Bogatia calatoriei si valoarea ascensiunii

Fiecare călătorie și fiecare ascensiune spre vârful unui munte aduce multă valoare, multă bogăție prin prisma experiențelor acumulate, prin prisma amintirilor și prin prisma emoțiilor și a trăirilor pe care le experimentezi la fiecare pas. La fel este și în cazul creșterii personale. Dezvoltarea personală și călătoria aceasta de evoluție poate fi plină de entuziasm și de aventură pentru că în fiecare zi călătorești spre noi „destinații” și pentru că descoperi noi orizonturi.
Peisajul care îți era atât de cunoscut și care nu mai suscita nici măcar puțin interes devine unul complet nou, gata de a fi asimilat. Atunci când ești doar la începuturile acestei creșteri în plan personal și când știi cât mai ai de urcat până în vârful muntelui, primul implus este acela de a te speria, de a te gândi la dificultatea urcușului, la oboseala pe care o vei resimți, la transpirația care îți va curge șiroaie pe frunte și pe întreg corpul, dar și la greutatea bagajului pe care îl cari cu tine.
Te invit să schimbi această perspectivă și să privești dintr-un alt unghi acest urcuș spre vârful dezvoltării personale. Să privești cu foarte multă curiozitate și plin de dorința de a te bucura de absolut fiecare pas, de fiecare priveliște atunci când urci spre vârf. Admiră peisajul atunci când ești în pădure și ochii tăi nu pot să vadă dincolo de primii copaci. Chiar dacă atunci când începi urcușul și în pădure nu vezi vârful spre care te îndrepți, bucură-te de frunzele copacilor, de aerul răcoros și de adăpostul pe care aceștia îl oferă. Acolo este viață. Învață să iubești fiecare parte din acea viață. Observă cum un copac aflat în descompunere este sursă de viață pentru insecte, care la rândul lor înseamnă viață pentru păsări și alte animale. Observă cum frunzele sunt surse de hrană pentru copacii tineri.
Bucuria călătoriei în dezvoltarea personală te va conduce la ieșirea din pădure, atunci când vei începe să vezi primele creste spre care te îndrepți și vei fi absolut fascinat de priveliște. Efortul depus în pădure se va simți fără doar și poate, dar în același timp vei avea bucuria de a fi făcut această călătorie către un peisaj minunat. Și cu toate acestea efortul continuă și călătoria este încă la început. Faptul că deja vezi crestele spre care te îndrepți este fantastic, dar vârful este ascuns de aceste creste. Și multe praguri de așteaptă înainte pentru a urca spre vârf…vârful muntelui din viața ta. Vei avea multe vârfuri de urcat și fiecare va avea lecțiile lui.
Cu fiecare prag urcat, realizezi care sunt lecțiile pe care le înveți și nu le vei uita niciodată. Dacă ai fi fost adus acolo sus cu elicopterul, nu ai fi știut care este lecția călătoriei și nu ai fi știut niciodată cum să mergi mai departe…te-ar fi speriat crestele care te înconjurau și singurătatea din jurul tău. Mai degrabă ai fi fugit la vale spre pădure decât să urci acolo sus.
Șansele să știi să cobori în siguranță ar fi fost foarte mici. Mai mari erau șansele să te prăbușești într-o prăpastie. Însă având în spate lecțiile pe care le-ai învățat urcând fiecare pas prin pădure și apoi trecând fiecare prag către crestele vieții tale, ai acumulat experiența și lecțiile de viață necesare pentru a putea continua urcușul. Și ai învățat că drumul cel mai scurt nu este cel direct spre creastă, ci drumul care te învață care sunt potecile cele mai accesibile către vârful dezvoltării personale astfel încât să nu te prăbușești în prăpastia necunoașterii, a lipsei de conștientizare și a fricii…de înălțimile vieții.
Curajul nu este absența fricii. Să ai curaj înseamnă să simți frica și să pășești înainte oricum. – Colette Baron-Reid
Mai mult decât atât, în momentul în care te-ai „aclimatizat” cu descoperirea de sine și a propriei valori în urma fiecărei lecții învățate în călătoria ta, atunci începi să conștientizezi faptul că drumul duce spre un vârf de pe care vei avea priveliște asupra altor vârfuri. Pentru că asta înseamnă călătoria – descoperire. Iar atunci când descoperi și te descoperi, curiozitatea și dorința de a ajunge pe alte vârfuri în viața ta vine cumva firesc. Și din moment ce ai ajuns cu efort, muncă, transpirație, răbdare și lecții învățate pe un prim vârf, vei avea acum tot ceea ce ai nevoie pentru a știi cum să cobori în siguranță de pe acest vârf pentru a ajunge din nou jos în vale, iar de acolo să începi ascensiunea pe alte vârfuri ale dezvoltării și creșterii tale.
Nu te speria atunci când îți dai seama cât mai ai de mers și de urcat până la o anumită destinație, până să ajungi în vârful pe care îl ai înainte. Dimpotrivă, bucură-te că există atât de mult spațiu și atât de multe posibilități pentru a crește și pentru a experimenta viața. Cu cât ai mai mult necunoscut înainte, cu atât există mai multe oportunități de a-ți împlini visurile tale cele mai de preț. Cu atât vei fi mai bogat atunci când ajungi la destinație: bogat în experiențe, bogat în lecții învățate, bogat în amintiri și bogat prin prisma oamenilor pe care i-ai întâlnit pe potecile spre vârf. Și toate aceste bogății împreună vor contribui la ceea ce tu vrei să atingi în ceea ce urmează în viața ta.
Niciun obiectiv nu este prea îndepărtat și nicio cale prea dificilă, când vom face călătoria pas cu pas. Ia-ți mintea de la rezultatul aparent imposibil și îndreaptă-ți atenția asupra pasului care urmează să fie făcut astăzi. Pașii noștri prin viață sunt un lanț între cauză și efect și fiecare pas făcut cu succes ni-l oferă pe următorul, unul mult mai ușor de făcut, până când ne atingem scopul final. – Uell S. Andersen
Nu te gândi prea departe, ci privește mereu unde pășești chiar ACUM. Ai văzut unde vrei să ajungi, dar apoi coboară-ți privirea la unde urmează să pui pasul următor spre vârf. Doar astfel nu te vei rătăci și doar astfel ai certitudinea că pasul pe care îl pui nu va călca în picioare o oportunitate care se ivește înaintea ta chiar atunci, că nu vei rata un mesaj care vine să te conducă în direcția corectă chiar atunci. Pentru că la fiecare pas, la fiecare nou prag sau cu fiecare călător pe care îl întâlnești în drumeția vieții tale vei primi un mesaj, într-o formă sau alta. Iar dacă atenția ta este doar la momentul când vei ajunge sus în creasta, pe vârf, atunci ai toate șansele să ratezi mesajul și să te rătăcești sau chiar să ocolești mult până să ajungi acolo sus.
De ce să nu te bucuri de călătorie? Nu trebuie să ajungi nicăieri, pentru că oriunde ai merge te vei regăsi. Stabilește-ți obiectivele și străduiește-te să le atingi, dar nu uita că demersul e la fel de important ca și rezultatul. Când ajungi la destinație – și vei ajunge – asigură-te că ți-ai luat și inima cu tine. Dacă fericirea ta depinde de o zi viitoare, ea va veni, dar vei fi pierdut toate zilele de până atunci. De ce să dai multe zile, sau ani, în schimbul uneia? Le poți avea pe toate. Poți obține ceea ce vrei – obiectivul stabilit – și ceea ce vrei cu adevărat – plăcerea aventurii. De ce ai uitat să te bucuri de călătorie? Ce poți să faci? Ești atât de ocupat să faci planuri pentru mâine, încât uiți de ziua de azi? – Alan Cohen
Bucură-te de fiecare pas pe care îl faci în ascensiunea spre vârfurile vieții tale. Cele mai multe dintre limitările pe care consideri că le ai în viața ta sunt de fapt credințe și atitudini împrumutate din exterior. Fă-ți curaj și pășește cu încredere spre vârful muntelui din viața ta! Călătorește dincolo de limite! Și cu fiecare pas vei face loc curajului în viața și vei înlocui frica ce până nu demult îți condiționa cele mai multe dintre alegerile pe care le făceai în viața ta.
Pingback: 100 de carti CE POT schimba vieti | Laurentiu Artugyan
Pingback: 100 de carti de citit care schimba vieti | Laurentiu Artugyan
Pingback: Schimbarea autentica vine intotdeauna din interior | Laurentiu Artugyan
Pingback: De-ar fi sa ne cunoastem… | Laurentiu Artugyan
Pingback: Daca te-ai ratacit nu inseamna ca esti pierdut! | Laurentiu Artugyan
Pingback: Si plasa de siguranta este tot o plasa! Ai grija sa nu cazi in ea! | Laurentiu Artugyan
Pingback: Calatoria si dezvoltarea personala. Rolul calatoriei in cresterea personala | Laurentiu Artugyan
Pingback: Fericire imprumutata vs. Fericire autentica | Laurentiu Artugyan