Problemele turismului românesc: când promovarea nu este suficientă

România este o țară cu un potențial turistic foarte mare la nivel european și chiar internațional. Dacă privim la patrimoniul turistic românesc, ne dăm imediat seama de acest lucru. Mai mult, dacă ascultăm diferite păreri din domeniu, se insistă serios pe acest potențial pentru turismul românesc. Însă, dincolo de acest potențial, problemele turismului românesc sunt numeroase.

În anii de liceu, cu profil pe turism, am fost pentru prima dată la Târgul de Turism de la București. Încă de pe atunci, în anul 2006, am observat faptul că turismul începe să fie tot mai bine prezentat. Erau pliante, mape, primele video-uri de prezentare, ceea ce la vremea respectivă era deja un instrument avansat de promovare. Cumva părea că România începe să devină vizibilă la un standard mai ridicat.

Promovarea turismului, singurul obiectiv?

Auzisem despre promovarea turismului și nevoia de a face vizibile atracțiile României încă de prin anul 2000. În acei ani la televizor (pe atunci internetul nu era la îndemână) se promovau diferite zone din țară. Acum, la mai bine de 20-25 de ani de atunci, tot aud că România are nevoie de promovare.

Există încă foarte multe voci care spun că turismul românesc nu este suficient promovat. Observ specialiști, oameni care activează în turism, dar și din afara domeniului, care spun că România nu este suficient promovată.

Chiar dacă de peste 25 de ani turismul românesc este promovat tot mai multe, suntem încă departe de nivelul de venituri pe care l-ar putea genera. Veniturile ar putea fi considerabil mai mari atât pentru populația din diferite zone, cât și la nivel de PIB al țării. Problema nu este lipsa promovării, lipsa de marketing turistic. Nicidecum!

Problema pe care o regăsesc în turism este modul în care o mare parte dintre „actorii” implicați înțeleg acest domeniu. Printre minusurile turismului din România se numără modul în care mulți dintre „actori” sunt conectați la tendințele turismului mondial. Problemele turismului românesc sunt vizibile la diferite paliere ale celor implicați în fenomen. Cu toate acestea, nu pare să existe o coeziune a ideilor despre rezolvarea acestor probleme.

Turistul mulțumit, cea mai bună promovare pentru România

Cea mai eficientă metodă de promovare a unei destinații turistice o reprezintă călătorii, vizitatorii sau turiștii satisfăcuți. Din toate punctele de vedere! Acest lucru nu înseamnă neapărat condiții de cazare de lux, mâncare din belșug sau activități la fiecare oră a zilei.

Satisfacția turiștilor trebuie să fie obiectivul prestatorilor de servicii atunci când aceștia pleacă din locația respectivă. Un turist satisfăcut va dori să revină cât de curând și va recomanda și altora destinația unde s-a simțit confortabil.

Este cea mai eficientă metodă de marketing turistic! Și cea mai ieftină! Un călător sau un turist care simte să revină sau să recomande o destinație înseamnă un venit pentru agenții economici din zona respectivă. În același timp, devine un vector pentru a atrage noi clienți în viitor.

Care sunt principalele probleme ale turismului românesc?

Există mai multe elemente care influențează domeniul turismului în orice țară. Pe de-o parte sunt prestatorii de servicii, cei care trebuie să satisfacă așteptările și nevoile turiștilor. De cealaltă parte sunt „actorii” politici și administrativi. Fiecare dintre aceștia trebuie să-și aducă aportul și să colaboreze pentru o strategie turistică pe termen mediu și lung.

Lipsa de viziune pe termen lung

Problemele turismului românesc când vorbim de agenți economici din turism și HoReCa includ printre altele absența educației de specialitate, lipsa de viziune și dorința de profit rapid. Toate acestea se traduc în câteva comportamente sau abordări frecvent întâlnite, precum:

• dorința de a obține venituri într-un timp cât mai scurt;
• decizia de a angaja persoane fără pregătire sau experiență;
• ideea că e bine să câștige cât mai mult de pe urma turiștilor;
• preconcepția că turiștii nu vor mai reveni și practicarea în consecință a unor tarife foarte ridicate;

Aceste comportamente ajung să devină o atitudine pe care turistul o observă și înțelege că este doar ospitalitate de complezență.

Preluarea unor idei total nepotrivite

Turismul în multe dintre zonele din România nu are un specific local. Foarte mulți prestatori de servicii caută să implementeze idei luate din alte zone ale țării sau chiar din alte țări. Denumiri precum Mont Blanc în alte zone decât cele montane, BlueWaves în zonele montane sau amenajarea unei cazări care să se apropie de stilul tropical în România sunt doar câteva exemple. Dacă o cazare atrage turiști constant și are succes, nu înseamnă că totul se datorează modului în care este amenajată.

Targetarea turiștilor cu bugete mari

O altă problemă pe care personal o identific în turismul românesc o reprezintă targetarea turiștilor cu bani. Majoritatea cazărilor și-ar dori turiști care să plătească 450-500 lei/noapte/cameră, chiar dacă stau doar 2-3 nopți.

Turiștii din categoria backpackerilor sau cei care călătoresc pe termen lung nu sunt neapărat un grup țintă. Există preconcepția că aceștia nu aduc venituri la fel de mari. Totuși, această categorie de turiști ar putea elimina problema pe care multe zone turistice din România o au – sezonalitatea.

Digitalii nomazi și călătorii full-time, în afara grupurilor țintă pentru turismul românesc

Turiștii care călătoresc pe termen lung și care au posibilitatea de a călători în extrasezon, călătorii din categoria nomazilor digitali sau cei cu rucsacul în spate, ar putea să fie exact grupurile de turiști care să vină să acopere acele perioade în care cazările sunt goale pentru că nu este sezon estival sau nu este sezon de ski.

Desigur, pentru asta ar fi nevoie de deschidere din partea proprietarilor de unități de cazare. Aceștia trebuie să înțeleagă faptul că este mai avantajos (din toate punctele de vedere) să ai o unitate de cazare ocupată în extrasezon. Chiar și la un preț chiar cu 40% mai mic pentru șederi pe termen mediu și lung, este mai avantajos decât să o păstrezi goală, doar pentru că nu se obține un profit de 200-300% (sau mai mult).

Turiștii care nu caută condiții de lux și care doresc să călătorească în diverse locuri din lume pot deveni un „instrument” de promovare. Prietenii și cunoștințele vor fi primii care vor deveni vizitatorii acelor destinații descoperite de către aceștia. Multe dintre cazările respective vor putea să își fidelizeze clientela în acest mod. Deși la prima vedere pare mai puțin avantajos, cazările pe termen mediu și lung sunt mai eficiente în privința efortului. Este mai eficient să cazezi pe termen lung, decât să schimbi camerele după fiecare 2-3 nopți de cazare.

Ce putem învăța de la alte țări în promovarea turismului?

În multe țări ale lumii tendința este de a trece de la targetarea turiștilor clasici, la călători care caută să experimenteze viața locală. Dacă unii au posibilitatea de a lucra de la distanță, alții aleg să facă voluntariat sau să se bucure de 1 an sabatic.

Turiștii „clasici” sunt cei care vizitează o destinație pentru relaxare, plajă, ski, drumeții, vizitarea obiectivelor istorice sau a diferitelor monumente de cultură și artă. În România, turiștii sau călătorii full-time ori digitalii nomazi sunt vizați într-o foarte mică măsură. Cei care ajung totuși aici, sunt cei din țările cu venituri mult peste media salariului din țara noastră.

Ca și opinie personală, în România turismul este la nivelul pe care alte țări îl aveau în jurul anului 2010. Atunci când turismul era pentru concedii, vacanțe școlare, weekend-uri și sărbători. Astăzi, în multe țări la nivel mondial, există încasări din turism în fiecare perioadă a anului, indiferent de sezonalitate.

Dacă ne uităm la stațiunile de ski din Georgia (Caucaz) sau la destinațiile turistice din Asia de Sud-Est, turismul de incoming este în continuă creștere. Chiar dacă și acolo este sezonalitate sau sezonul ploios poate impacta perioada turistică.

Acest rezultat se datorează faptului că cei de acolo au înțeles un lucru foarte important. Pe termen lung nu contează atât de mult încasările rapide de la un număr mic de turiști. Important este ca turiștii și vizitatorii să devină în timp vectori de imagine pentru destinațiile vizitate.

Recomandările acestora vor atrage ulterior turiști și călători cu bugete variate. Odată cu accesul la rețele sociale și la diferite platforme, informația circulă rapid. O postare poate ajunge la turiști din categoria celor cu bugete mari, dar și la turiștii low- sau mid-budget.

De ce este importantă educația în turism?

Educația este esențială în dezvoltarea turismului românesc. Aceasta nu vizează neapărat studiile sau cursurile de specializare, chiar dacă acestea sunt foarte utile. Dar am văzut specialiști în turism sau manageri de unități de cazare fără viziune. Aceștia sunt de multe ori în paradigma turismului de acum 15-20 de ani.

Această categorie de oameni din turism nu înțeleg că lumea se schimbă. Inclusiv motivația pentru care oamenii călătoresc este alta și modalitatea de a petrece timp în diferite destinații turistice se modifică. Unii prestatori de servicii de cazare sau alimentație publică pornesc doar de la scopul de a lua cât mai mulți bani de la turist. Satisfacția turistului este trecută adesea în plan secund.

Atmosfera din multe zone turistice se concentrează pe muzică la un volum ridicat, petreceri și locuri de tip terase-baruri. Chiar dacă pentru multă lume acesta este modul preferat de relaxare, o astfel de abordare îndepărtează alte categorii de turiști. Sunt mulți cei care își doresc să ajungă într-o zonă de munte pentru a găsi ceea ce nu au la o terasă din mijlocul marilor orașe – liniște.

Este adevărat, liniștea în sine nu aduce vânzări, precum muzica de petrecere însoțită de băuturi și diverse preparate culinare. Însă un turist care se bucură de liniște se poate caza mai multe nopți, doar pentru a se deconecta de la viața din orașele aglomerate. Dacă un astfel de turist are nenumărate experiențe neplăcute în România, în Europa poate găsi diferite variante pentru astfel de momente de relaxare.

Cine ar trebui să se implice în dezvoltarea turismului românesc?

Nu doar actorii privați nu reușesc să ducă turismul românesc la un nivel următor. Printre problemele turismului românesc se numără și lipsa de implicare a celor din politică și administrație. Guvernul și autoritățile din domeniu sunt invizibile când vine vorba despre o dezvoltare unitară. Scopul ar trebuie să fie acela de a plasa turismul drept un pilon pentru încasările de valută în țară. Turismul este o metodă simplă de a atrage valută, fără a fi necesar să produci anumite bunuri pentru export.

Studiu de caz pentru probemele turismului românesc: Calea ferată Anina-Oravița

Fără a intra în detalii despre legi și alte aspecte normative, vreau să iau un singur studiu de caz despre lipsa de viziune, implicare și interes: calea ferată Anina-Oravița. Foarte multă lume a auzit de această cale ferată, prima cale ferată montană din România. Dincolo de importanța istorică, peisajele deosebite recomandă o călătorie pe această rută unică în țară.

De foarte mulți ani, aproape în fiecare an, apare discuția de închidere a căii ferate pentru lipsa de rentabilitate economică. Asta deși prețul biletului a crescut de foarte multe ori în anii din urmă. Când am călătorit prima dată pe această rută, nu era una turistică. Erau doar călători din satele din zona parcursă de tren, foste localități miniere. Biletul era la un preț foarte mic, prin anii 2007-2009. Pe vremea respectivă erau aproximativ 3-4 trenuri pe ruta Anina-Oravița și retur.

Ulterior prețul biletului a fost 10 lei prin anii 2017-2018. Pe atunci mai erau doar 2 trenuri pe fiecare rută, iar în prezent mai este un singur tren pe sens și biletul costă 33 lei. Ce s-a schimbat între timp? Numărul tot mai mare de turiști și cam atât. Gara din Anina, spre exemplu, arată într-o stare care nu face cinste unui asemenea obiectiv turistic. Este unul dintre principalele obiective din Banat, atât de intens promovat și cu o importanță majoră pentru întreaga regiune.

Ce rol pot avea căile ferate turistice în dezvoltarea turismului?

Pentru comparație o să amintesc două rute feroviare din Sri Lanka, respectiv din Vietnam.

Sri Lanka – calea ferată Ella – Kandy

În Sri Lanka, zeci de mii sau chiar sute de mii de turiști din întrega lume, ajung aici pentru ruta feroviară dintre Ella și Kandy.

Trenurile pe această rută sunt mereu pline și locurile care pot fi rezervate sunt ocupate cu multe săptămâni în avans. Agențiile de turism din Sri Lanka cumpără locurile respective, chiar înainte de a avea turiști pentru aceste bilete. Cei de la agențiile de turism știu cu siguranța că le vor revinde ulterior.

Peisajul pe această rută feroviară din Sri Lanka este unul cu adevărat spectaculos. Dar calea ferată este mult mai recent construită, comparativ cu cea de pe ruta Anina-Oravița. Cu toate acestea, este printre cele mai populare din lume. Ce a făcut guvernul? A renovat gara din Ella, a oferit informații pentru toate categoriile de turiști și a introdus cât mai multe trenuri. Unele trenuri sunt chiar moderne și achiziționate din China după anul 2015.

Există chiar un viaduct, un pod atât de turistic, încât oamenii se aglomerează pe pod pentru fac fotografii. Mai mult, pe versanții din jurul podului s-au construit zeci de spații de cazare în ultimii ani. Spre comparație, viaductul Jitin de pe ruta Anina-Oravița, cel mai spectaculos viaduct, este doar un pod peste un râu. Nu există spații de cazare, vânzători ambulanți și nici turiști care să se fotografieze cu trenul. Foarte rar, la ocazii speciale trenul oprește pe viaductul Jitin.

Vietnam – Calea ferată turistică din Dalat

În Vietnam, la Dalat, este prima gară de pe teritoriul Vietnamului. Deși calea ferată care pornește de aici nu mai este folosită în rețeaua națională de căi ferate, pentru că legătura cu alte orașe a fost afectată în timpul războiului, pe o distanță de câțiva kilometri circulă un tren amenajat precum trenul de epocă.

Această gară este unul dintre principalele puncte de atracție din stațiunea turistică Dalat din sudul Vietnamului. Zilnic zeci de turiști se urcă în trenul care parcurge această rută turistică de câteva ori. În gară sunt amenajate câteva cafenele, artiștii locali vând suveniruri și există un video care prezintă istoria acestei căi ferate.

Dacă asta se întâmplă în Dalat, Vietnam, la Anina gara pare părăsită în afara orelor la care vine și pleacă trenul. Turiștii care ajung în Anina altfel decât cu trenul și care nu sunt în gară la ora venirii sau plecării trenului, pot avea senzația că gara este părăsită. Și nici gara din Oravița, prima gară cu lift din România, nu este mai plină de viață.

Acesta este doar un exemplu despre cum un obiectiv turistic, promovat intens pe toate canalele și prin toate modurile, nu reușește să se ridice la standardele secolului în care trăim.

Mereu sunt găsite scuze, mereu sunt găsiți vinovați, iar rezultatele se văd. Un turism la cârpeală, care aduce venituri sezoniere în Anina și în zona Banatului. Dar este un mod de a face turism care nicidecum nu este la standardele secolului în care trăim. Și, după cum se poate observa din exemplele de mai sus, nici măcar la standardele pe care țări considerate mult mai slab dezvoltate decât România reușesc să le ridice în promovarea turismului.

Cum se compară turismul românesc cu cel din alte țări?

Inclusiv cifrele vorbesc despre cum se poziționează turismul românesc, deși menționez că personal nu sunt un mare fan statisticilor. Este vizibil cum este privit domeniul turismului atunci când călătorești și faci turism în diferite regiuni sau destinații turistice. Însă, pentru că de multe ori cifrele sunt privite drept un barometru al situației economice, o să amintesc și câteva valori care pot semnala ca problemele turismului românesc se reflectă și în datele statistice.

O să prezint aici pe scurt o comparație cu procentul din PIB provenit din turism pentru Vietnam și Georgia (Caucaz). Vietnamul este o țară care acum câțiva ani era mult în urma României ca și dezvoltare din toate punctele de vedere, iar Georgia este un stat care se află de ani buni într-o situație politică și economică dificilă, mai ales după conflictul cu Federația Rusă din 2008.

Cu toate acestea, cele două țări depășesc România la procentul din PIB care are drept sursă turismul. Vietnam a avut un procent 6,6% din PIB din industria turismului în 2024. Mai mult, în primele 4 luni ale lui 2025 a înregistrat o creștere de 18,35% față de anul precedent. Recent statisticile indică faptul că Vietnamul depășește numărul de primiri de turiști țări precum Thailanda sau Singapore. Aceste date indică dezvoltarea turistică și interesul pentru turism în Vietnam (Sursa: ASEAN Briefing).

Georgia a avut pentru 2023 un procent de 7,2% din PIB provenit din turism, o creștere de la 6,7% față de anul anterior (Sursa: World Bank). Spre deosebire de aceste două țări, în anul 2024 România nu a atins nici măcar 5% din PIB din turism (Sursa: Statista.com).

Țări mai slab dezvoltate, cu turism mai puternic decât România

Pentru această comparație a turismului românesc am ales două țări care au avut mult mai multe provocări în ultimele decenii, provocări pe care România nu le-a întâmpinat (din fericire). Sunt două țări unde am petrecut în total 10 luni de zile și unde am ajuns în diferite zone turistice. Tocmai la fața locului am remarcat numărul mare de turiști, veniți din toate colțurile lumii. Am observat cum fiecare dintre cele două țări reușesc să facă turism.

Vietnamul are o politică de stat în care turismul este un element prioritar. Statul se implică în construirea de elemente de infrastructură și permite privaților cu resurse financiare să dezvolte proiecte de amenajări turistice.

De cealaltă parte, Georgia, un stat din fosta URSS, cu multe probleme socio-economice, nu dispune de aceeași viziune. Însă a oferit libertate în privința vizelor și permite să rămâi în țară 365 de zile pentru multe naționalități. Dincolo de facilitatea vizelor, există un impozit de 1% pentru freelanceri și impozit zero pentru veniturile realizate din afara țării. Rezultatul? Mii și zeci de mii de expați care s-au mutat aici temporar. Aceștia au fost fascinați de natura, cultura și gastronomia țării, și ulterior au promovat pe rețelele sociale diferite destinații din Georgia.

Problemele turismului românesc: o perspectivă personală

Faptul că nu am fost implicat doar într-o anumită nișă a turismului și am observat fenomenul din postura student la Geografia Turismului, participant la conferințe pe turism, agent de turism, ghid de turism, turist și călător pe termen lung, mi-a oferit posibilitatea să privesc acest domeniu din diferite unghiuri.

Această opinie privind problemele turismului românesc vine în urma numeroaselor experiențe avute în țară, dar și în afara țării. Dacă inițial am studiat turismul din punct de vedere teoretic, acolo unde ideile și conceptele sunt prezentate într-un mod coerent, atunci când am început să observ practica din turismul românesc, am remarcat că lucrurile sunt complet diferite.

În speranța că în curând România va începe să și facă turism, nu doar să (se) promoveze, te invit să împărtășești în comentarii părerea ta pe acest subiect. Să împărtășești experiențe din România și din alte destinații pe care le-ai vizitat, dar și care crezi că sunt cauzele pentru care turismul românesc încă nu performează la potențialul de care beneficiază.