pe loc și care m-au tras înapoi sau care m-au făcut să mă pierd au fost teama de eșec, teama de a acționa, amânările, teama de a nu supăra, teama de a nu deranja, frica de a spune „NU”, dorința de a fi recunoscător cu cei din jur, acceptarea de a merge pe drumuri indicate de alții, acceptarea de a asculta cu mintea și de a-mi ignora intuiția, teama de a nu fi singur și lipsa educației în privința curajului.
Poate că le știi și tu atât de bine…
În momentul în care deschideam o carte de citit și simțeam că îmi vorbește, de cele mai multe ori se adresa unora dintre aspectele enumerate mai sus drept cauze pentru care nu eram bine cu mine. Știi cum este să citești un paragraf în care ți se vorbește despre faptul că „ești la intersecție și cu cât mai mult timp pierzi, cu atât teama de a alege un drum va fi mai mare și de multe ori vei rămâne blocat în intersecție”!?
Eram exact în intersecția mai multor alegeri și eram de multe luni de zile în intersecție…teama de a nu greși mă blocase acolo și stăteam pe loc, uitându-mă cum alții trec pe lângă mine, știind drumul…eu nu. Și pentru a nu greși, mă tot învârteam acolo, mai porneam cu altcineva care îmi arăta drumul, dar apoi aflam că nu era drumul meu. Era drumul acelei persoane. Să citești un astfel de paragraf după luni de zile în care simțeai că vrei să faci o alegere și totuși să nu faci alegerea de a porni la drum este ca și cum ai primi îndrumare.
Știi cum este să deschizi o carte în care să ți se spună „să nu îți faci griji, ești complet și perfect așa cum ești” atunci când multă lume din jur îți spune că „trebuie să te schimbi, să renunți la tine pentru a deveni ceva ce ei își doresc”!? Poate că ai trecut prin etape din astea și știi cum sună astfel de cerințe. Ei bine, atunci când te simți complet singur într-o astfel de stare în care cerințele de a deveni altcineva decât ești tu, un astfel de paragraf sau mai multe, unele dintre ele cu exemple din viața reală, vine exact ca un mesaj care să te salveze din a cădea și mai jos.
Sunt doar două exemple despre cum cărțile de citit m-au ajutat să parcurg drumul înapoi spre Mine. Nu a fost un drum deloc ușor și nici unul scurt. Vorbesc aici despre mai bine de 10 ani în această călătorie. Și este una care continuă inclusiv în prezent. Nu am renunțat la această abordare tocmai pentru că am descoperit că în continuare sunt lucruri la care vreau să lucrez și sunt momente în care anumite frici sau obiceiuri revin.
Teama că citesc prea mult
De-a lungul perioadei în care începusem să simt cum cărțile îmi sunt îndrumare, am ajuns să mă întreb dacă nu cumva citesc prea mult. Mă luase teama că mintea mea primește prea multă informație. Citeam chiar și 2-3 cărți săptămânal și practic neglijam alte sarcini de care cel puțin teoretic trebuia să mă ocup. Și astfel vechiul eu mă făcea să am îndoieli cu privire la această practică a de citi.
Eram chiar pe punctul de a renunța la citit pentru că mi se părea că într-un fel sau altul nu are cum să fie atât de multe mesaje care mi se adresează. Mă întrebam cum se poate ca cineva care a scris o carte acum 2-3 ani să aibă atât de multe mesaje care pare că sunt scrise pentru mine, pentru situația mea de viață și pentru starea mea interioară.
Părea imposibil! Mintea îmi spunea că este imposibil. Dar în același timp la un nivel profund și dincolo de minte, simțeam că era mai mult decât pură întâmplare. A fost un moment de cotitură în care aproape că renunțasem să mai citesc de teama că exagerez. Doar că în puținul interval de timp în care nu citeam deloc, am observat că ceea ce citisem până atunci mă făcea să fiu atent la mesajele din jur și să pot evita situații care să mă tragă înapoi de unde plecasem.
Învățasem să spun „NU”, învățasem să îmi ascult intuiția și să mă îndepărtez de persoane care simțeam că nu contribuie la liniștea mea interioară, învățasem cum să trăiesc conștient de alegerile pe care simt să le fac și să evit să mă las târât în direcții pe care nu doream să le urmez.
Atunci când am realizat că prin prisma cărților citite nu mai eram același om și că mă îndreptam înspre o stare de liniște, înspre un punct unde aveam curaj să acționez în direcțiile dorite, am început din nou să citesc acele cărți care simțeau că sunt potrivite pentru momentul respectiv al vieții mele.
Cărțile de citit sunt în continuare ghizi în călătoria mea
Este foarte important să merg în continuare alături de acești îndrumători și să mă bucur de conexiunile pe care le fac cu autori pe care nu i-am cunoscut decât prin intermediul cărților. O carte citită aduce adesea alte titluri care să fie ulterior de foarte mare ajutor. Un autor pe care l-ai descoperit poate fi asemenea unui prieten care să îți împărtășească înțelepciune atunci când ai cea mai mare nevoie.
În prezent practica de a citi este parte din viața mea. Aleg cărțile în funcție de cum îmi ies înainte. Chiar recent, foarte recent, eram într-o stare în care a apărut puțină teamă de ceea ce urmează anumite aspecte ale prezentului și ale viitorului apropiat ca urmare a multor schimbări economice. Și chiar dacă am îmbrățișat de-a lungul timpului incertitudinea și nesiguranța, uneori mai revine gândul că puțină siguranță ar fi benefică.
Ei bine, la o comandă de 12 cărți aveam de ales o carte de citit care să mă însoțească într-o călătorie de câteva ore. Am ales o carte după cum am simțit și îmi vorbea exact despre faptul că abundența Universului este nelimitată și de faptul că rolul meu este doar de a face cu pasiune ceea ce fac și de a lăsa restul lucrurilor în seama Universului. Pentru că întotdeauna voi primi ceea ce am nevoie la momentul respectiv și vor apărea de fiecare dată „indicatoarele” pentru drumul pe care să îl urmez.
Este doar un exemplu despre modul în care inclusiv în prezent, atunci când conștientizarea, atenția și prezența sunt parte din viața de zi cu zi, cărțile îmi sunt ghizi și îndrumare. Sunt alte cărți, alte mesaje, însă sunt adecvate pentru momentul în care mă aflu în această călătorie numită Viață. Energia mea și modul de gândire complet diferit de cel de acum 10-12 ani sunt elemente care aduc în viața mea cărțile de care am nevoie pentru a continua acest parcurs și a evita să mă „rătăcesc”.
Să tragem linie
Poate că atunci când citești titlul, pare exagerat. Poate că atunci când nu ai citit frecvent cărți din anumite domenii, este greu să înțelegi cum ar putea o carte „să îți vorbească”. Și te înțeleg perfect, pentru și eu am fost în punctul acela. Dar odată ce accepți faptul că tocmai acesta este rolul fiecărui autor, de a aduce un mesaj care la un moment dat să fie util acelei persoane care va lua cartea respectivă în mână, vei înțelege că autorii sunt oamenii pe care a trebuit să îi întâlnești pentru a te îndruma.
Personal am găsit în paginile cărților mesajele care m-au ridicat din cea mai adâncă prăpăstie și de unde nu știam cum să mai ies. Mi-au oferit hărțile pentru a ieși din văile pline cu frică, teamă și singurătate, reușind să urc pe creste pline de curaj, îndrăzneală și descoperirea solitudinii. Autorii acestor cărți mi-au fost prieteni pe care nu îi cunoșteam, dar care mi-au oferit sfaturi tocmai pentru că au fost în aceeași prăpastie ca și mine sau într-una similară.
Indiferent dacă ești într-o situație în care simți că nu găsești drumul spre o stare de liniște interioară sau dacă doar îți dorești să continui drumul spre iubirea de sine, acceptarea de sine și autenticitate, cărțile de citit pot fi parteneri de nădejde. Sunt foarte multe cărți de citit ce pot schimba vieți.
Important este să le alegi pe cele pe care simți să le alegi, să deschizi cărțile pentru care simți că ai o chemare. Dacă primești cărți cadou, nu ignora cărțile respective. Chiar dacă poate nu ești pasionat de citit, mai mult ca sigur acea carte nu a ajuns doar întâmplător la tine.
În încheiere îmi doresc ca povestea mea cu cărțile de citit mai ales din domeniul dezvoltării personale și motivațional să fie inspirație pentru a face din parcurgerea acestor cărți o rutină în viața ta. Îți doresc să găsești de fiecare dată acele rânduri și paragrafe care să fie răspunsuri la întrebările tale.
Lasă un răspuns