De curând am auzit o metaforă foarte frumoasă și interesantă în același timp, vorbă care spunea că cei mai mulți dintre oameni alegem să ieșim din Râul Vieții și să ne croim singuri drum odată ce am ajuns pe mal. Alegem să ieșim din Râul Vieții pentru că nu știm unde ne duce acesta, pentru ca dacă am rămâne în această curgere firească a Vieții am avea înaintea noastră necunoscutul. Iar noi oamenii suntem învățați să ne temem de necunoscut.

Ieșirea din curgerea Vieții

Odată ce am ieșit din aceasta curgere numită Râul Vieții, și alegem să mergem singuri pe mal și să ne îndepărtăm de apa care ne purta fără vreun efort în direcția în care Viața “curgea”, dintr-o dată simțim cum efortul este mult mai puternic. Dintr-o dată descoperim că uneori trebuie să ne târâm pentru a ajunge într-un punct pe care îl avem înaintea noastră.

Efortul depus pentru a ne îndrepta înspre acele puncte pe care privirea noastră le poate observa este unul imens și nu întotdeauna reușim să ne atingem obiectivele din pricina faptului că oboseala și lipsa de pregătire pentru un astfel de efort ajung să devină obstacole în ceea ce înseamnă inaintarea noastră înspre locurile dorite.

Chiar dacă teama de necunoscutul spre care ne purta Râul Vieții ne face să ieșim la mal și să considerăm că avem mai mult control asupra deciziilor pe care le luăm și asupra destinațiilor pe care le alegem noi, înaintea noastră ne stau „munți” care trebuie urcați și uneori putem ajunge să cădem în prăpăstii adânci de unde cu foarte mare greutate reușim să ieșim. Alteori înaintăm pe câmpii plate și fără nimic la orizont, iar uneori putem avansa în adevărate deșerturi de împlinire interioară, neștiind exact unde să ne îndreptăm și neștiind care este direcția care ne poate aduce împlinirea.

Când am ieșit din Râul Vieții am crezut că este mai bine să avem noi controlul asupra a ceea ce ni se întâmplă, în loc să fim la mâna sorții și să curgem înspre ceva ce nu știm cum este, cum arată și unde se află.

Suntem educați și învățați la nivel mental să nu permitem necunoscutului să fie parte din viața noastră și să nu dăm voie schimbării să se infiltreze în Viața noastră fără ca noi să alegem acea schimbare. Societatea în care trăim a învățat efortul de a controla fiecare detaliu al vieții (chiar dacă este doar iluzia de control), în loc să descopere faptul că Viața nu poate fi controlată și nici combătută. Tot ceea ce putem controla în cele din urmă este reacția sau atitudinea în raport cu ceea ce se întâmplă în viața noastră.

Abandonarea ideii de control în favoarea curgerii Vieții

În momentul în care am auzit despre această metafora a Râului Vieții, metaforă pe care am auzit-o la o discuție între Matei Georgescu și Ștefan Mandachi, metaforă care vorbește despre modul în care oamenii au ieșit din Râul Vieții din dorința de a-și croi singuri destinul și de a face alegerea privind direcția înspre care se îndreaptă în viață, am conștientizat cât de mult efort și timp am depus (sau am irosit) pentru a controla aproape fiecare aspect al vieții mele pentru mulți ani de zile, până undeva în jurul vârstei de 27-28 de ani.

Consideram că o planificare exactă, un control asupra sarcinilor pe care le aveam de îndeplinit și asupra modului în care colaboram cu diferite persoane și un control foarte strict asupra datoriilor pe care le aveam de îndelplinit mă vor ajuta să merg pe direcția pe care mi-o doream în anumite momente ale vieții mele. Doar că Viața îmi oferea alte lucruri și îmi propunea (sau îmi aducea) înaintea ochilor mei schimbări mai mici sau mai mari.

Atunci efortul creștea, ajungând uneori până la epuizare, pentru a nu pierde controlul (pe care consideram în mod iluzoriu că îl dețin). Indiferent că era vorba despre o relație, pierderea unei persoane dragi, încheierea unui capitol din punct de vedere profesional sau necesitatea de a schimba locuința sau orașul în care trăiam, toate aceste schimbări care apăreau la un moment dat erau situații pentru care încercam să recâștig controlul.

Însă Viața mi-a arătat că acest drum este unul ce duce doar spre epuizare și eram secat de energie. Eram asemenea unui robot care era setat să rezolve liste de făcut pentru a ajunge la obiectivele stabilite (uneori de către mine, alteori obiective din exterior) și nu reușeam să îmi găsesc deloc energia pentru a depăși acel nivel în care practic mă târam înspre ceva ce credeam că am nevoie și îmi doresc.

Odată ce am ajuns la epuizare fizică, mentală și emoțională, nu am avut altceva de făcut decât să mă abandonez Vieții. Complet! A fost un moment în care am zis că resursele mele s-au terminat și că din acel punct aleg să mă abandonez pentru a primi ceea ce va să vină.

Recâștigarea energiei și a direcției în Viață

Dintr-o dată am simțit cum o povară enormă mi s-a luat de pe umeri și am început să observ conștient și cu maximă atenție cum ceea ce am nevoie vine înspre mine exact la momentul oportun, fără efort și fără să controlez eu ceea ce se întâmplă. Asta nu înseamnă fără acțiune.

Fiecare dintre noi este menit să acționeze în direcția visurilor sale, însă fără a avea permanent ideea de control. Astfel, odată ce am ales să mă abandonez complet, am început ușor-ușor să îmi recapăt energia și să redescopăr cât de frumos este să trăiești cu zâmbetul pe buze, cu o privire senină și fără încrâncenare la toate lucrurile care se iveau în viața mea.

După ceva timp, după câțiva ani în care am lăsat lucrurile să curgă (practic inconștient am revenit în Râul Vieții, în curgerea aceasta numită Viață), vechile obiceuri adânc impregnate în mental și chiar în subconștient au revenit și am redescoperit dorința de a controla anumite aspecte ale vieții și anumite circumstanțe. Este adevărat că nu la fel ca înainte de momentul în care m-am abandonat complet, ci doar în anumite situații manifestăm dorința de a controla și de a gestiona modul în care viața se desfășoară.

Piedici și întârzieri când ești afară din Râul Vieții

Astfel mi-am pus singur anumite piedici și am făcut ca unele lucruri să se întâmple cu întârziere sau să necesite mult mai mult efort și timp investite pentru a ajunge la rezultatele dorite. Fie că am primit un număr de telefon pentru a apela la un anumit specialist într-un domeniu în care aveam nevoie să rezolv diferite aspecte, fie că unul dintre vecinii unde locuiam la momentul respectiv avea expertiză pe un anumit domeniu pentru care eu căutam servicii, eu am ales să rezolv lucrurile în felul meu, refuzând aceste “oferte” ale Vieții și fiind convins că o să găsesc eu persoanele potrivite.

Ei bine, s-a dovedit ulterior că dorința mea de a controla lucrurile, de a face lucrurile în “modul meu” (așa cum mintea îmi spunea că poate controla alegerile și lucrurile respective) a fost o alegere care m-a dus în situația de a plăti mult mai mult pentru a rezolva ceea ce aveam de rezolvat. Când vorbesc despre plată mă refer la energia investită, la timpul irosit și chiar la costurile financiare mai mari.

Prin urmare, în loc să privesc conștient la oportunitatile pe care curgerea vieții mi le-a oferit, eu eram pe modulul control și astfel am considerat că pot eu gestiona mai bine alegerile făcute decât să spun DA oamenilor pe care Viața mi trimitea înainte pentru a veni în întâmpinarea nevoilor mele de la momentul respectiv.

Datorită faptului că de ani de zile practic conștientizarea și sunt interesat în a trăi o viața deplin conștientă, atenția pe care o acord fiecărui mesaj și fiecărui mesajer mi-a permis să realizez faptul că au fost (și probabil că mai sunt și la momentul când scriu aceste rânduri) situații și momente în care îmi doresc să am control asupra lucrurilor din viața mea.

Însă atunci cand am auzit metafora cu Râul Vieții și cu ieșirea din această curgere pentru a avea mai mult control asupra alegerilor din viața noastră, am realizat de ce pentru anumite situații lucrurile par a avansa foarte greu și cu mult mai mult efort – pentru că am refuzat să spun DA pentru ceea ce viața a avut să imi ofere.

Iluzia controlului și avansarea împotriva curentului

Ieșirea din Râul Vieții pe mal ne dă senzația că știm încotro ne îndreptăm și că noi alegem destinația, că evităm necunoscutul. Doar că de multe ori este mai degrabă o ieșire pe marginea vieții și în loc să ne aflăm în cursul vieții, stăm pe mal și ne uităm cum viața curge. Pentru că de cele mai multe ori, atunci când ieșim din cursul vieții nu facem altceva decât să ne îndepărtăm de Râul Vieții până ce dăm de ceva ce ni se pare a fi minunat și alegem să ne “plantăm” acolo, în acel loc aflat mai aproape sau mai departe de malul Râului Vieții.

Atâta vreme cât crezi că lucrurile trebuie să meargă după cum vrei tu, nu ai înţeles despre ce este vorba! Nu poţi deţine controlul, dacă vrei să trăieşti o viaţă a Spiritului. Spiritualitatea necesita abandon de sine. Nu ţi se cere să te predai cuiva şi nu ţi se cere să capitulezi în faţa propriului tău ego. Ţi se cere să te abandonezi Râului care curge în tine. Râul deţine controlul. Singura ta alegere este de a lupta împotriva autorităţii sale (o alegere epuizantă), sau de a te abandona lui. Unii oameni îşi dau seama imediat că abandonul de sine este inevitabil. Alţii au nevoie de ani întregi.

Paul Ferrini

Însă schimbarea este singura certitudine a Vieții și schimbarea vine în viața fiecăruia. Odată ce te „plantezi” într-un loc și depui efort și timp pentru a construi ceva, cu greu mai renunți la ceea ce ai construit investind energia ta și timpul tău. Atașamentul apare aproape fără să realizezi, iar atunci când Viața vrea să te împingă să inveți să zbori înspre alte zări și să descoperi că nu ești menit(ă) a fi nici plantat, nici a te târâ, te opui schimbării pentru a nu “pierde” ceea ce ai construit prin efort și timp. Practic ne agățăm de un loc sau de o situație, sau, putem spune că înotăm împotriva curentului Râului Vieții.

Înțelegând că anumite obiceuri pot reveni în viața noastră și că pentru a le elimina complet din deciziile pe care le iau zi de zi este nevoie de conștientizare și de atenție constantă, intenționez să revin complet în cursul Râului Vieții. Necunoscutul este ceva ce am îmbrătișat de mulți ani și este ceva ce îmi dă un sentiment de libertate și de motivație în același timp.

Înapoi în Râul Vieții

În consecință pot spune că revenirea în Râul Vieții este cea mai sănătoasa alegere pentru a mă bucura de Necunoscut și de ceea ce Viața are să îmi ofere pentru a ajunge să descopăr cea mai bună versiune a mea în fiecare etapă a vieții mele. Revenirea în Râul Vieții sunt convins că înseamnă mult mai puțin efort în a ajunge să trăiesc visurile mele și să îmi îndeplinesc menirea pentru care am venit în această lume.

Renunțarea la orice formă de control îmi va scoate înainte oamenii și situațiile oportune pentru a înainta în direcția înspre care îmi manifest intenția de a ma îndrepta și pentru a mă exprima conform cu Sinele Autentic, renunțând astfel la orice efort de a mă arăta lumii altfel de cum sunt, chiar și pentru câteva minute.

În încheiere te invit să reflectezi la cât de departe ai plecat de Râul Vieții sau la cât de mult timp ai petrecut pe malurile Râului Vieții. Să te intrebi dacă nu cumva este mult mai simplă Viața atunci când nu i te opui și atunci cand te lași purtat de cursul Vieții înspre acel Necunoscut care cu siguranță că are să îți ofere numeroase lucruri foarte valoroase pentru sufletul tău și pentru ceea ce te va implini cu adevărat. Timpul petrecut în afara apelor Râului Vieții este un timp care poate fi caracterizat prin efort și munca, dar foarte rar prin împlinire profundă.

Viaţa are o curgere naturală, iar schimbarea este menită să te ajute să te integrezi în această curgere. Ieşi din zona ta de confort şi îndrăzneşte să păseşti în necunoscut. Îndrăzneşte să faci lucrurile pe care ţi-e teamă să le faci.

Luminița D. Saviuc

Împlinirile materiale și sociale sunt superficiale cel mai adesea, iar dacă privești adânc în interiorul tău vei putea conștientiza acest lucru (atâta timp cât ești pe deplin sincer cu tine și accepți să fii vulnerabil(ă)). Această afirmație nu este menită să te facă să te simți acuzat(ă) de ceva anume, ci doar să întărească ideea că pentru a conștientiza cu adevărat unde te afli și care sunt eforturile depuse când nu ești în Râul Vieții, este necesară atenție și o sinceritate profundă cu privire la propria persoană și la trăirile emoționale și interioare.

Călătorie lină în direcția în care „curge” Viața

Eu aleg să revin în Râul Vieții și să mă las purtat înspre acel Necunoscut care sunt convins că îmi va permite să îmi manifest visul, să trăiesc viața împlinită și liniștită pentru care acționez în fiecare zi și să ajung în acele “porturi” unde să descopăr noi lecții care să îmi indice lucrurile care sunt cu adevărat valoroase pentru sufletul meu și pentru Sinele Autentic.

Te invit să faci și tu un pas mai aproape de Râul Vieții dacă nu ești deja în această curgere și să îndrăznești să te lași purtat de această curgere. Poate că ne vom întâlni de-a lungul acestei curgeri pe Râul Vieții și vom savura această călătorie care ne va purta dincolo de limitele mentale și sociale care ne-au fost impuse din exterior și pe care ani la rândul le-am considerat ca fiind limite imposibil de depașit.