Retezatul are o energie aparte și tocmai de aceea, chiar dacă în ultimii ani am ajuns în Munții Retezat de mai multe ori, aștept cu nerăbdare fiecare tură de munte în acest masiv montan. La fel ca și în anii trecuți, luna august a însemnat câteva zile la cort Munții Retezat, mai exact în zona de campare de la Pietrele. În acest an pe lângă urcarea pe Vf. Retezat, Vf. Mare era de asemenea un obiectiv al turei de mai multe zile din Parcul Național Retezat.

În ziua în care am ajuns la Pietrele am montat cortul în zona de camping, urmând ca a doua zi să urcăm pe Vf. Retezat. Traseul ales pentru a urca pe Vf. Retezat este cel pe care am urcat de mai multe ori până acum, și anume Pietrele – Valea Stânișoara – Șaua Ciurila – Culmea Lolaia – Șaua Lolaia – Vf. Retezat, coborârea fiind prin Șaua Retezat – Lacul Stânișoara – Valea Stânișoara. Acest traseu este descris în detaliu într-un articol pe care îl poți citi aici.

Ziua următoare avea ca și obiectiv Vf. Mare din Munții Retezat, un vârf având o altitudine de 2463 metri. Deși de mai multe ori am fost la baza acestui vârf, de fiecare dată fie timpul pentru a urca pe vârf nu era suficient, fie vremea s-a schimbat și a început să plouă. Pentru a urca pe Vf. Mare dinspre Cabana Pietrele se pornește pe traseul spre Lacul Galeș, traseu marcat triunghi roșu.

Având în vedere că traseul de la Pietrele până la Lacul Galeș l-am descris într-un articol anterior pe care îl poți găsi aici, în cadrul acestui articol o să detaliez traseul de la Lacul Galeș până pe Vf. Mare (2463 metri).

Urcarea spre Șaua Vârfului Mare din Munții Retezat

După cele aproximativ 3 ore de urcare până la Lacul Galeș, urcarea spre Vf. Mare începe de la indicatoarele care semnalizează bifurcația traseelor marcate triunghi roșu spre Vf. Mare, respectiv cruce roșie spre Șaua Zănoagelor – Tăurile din Valea Rea. Porțiunea de traseu de până la Lacul Galeș a fost în cea mai mare parte prin pădure, ceea ce a făcut să nu simțim căldura atât de intens, însă odată ce am ieșit din zona de pădure în zona subalpină, Soarele era deja foarte puternic deși era doar în jurul orei 11.

Traseul de la Lacul Galeș spre Vf. Mare începe printr-o urcare lejeră spre baza vârfului în formă de piramidă, zone cu lespezi mari de pietre. De aici traseul se continuă într-o urcare lejeră care urmează baza piramidală a vârfului în direcția Porțile Închise, traseul fiind în mare parte marcat pe pietre și alternând cu porțiuni printre jneapăn. Această porțiune nu pune dificultăți mari, având o pantă lină și chiar porțiuni scurte de coborâre. După aproximativ 30-40 de minute de la plecare de la Lacul Galeș se ajunge la un stâlp de marcaj ce indică urcarea înspre Șaua Vârfului Mare. De aici începe porțiunea cea mai abruptă și cu o pantă foarte mare.

Poteca este în mare parte în serpentine și datorită faptului că prezintă o pantă abruptă, se câștigă rapid în altitudine. Deși de jos Șaua Vârfului Mare părea relativ aproape, trebuie spus că datorită pantei și datorită căldurii urcarea a durat cca. 25-30 de minute. Astfel după aproximativ 60-70 de minute de la plecarea de la lac eram în Șaua Vârfului Mare. Aici traseul marcaj triunghi roșu întâlnește traseul de creastă marcaj bandă roșie care merge spre fosta Cabană Baleia sau spre Porțile Închise – Vf. Păpușa (2508 metri).

Odată ce am ajuns în șa am făcut o scurtă pauză pentru relaxare, dar am și admirat peisajul superb care se deschide înaintea ochilor. Prin poziția acestei creste montane, poți admira întreg Retezatul. Tot de aici se poate admira un lac glaciar superb, și anume Tăul Țapului, singurul care are o mică insulă. După o pauză de cca. 10-15 minute în care am surprins în fotografii crestele montane ale Masivului Retezat am început urcarea spre Vf. Mare.

Șaua Vârfului Mare – Vârful Mare (2463 metri)

Prima porțiune de urcare este relativ ușoară, fiind vorba despre o urcare pe lespezi de piatră similară cu urcarea spre Vf. Peleaga (2509 metri). După cca. 10 minute se ajunge într-un vârf indicat cu o piatră cu marcaj triunghi roșu, dar Vf. Mare nu este acesta, deși așa ai zice la prima vedere. Urmează o porțiune de traseu destul de anevioasă, chiar expusă pe anumite porțiuni.

Inițial poteca este vizibilă, dar după primii metri începi să observi doar creasta alcătuită din pietre care trebuie cățărate și în depărtare se vede placa ce indică Vf. Mare. Traseul propriu-zis nu merge chiar pe creastă, ceea ce oferă o oarecare îmbunătățire a perspectivei de a merge înspre vârf. Astfel traseul coboară puțin în partea stângă în direcția de mers înspre vârf, pe versantul dinspre Lacul Galeș.

Deși peisajul din creastă era unul superb, atracția de a face fotografii scădea și atenția se îndrepta înspre a pune piciorul în locuri sigure și stabile, dar și în a găsi prizele cele mai solide pentru mâini, mâinile fiind foarte mult folosite pe această porțiune de traseu.

Pe lângă faptul că era foarte cald și Soarele ardea, încă din momentul în care am ajuns în Șaua Vf. Mare am dat peste o adevărată invazie de insecte, și anume Tigrul Platanului (Corythucha ciliata). Deși văzusem astfel de insecte și în oraș, aici era o adevărată invazie. În nici 2 minute tricoul, pantalonii și rucsacul deveniseră casa a peste câteva zeci de insecte.

Dar dincolo de haine și de echipament, insectele au găsit foarte atractivă crema de soare folosită pentru a preveni arsurile solare. Prin urmare a fost o adevărată aventură această porțiune din șa până pe vârf. După cca. 30-35 de minute de la plecarea din șa am ajuns pe vârf.

Coborârea de pe Vf. Mare (2463 metri)

Cu toate că intenționam să ne bucurăm de peisaj, din cauza prezenței acestor insecte am surprins în câteva fotografii peisajul superb înspre toate crestele și văile din Retezat, iar apoi mai că am fugit înspre șa. Desigur, este mult spus că am fugit, traseul fiind unul care necesita multă atenție la fiecare pas. După alte 20 de minute eram în primul vârf urcat din șa, iar după alte 10 minute eram în Șaua Vf. Mare. Am mai admirat peisajele montane care pur și simplu te lăsau fără cuvinte, iar apoi am început coborârea spre Lacul Galeș.

După aproximativ 30 de minute coborârea foarte abruptă se încheia și apoi în alte cca. 20 de minute am ajuns la Lacul Galeș, unde era pauza de masă. Deși era ora 16, era prima masă serioasă pentru ziua respectivă. Pentru că în vârf sau în șa era imposibil să stai să mânânci cu sutele de insecte care pișcau non-stop. La lac am făcut o pauză mai lungă, de aproximativ 1 oră pentru odihnă și pentru a mânca, dar și pentru a lăsa Soarele să mai coboare puțin după creastă. Astfel în jurul orei 17:30 am pornit înapoi spre Cabana Pietrele pe același traseu pe care am urcat.

Pentru cei care ajung pentru prima dată pe traseul spre Lacul Galeș, acesta propune inclusiv posibilitatea de a merge la Tăul dintre Brazi, un alt lac superb din Munții Retezat. Pentru că am fost de mai multe ori la acest lac, am decis ca de această dată să coborâm direct la cabană, pentru a nu ajunge dincolo de ora 21 la cort.

Tura pe Vf. Mare din Retezat a fost una foarte antrenantă și sportivă. Chiar dacă cunoșteam foarte bine traseul până la Lacul Galeș, urcarea abruptă până în șa și ultima porțiune înainte de vârf pot fi considerate ca având un grad de dificultate medie sau ridicată, în funcție de experiența avută pe munte. Diferența de nivel de la Cabana Pietrele și până pe Vf. Mare este de peste 1000 de metri, iar per total tura de munte a avut o diferență de nivel de aproximativ 2500 de metri. La efortul depus s-a adăugat și căldura foarte mare din ziua aceasta, căldura fiind un factor care de multe ori face ca organismul să resimtă mai intens fiecare pas.

Să tragem linie!

Odată ce am ajuns acasă și revăzând fotografiile, pot spune că din nou am avut parte de o ieșire minunată în Munții Retezat. Tura pe Vf. Mare a fost de asemenea o zi perfectă în Munții Retezat. Cu un cer perfect senin am avut șansa de a admira întreg masivul montan, dar am avut șansa de a admira din creastă și Lacul Galeș și Tăul Țapului, două dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Carpații Românești.

Traseul de la Cabana Pietrele până pe Vf. Mare și înapoi este unul foarte pitoresc, iar până la Lacul Galeș este un traseu accesibil pentru toate categoriile de turiști, fără a pune probleme majore prin prisma terenului. Ultima porțiune de urcare până în Șaua Vârfului Mare, dar și ultimele sute de metri înainte de vârf sunt mai dificile prin prisma diferenței de nivel și a pantelor, respectiv prin prisma faptului că traseul este chiar pe creastă și prezintă porțiuni expuse. Însă cu grijă poate fi parcursă și această ultimă porțiune din șa până pe Vf. Mare.

Sper ca acest articol să îți fie util dacă intenționezi să urci pe Vf. Mare din Munții Retezat. Pe de altă parte, dacă dorești să parcurgi la pas potecile din Munții Retezat și nu îndrăznești să faci acest lucru pe cont propriu, nu ezita să mă contactezi aici și poate mergem împreună într-o tură de munte. Pentru alte itinerarii și ture organizate te invit să consulți pagina de tururi.