Viata ca o sala de clasa

Cei mai mulți dintre noi am avut parte de anii petrecuți în sălile de clasă la școlile pe care le-am urmat în anii copilăriei și ai adolescenței. Indiferent dacă ne-au plăcut acei ani sau dacă ne-am dorit să terminăm cât mai repede școala, cu toții am trecut prin sentimentul acela de a învăța o lecție. Fie că ne doream să fim cei mai buni din clasă, fie că ne doream doar să fim undeva la mijlocul clasamentului, fie că obiectivul era să trecem clasa sau examenul, aveam de învățat lecție după lecție. Dar oare cum ar fi dacă am privi Viața ca o sală de clasă?
Când Viața ne predă lecția…
Se spune că Viața este cel mai dur profesor pentru că ne oferă înainte de toate examenul și abia apoi lecția. Dacă atunci când suntem la școală avem un manual sau cărți pentru a ne pregăti lecțiile și pentru a ne pregăti pentru examen, în această Viață venim fără nici un manual. Chiar dacă oamenii din jur și societatea ne oferă ceea ce am putea numi „manualul Vieții”, foarte repede conștientizăm că acesta nu este de niciun folos. Cu siguranță că atât eu, cât și tu, cel care citești aceste rânduri, suntem conștienți de acest lucru și am avut numeroase lecții pe care le-am învățat doar luând parte la „examenele vieții”.
Poate că ceea ce este cel mai dureros este faptul că de multe ori primim același examen, la aceeași „materie”, în repetate rânduri. Și tot nu învățăm lecția. Viața ne oferă un test pe care trebuie să îl învățăm până când vom fi învățat în sfârșit lecția respectivă pentru a putea trece mai departe. La fel ca atunci când suntem într-un examen școlar, nu poți trece la nivelul următor dacă ai picat examenul. Înseamnă că nu ai asimilat suficiente lecții pentru a face pasul următor.
Această lume este o şcoală şi ai venit aici ca să înveţi. A învăţa înseamnă a face greşeli şi a le corecta. A învăţa nu înseamnă a face tot timpul ceea ce este bine. Dacă ai face tot timpul ceea ce este bine, ce nevoie ar mai fi să vii la şcoală?
Paul Ferrini
Prin urmare, dacă simți că în viața ta se repetă aceleași probleme, provocări, supărări, nemulțumiri sau stări negative, s-ar putea să fie nevoie să înveți mai repede lecțiile pentru a trece mai departe. Asta nu înseamnă că odată ce ai învățat lecțiile respective vei avea o viață conform așteptărilor și dorințelor tale. Înseamnă că vei avea mai multă experiență, mult mai multă conștientizare și… alte lecții de învățat. Pentru că până la urmă de asta am venit în această Lume, pentru a învăța și pentru a-i învăța pe ceilalți. Toți cei din jur ne sunt profesori, iar fiecare dintre noi este la rândul său profesor pentru cei din jur.
Necazurile noastre sunt până la urmă o binecuvântare și aduc cu ele lecţii pe care trebuie să le învăţăm ca să trecem la următorul nivel de viaţă.
Robin Sharma
Îmi place foarte mult ideea lui Wayne Dyer care afirmă că întotdeauna profesorul apare atunci când elevul este pregătit. Cu alte cuvinte, atunci când suntem pregătiți pentru a asimila o lecție, profesorul apare. Indiferent cum se prezintă acest „profesor”, fie că este o persoană, fie că vorbim despre o situație provocatoare, „profesorul” are menirea de a ne oferi lecția care este menită a ne ajuta să creștem, astfel încât să ne continuăm parcursul evoluției.
Fiecare dintre întâlnirile din viața mea a fost ca fiecare carte pe care am citit-o: o lecție de viață, care m-a făcut să fiu ceea ce sunt.
Jorge Bucay
Doar că de foarte multe ori judecăm, criticăm și fugim dinaintea tuturor acestor „profesori”. Persoanele care ne scot la suprafață toate frustrările, furia și supărarea par a fi cei mai mari dușmani. Problemele sau provocările care par a se ivi neîncetat sunt privite asemenea unor „nedreptăți”. Exact ca și atunci când un elev refuză să își asculte profesorul care dorește să îl învețe anumite lecții, și noi refuzăm să privim drept un profesor acea persoană sau situație care ne scoate din zona de confort, care ne enervează sau care contribuie la apariția suferinței.
Dacă ar fi să privim din perspectiva lui Neale Donald Walsch, cel care a scris celebrele volume „Conversații cu Dumnezeu”, acesta ne-ar spune că toți cei pe care îi întâlnim sunt de fapt „îngeri”, chiar dacă aceștia reușesc să ne scoată din minți. Vrem să acceptăm sau nu, toți cei cu care ne intersectăm în Viață sunt oglinda în care ne putem privi cel mai bine pentru a ajunge în acel punct în care să ne simțim împliniți, împăcați și fericiți atunci când ne vedem imaginea în persoanele pe care le întâlnim în diferite contexte și ipostaze.
„Omul nepotrivit” este omul potrivit pentru lecția ce trebuie învățată; „situația nepotrivită” este sala de clasă în care erai menit să te afli. Există întotdeauna un dar în haos și discordie.
Colette Baron-Reid
Asimilarea lecțiilor și „notele de trecere” în Viață
Este foarte adevărat că uneori devine obositor să ai mereu teste, teze și examene. Și atunci mai ai nevoie de o vacanță. Însă dacă privești Viața în ansamblu, vei remarca faptul că întotdeauna există astfel de „vacanțe”, perioade în care provocările, obstacolele și lecțiile sunt mai puțin intense. Pe de altă parte, trebuie să știi că uneori avem tendința să exagerăm (de fapt de cele mai multe ori) dificultatea testelor sau a lecțiilor pe care le avem de învățat. Acest lucru vine ca urmarea a faptului că mai mereu mintea exagerează situațiile, dar și pentru că nu mai suntem conectați la intuiție și la instinct atunci când facem alegerile în viața noastră. În schimb am asimilat și am crezut ceea ce ne-a spus societate, dezvoltându-ne astfel numeroase credințe limitative prin care nu facem altceva decât să ne autosabotăm.
Mi-a luat mulți ani să conștientizez faptul că nu există întâlniri întâmplătoare și că fiecare persoană pe care am întâlnit-o era menită să îmi ofere lecții și să contribuie la cel care sunt astăzi. În momentul în care am crescut nivelul de atenție și de conștientizare, testele nu au mai fost atât de dificile. Mai mult, chiar și cele mai dificile teste își revelau mult mai repede lecțiile astfel încât transformarea și creșterea personală avansau într-un ritm mult mai rapid comparativ cu anii în care îmi trăiam viața pe pilot automat. Sau altfel spus, atunci când am început să înțeleg lecțiile și nu doar să învăț pe de rost ceea ce memoria aduna drept informații și amintiri, am început să simt cum fac progrese și cum lecțiile deja asimilate nu mai erau subiecte în examenele vieții.
Am învățat multe lecții până să ajung în acest punct. Multe lecții grele. Ca să-mi pot deschide larg inima, a trebuit să restrâng cercul. Ca să-mi restrâng cercul, a trebuit să deschid ochii. Ca să deschid ochii, a trebuit să ajung la un loc al Adevărului. Și, când am făcut asta, am putut să văd Nonsensurile bine conturate, limpezi ca lumina zilei.
Meredith Atwood
Dacă atunci când suntem la școală putem alege cât de mult interes ne dăm pentru a învăța lecțiile și cursurile, în Viață lucrurile stau cu tot altfel. Doar în momentul în care am asimilat lecțiile menite a ne aduce la nivelul următor putem trece mai departe. Și chiar dacă am încerca să avem câte o fițuică sau să copiem de la colegu’ ori de la colega, aceste lucruri funcționează doar în sala de clasă! În Viață nu putem copia nimic pentru că și dacă o facem, vom realiza că subiectele examenelor sunt cu totul altele pentru noi față de subiectele primite de ceilalți. Prin urmare, vom avea de înfruntat un examen până când vom fi învățat lecția. Uneori putem trece mai departe chiar dacă am învățat parțial lecția, dar ne vom regăsi față în față cu lecțiile neînvățate peste ceva timp…și atunci ne vom întreba de ce avem aceleași probleme și provocări din nou!?
Oricât de mult ne-am dori o scurtătură sigură spre un loc idilic, rareori o găsim. Nu există drum care să ocolească suferința și lecțiile dureroase, care să ocolească peisajele tulburătoare ale vieților noastre. Cu toții trebuie să vizităm aceste locuri mai întunecate, fiindcă asta face parte din aventura noastră.
Colette Baron-Reid
Ne vedem în sala de clasă!
În fiecare zi suntem deopotrivă profesori și elevi sau studenți. Oferim lecții și avem lecții de primit. Știu acest lucru din scurta perioadă în care am fost în postura de a fi la catedră…am avut multe de învățat de la cei în fața cărora mă aflam. Tocmai de aceea consider că suntem în aceeași măsură colegi de clasă în parcursul acesta pe care îl numim Viață, dar și profesori și elevi unii pentru alții. Prin urmare te invit să ne privim cu înțelegere, respect, iubire, apreciere și bucurie, tocmai pentru faptul că deși suntem în diferite puncte ale călătoriei noastre în această Viață, cu toții avem numai de învățat.
În încheiere îți doresc să găsești acel punct în Viața ta din care să începi să trăiești la un nivel de atenție și de conștientizare, nivel care să îți permită să asimilezi lecțiile vieții și să evoluezi permanent pentru a-ți regăsi inocența cu care ai venit în lume, inocență care strălucea. În momentul în care tot mai multă lume își va regăsi această scânteie cu care suntem înzestrați de către Univers și va începe să strălucească, lecțiile pe care le vom avea de învățat vor fi mai puțin dureroase și cauzatoare de suferință, iar această sală de clasă numită Viață va fi una plină de bucurie, de elevi care sărbătoresc faptul că se pot bucura de absolvirea examenelor. Acest lucru nu înseamnă că nu vor mai fi lecții, pentru că în Viață învățăm până când ne vom continua călătoria spre locuri necunoscute…însă aceste lecții nu vor mai provoca suferință, frustare și durere, ci vor aduce bucuria sentimentului de creștere constantă și sentimentul de evoluție înspre atingerea potențialului maxim. Permite-mi să închei aici printr-un citat care consider că se potrivește perfect pentru ceea ce este Viața ca o sală de clasă:
Oriunde te-ai afla în drumul tău, sper ca şi tu să întâmpini provocări. Este o binecuvântare să le poţi face faţă, să fii în stare să-ţi continui călătoria – să urci muntele vieţii, ştiind că vârful se află încă înainte. Şi fiecare experienţă este un profesor valoros.
Oprah Winfrey
Foto coperta: Stephen Paris – Pexels
Pingback: Frica de a trai Viata – un drum fara iesire | Laurentiu Artugyan
Pingback: Carti de citit care te pot ajuta sa inaintezi pe Calea Vietii | Laurentiu Artugyan
Pingback: Lectiile anului 2021 | Laurentiu Artugyan