Este bine cunoscut faptul că orice sfârșit de an este un moment de bilanț pentru mai toată lumea. Indiferent pentru ce este făcut bilanțul respectiv, mai toată lumea aruncă în urmă o privire asupra numeroaselor aspecte ale vieții cotidiene, ale situației financiare, ale țelurilor îndeplinite și ale locurilor văzute în anul care tocmai se încheie.

Iată că de câteva zile anul 2018 este istorie deja și ne uităm în urmă la ceea ce a însemnat acest an pentru fiecare dintre noi. Pentru mine a fost un an perfect, cu multe lucruri pe care le-am învățat în multe aspecte ale vieții, iar pentru pasiunea mea de a petrece cât mai mult timp pe munte a fost de asemenea un an minunat.

Am reușit ca în anul 2018 să ajung pe câteva dintre acele creste de munte pe care îmi doream să ajung de ani de zile și pe o parte dintre cele mai înalte vârfuri montane din țara noastră. Primul dintre aceste vârfuri montane vizate era Vârful lui Stan din Munții Mehedinți. Tura a fost în luna februarie, dar din cauza zăpezii foarte mari, nu am reușit să ajungem până în vârf și a trebuit să facem cale întoarsă pentru a nu ne prinde noapte târziu pe traseu. Chiar dacă prima tură spre un vârf de munte în 2018 nu și-a atins ținta, în iunie 2018 am urcat pe Vf. Cârja și Vf. Parângu Mare din Munții Parâng, ambele vârfuri montane fiind urcate pentru prima dată pentru mine, la fel cum a fost și creasta Munților Parâng.

Luna iulie a venit cu Vf. Retezat din munții care îi poartă numele, tură despre care am scris un articol detaliat aici. Luna august a avut ca țintă Munții Făgăraș și erau vizate două dintre primele trei vârfuri montane ca altitudine din România, și anume Vf. Moldoveanu, cel mai înalt punct din țara noastră, și Vf. Viștea Mare, al treilea vârf ca altitudine din România. În Munții Făgăraș am mai fost în anul 2017, tot în luna august, atunci când am urcat pe cel de-al doilea vârf montan din țară, Vf. Negoiu, dar creasta dinspre Podragu spre Vf. Moldoveanu era o premieră pentru mine. Despre tura către Vârful Moldoveanu poți găsi un articol detaliat aici.

Lunile septembrie și octombrie au fost dedicate altor ieșiri care nu au presupus poteci spre creste de munte, dar în lunile noiembrie și decembrie am revenit pe alte creste de munte. În noiembrie am ajuns pe Varful Domogled din Munții Mehedinți, un articol despre această tură putând fi citit aici, pe când în luna decembrie am ajuns în Masivul Rarău, pe Vârful Rarău, iar articolul în care este prezentată această ieșire din Rarău poate fi găsit aici.

În ceea ce urmează te invit să te bucuri de câteva fotografii din turele menționate mai sus, fotografii cu acele vârfuri montane și creste de munte pe care am ajuns în anul 2018.

Această prezentare necesită JavaScript.

Făcând un bilanț, în 2018 am ajuns pe 3 dintre primele 5 vârfuri montane din țara noastră, și anume Vârful Moldoveanu (2545 metri) – locul I, Vârful Viștea Mare (2527 metri) – locul al III-lea și Vârful Parângu Mare (2519 metri) – locul al IV-lea.

Sunt convins că anul care tocmai a început va aduce alte noi creste montane pe care încă nu am urcat și alte vârfuri montane pe care încă nu am reușit să ajung. Dar oricare dintre turele menționate mai sus s-ar repeta și în anul 2019, cu siguranță m-aș bucura să revin pe oricare dintre aceste creste de munte.

Ție, dragă cititorule și pasionat de natură și de munte, îți urez un 2019 cu cât mai multe ture pe creste de munte, poteci cu soare și voie bună. Dacă ai vreo sugestie despre ce vârfuri montane sau creste de munte aș putea să am în vedere pentru anul 2019, creste la care poate că nu m-am gândit până acum, te rog să îmi lași un comentariu cu aceste sugestii și idei venite din partea ta.

Din cauza asta iubim muntele, pentru că ne primește și ne face să ne simțim ca acasă. Cu o indiferență absolută, nu consideră pe nimeni străin, dar nici nu acceptă să-l stăpânească cineva. – KILLIAN JORNET