Ultimele zile ale lunii iunie au adus zile foarte senine și perfecte pentru o drumeție pe munte. În același timp peisajul montan în luna iunie este unul deosebit. Nuanțele de verde crud împreună cu rododendronul și cu alte flori specifice altitudinilor de peste 1800 de metri sunt o combinație perfectă pentru a te bucura de peisajele montane. Iar o tură de munte pe creasta Masivului Parâng este o variantă perfectă pentru peisaje montane de o frumusețe aparte.

Datorită faptului că ziua este foarte lungă în ultima decadă a lunii iunie, 21 iunie fiind cea mai lungă zi din an sau solstițiul de vară, am pornit pe traseu undeva în jurul orei 8:30. Deja soarele era foarte puternic și doar altitudinea și vântul care bate mai mereu pe crestele montane au făcut ca temperatura resimțită să fie una plăcută.

Plecarea pe traseu a fost din Stațiunea Parâng, având drept obiectiv parcurgerea crestei montane până pe Vf. Parângul Mare cu întoarcere în Stațiunea Parâng. Descrierea traseului marcat spre Vf. Parângul Mare cu plecare din Stațiunea Parâng poate fi găsită într-un articol precedent aici.

Odată ce am ajuns în Șaua Izvorul au apărut ceva nori care au făcut ca temperatura să fie mai plăcută. Dacă până în Șaua Scurtu rododendronul nu prea era prezent, odată ce am urcat în altitudine aceste flori minunate care sunt prezente cu precădere în luna iunie prin munți puteau fi observate tot mai mult. Dincolo de faptul că rododendronul aducea culoare crestei Munților Parâng, se puteau observa versanți întregi care erau de o culoare roz pal. Și încă nu era înflorit în totalitate rododendronul!

Trecând printre pâlcuri de rododendron înflorit am continuat traseul spre Refugiul Cârja. Refugiul era fără acoperiș, semn că urmează să se renoveze și acest refugiu, așa cum se anunța cu ceva timp în urmă de către Salvamont Hunedoara și Consiliul Județean Hunedoara.

După un scurt popas în zona refugiul am început urcarea destul de abruptă spre Vf. Cârja. Urmând traseul admiram în partea stângă în direcția de mers înspre Vf. Parângul Mare Lacul Cârja, iar ulterior Lacul Verde. În continuarea traseului din zona Vf. Cârja se mai observau câteva petice de zăpadă.

Înainte de vârf am întâlnit noul refugiu montan, refugiu amplasat la aproximativ 10 minute de vârf venind dinspre Stațiunea Parâng. În momentul în care am ajuns pe vârf am observat că era destul de multă lume, fapt ce nu a fost surprinzător având în vedere vremea foarte bună. Mai ales că erau turiști și iubitori ai muntelui care au ajuns pe Parângul Mare venind dinspre Pasul Urdele.

Imediat sub vârf este un loc frumos de adăpost, unde nu bate vântul și unde se poate face pauza după orele petrecute la pas pentru a ajunge pe al patrulea vârf ca altitudine din țară. Tot aici am făcut și pauza de masă. Din imediata apropiere a vârfului se pot admira și alte lacuri glaciare, și anume Lacul Roșiile, Lacul Mândra, Lacul Lung sau Lacul Zănoaga Stânei. Pauza pe vârf a fost destul de lungă, atât pentru relaxare, cât și pentru fotografii.

Ulterior am pornit înapoi pe același traseu pe care am urcat spre vârf. La întoarcere traseul a fost mai lejer, având în vedere că singura porțiune cu o urcare ceva mai pronunțată era spre Vf. Cârja venind dinspre Șaua Stoienița. După coborârea de pe Vf. Cârja traseul marcat bandă roșie poate fi comparat cu o plimbare prin parc, atâta doar că nu există asfalt (să sperăm că nu va ajunge asfaltul pe aici vreodată) și că peisajele sunt incomparabile.

Pentru că nu era foarte târziu, am decis să dau și o fugă până la Lacul Mija. Și chiar a fost o tură sportivă din Șaua Scurtu până la Lacul Mija și înapoi. Dacă indicatorul arăta 45 de minute, timpul până la lac a fost de 30 de minute. Odată ajuns la lac am făcut câteva fotografii și am admirat 2 minute peisajul glaciar superb, iar apoi am pornit înapoi spre Șaua Scurtu. După alte 25 de minute eram deja în șa. Deci chiar o tură sportivă pe porțiunea până la Lacul Mija!

Am continuat traseul spre Șaua Izvorul, iar de aici am urmat traseul pe curbă de nivel pe sub Vârful Parângul Mic. Soarele se pregătea de apus, iar înspre Munții Retezat se putea observa cum norii se descărcau destul de puternic. Din fericire pe Parâng vremea era încă liniștită, chiar dacă se vedeau ceva nori înspre Parângul Mare. După o tură de munte de aproximativ 11 ore eram din nou în Stațiunea Parâng.

A fost o zi superbă pe creasta Munților Parâng, o zi cu cer senin și cu cer acoperit de nori. A fost un cer perfect pentru fotografii care să surprindă peisajul de sfârșit de iunie în Munții Parâng. În același timp am avut șansa de a surprinde frumusețea muntelui acoperit de flori de rododendron și de alte flori de diferite culori. Dar mai ales am avut șansa de a ne încărca din punct de vedere energetic cu muntele și de a ne reconecta cu natura. Cu siguranță că dincolo de cuvinte, fotografiile spun mult mai mult.